Femei �i obiecte
Teatrul Na�ional Vasile Alecsandri din Ia�i, oaspete obi�nuit al Festivalului (am num�rat, n-a lipsit dec�t de la vreo �ase-�apte edi�ii, dac� datele din caietul Festivalului s�nt exacte) vine de aceast� dat� cu binecunoscuta Ivona, principesa Burgundiei, piesa lui Witold Gombrowicz. Piesa, scris� �n 1935 �i uitat� cam tot atunci, este deci contemporan� cu operele lui Jarry, Ionescu, cu operele de tinere�e ale lui Beckett. �n pofida aparen�elor, nu se revendic� din teatrul absurdului, ci mai mult din acel th��tre de la cruaut� �n leg�tur� cu care este citat at�ta Antonin Artaud. Redescoperit� �n anii '50, ulterior perioadei argentiniene a autorului, piesa a avut c�utare �i datorit� unui concept drag epocii ye-ye, acela de femme-objet. Dar dincolo de neputin�a de a te opune cruzimii, incitat� �i excitat� de lipsa de rezisten��, ea este mai ales o medita�ie pe seama motivului literar - era s� zic mitului urban - al Cenu��resei, victim� sigur�, de altminteri, a suspiciunilor de la curtea prin�ului s�u �armant.
�ndeob�te, piesa este �ntr-at�ta subiect de mont�ri moderne, de factur� post-expresionist�, �nc�t varianta ie�ean�, pe liniile clasice pe care acest teatru �ncearc� s� le p�streze, este aproape… revolu�ionar�. �i, ca s� v� mai comunic o impresie a mea, nu e exclus ca regizorul Ovidiu Laz�r s� fi avut �n minte, atunci c�nd a lucrat spectacolul de fa��, actorul-supermarionet� a lui G. Gordon Craig. Dar pe asta, desigur, n-o dau de bun�. Totul este „la vedere“, de la decor p�n� la artificiile actorice�ti, f�r� a se sim�i nevoia unei prestidigita�ii regizorale ieftine. Reversul acestui procedeu este c� poate p�rea sec �i incomplet, adic� deziluzionant, unui public oarecare, c�ruia spectacolele de „fast, montare, lux“ �i iau cel pu�in ochii.
De aici �i deruta de la pauz�. Nel�s�nd nici un „c�rlig“ pentru �nceputul actului doi, dat� fiind �i lungimea scenei dintre prin�, Ivona �i curtean, autorii s-au l�sat singuri „descoperi�i“, publicul �ov�ind �n privin�a interesului pentru aceast� a doua parte. Repet, un spectacol pentru un public cu o anumit� orientare cultural�.
Actorii - bine. Catinca Tudose, �n care am rev�zut cu duio�ie portretul leit al mamei sale din vremea studen�iei mele, a jucat frumos, pu�in st�ngaci, reactivitatea natural� „d�nd-o de gol“ �n momente care erau construite tocmai pe inexpresivitatea ei. Aceasta, plus ni�te sarcini de joc prea �nc�rcate, stricau, de pild�, surpriza prin�ului c�nd �n�elege, f�r� s�-�i dea seama bine de unde, c� fata s-a �ndr�gostit de el. Din jocul actri�ei, asta era vizibil!
„Greii“ distribu�iei, Sergiu Tudose (pu�in superficial), Monica Bordeianu (neschimbat�), Florin Mircea (foarte expresiv), Gelu Zaharia (remarcabil, absolut remarcabil �n ambele roluri), Violeta Popescu, Silvia Popa �i ceilal�i au fost foarte „acolo“ �n sugestia de bidimensionalitate, de rigi, dame �i vale�i din c�r�ile de joc. Principele Filip (C�lin Chiril�) nu avea efervescen�a lui Dan Condurache din premiera bucure�tean�, dar a �n�eles corect rolul �i a jucat bine agasata dezocupare a personajului.
Simplific�nd tragicomedia �i bufonada shakespearian�, spectacolul a servit textul dar a dezavantajat teatraliatea. Nu a f�cut r�u; rezultatul era iluminant.
Cam at�t.
Post Scriptum. �n cronica de luni, promiteam s�-mi „seminarizez“ elevii, ce-au �n�eles ei din happening-ul de deschidere al teatrului Masca. M-am �inut de cuv�nt. Mi-au spus, majoritatea, c� ar fi r�spuns telefoanelor ce sunau �n de�ert dar… n-au avut curaj. Dumneavoastr� a�i r�spuns? Bine�n�eles. �i ce v-a spus? �i povestesc, discut ideea de provocare a spectatorului etc., ne l�murim. Coda: doamna profesoar�, �i… nu mai dau nici un spectacol a�a… cu telefoanele prin copaci? À bon entendeur, salut!
|