Subiectul anterior :: Subiectul urm�tor |
Mos_Tautu
Data �nscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 12 Loca�ie: P.Neamt
|
|
Sus |
|
|
Mos_Tautu
Data �nscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 12 Loca�ie: P.Neamt
|
Trimis: Vineri, 10 Aug 2007 22:01 Titlul subiectului: CUV�NT �NAINTE |
|
|
|
CUV�NT �NAINTE
Sunt con�tient c� m-a�i invitat aici s� iau cuv�ntul �n calitate de diletant. Probabil, speciali�tii au �inut s� afle �i p�rerea unui diletant, �n ceea ce prive�te consecin�ele experien�ei totalitare �ntr-o �ar� din estul Europei asupra psihiatriei cobailor.
Ei bine, �n aceast� modest� calitate, �ng�dui�i-mi s� v� propun un paradox. Speciali�tii cunosc exact - am impresia - crimele psihiatrice oribile comise �n ospiciile din Est. B�nuiesc, �ns�, c� domniile lor cunosc mai pu�in bine crimele psihiatrice, nu la fel de brutale, dar dezastruoase prin consecin�e, s�v�r�ite �n afara ospiciilor. C�ci, practic, vreme de peste 40 de ani am fost cu to�ii, aici, pacien�i. E adev�rat, ni�te pacien�i aparte, adic� l�sa�i �n libertate. �n plus, crima seam�n� de aceast� dat� cu o depravare insidioas�. A�a cum m� voi str�dui s� v� demonstrez, ea are efecte care fac ravagii �i ast�zi.
De altfel, m-am convins recent, la ultimul eveniment politic din Rom�nia, adic� la alegeri, c� tragedia �n care ne-a aruncat sf�r�itul celui de-al doilea r�zboi mondial nu s-a �ncheiat. Am fost ni�te naivi c�nd ne-am imaginat, la revolu�ie, c� am ie�it din co�mar. Acum se vede destul de limpede c�, dup� ce ne-a �nghi�it o bun� parte din via��, �ntr-o anormalitate ce devenise pentru noi singura ”normalitate” posibil�, comunismul ne st�lce�te mai departe destinul �ntr-o libertate pe care nu ne pricepem �nc� s� o tr�im, fiindc� ne-am pierdut reflexele unui comportament normal.
De fapt, �ns�i conceptul de libertate a �nsemnat mul�i ani - �i �n bun� m�sur� mai �nseamn� - doar ie�irea din cu�c�. N-am �n�eles �i, probabil, nu �n�elegem nici ast�zi prea bine c� libertatea are propria sa ordine. �ndeosebi, n-am �n�eles c�, a�a cum animalele �inute mult timp �n captivitate �i duc �n ele cu�ca atunci c�nd li se d� drumul, readapt�ndu-se greu la libertate, la noi trecutul nu �ine �n primul r�nd de arhive, nu se opre�te la ceea ce “a fost“. El este �nc� activ. Strigoii merg pe strad�, vorbesc, uneori �i vedem la televizor. Noi �n�ine, c�teodat�, suntem f�r� s� ne d�m seama propriii no�tri strigoi.
Dar m� tem, s� m� ierte oaspe�ii no�tri, c� un occidental nu are cum sesiza tragedia acestei situa�ii, pentru simplul motiv c� �ncearc� s� judece, s� analizeze - cu o logic� normal� - o anormalitate.
Occidentul s-a gr�bit s� salute sf�r�itul comunismului, dup� care s-a relaxat �i a devenit mai indiferent, f�r� s� observe c� pe scena Estului European s-a schimbat spectacolul, dar vechii “actori” forfotesc prin culise �i nu �i-au uitat rolurile. Preg�tesc, poate, chiar un spectacol nou, care s� combine cele dou� nenorociri ale secolului, comunismul �i fascismul.
�n fond, teroarea n-a fost singura noastr� problem�. Ar putea �n�elege oare un occidental de ce un om ca mine �i-a pus �ntrebarea, �ntr-o zi, dac� nu cumva o anumit� form� de “�n�elepciune”, ce a b�ntuit ca o molim� prin Est, a devenit principalul aliat al teroarei? La 18 ani am v�zut Bucure�tiul �mp�nzit de uniforme ruse�ti. Am sim�it pe pielea mea cele dou� pietre de moar� �ntre care a fost prins acest secol, m�cinat p�n� la s�nge �ntre ideologii. Revolu�ia m-a prins la 63 de ani. Am �mb�tr�nit �ntr-o anormalitate care a sf�r�it prin a ni se p�rea, la un moment dat, ”normal�”, �n sensul c� nu mai mira pe nimeni, r�ul banaliz�ndu-se. Cum s� explici asta unui om obi�nuit s� despart� ce este normal de ce este anormal? Mai ales c� lipse�te, din p�cate, o analiz� serioas� �i dreapt� a tragediei popoarelor din Est, iar �n privin�a noastr� au circulat destule prostii.
�n Rom�nia a avut loc prima manifesta�ie anticomunist� din Estul Europei �i prima rezisten�� armat� �mpotriva ocupa�iei sovietice, rezisten�� care a durat ani, �n mun�i. Cu toate acestea, ne-a fost dat s� auzim mir�ri superficiale, de genul: “Rom�nii rabd� orice” sau “M�m�liga nu explodeaz�”.
C��iva ani �nainte de c�derea lui Ceau�escu, lucram la un manuscris pe care inten�ionam s�-l trimit �n Occident. M� preocupa ceea ce eu numeam “a doua Poli�ie”, adic� paradoxul c� o tiranie tiranizeaz� �i cu ajutorul celor tiraniza�i. Mi-am amintit tot ce am citit despre formele de colabora�ionism din Fran�a, �n timpul ocupa�iei, �i de hipnoza pe care o exercita Hitler asupra germanilor. Cu ce eram noi mai r�i dec�t al�ii? �ncercam s� supravie�uim, s� nu c�dem victime, exact ce au f�cut �i alte persoane �n vreme de dizgra�ie. Totu�i, nu puteam s� nu v�d c� frica noastr� �i ajut� pe cei care ne �nfrico�eaz� pentru a ne �nfrico�a �i mai mult. Era mai mult dec�t evident c�, pe m�sur� ce ne feream de riscuri, Ceau�escu �i acoli�ii s�i �i permiteau �i mai mult. Nebunia lui era stimulat� de “�n�elepciunea” noastr�. F�r� voia lor, persecuta�ii deveneau complici cu persecutorii. Dar r�ul nu s-a oprit aici. Nu mai surprindea pe nimeni minciuna. Devenise o practic� ”normal�”. Ne acomodam cu r�ul, ne obi�nuiam cu el. �i, cu timpul, aproape n-am mai �tiut ce era normalitatea normal�. Nu mai vedeam dec�t anormalitatea “normalizat�“. Ni se p�rea c�, �ntr-o lume ca a noastr�, a�a era normal s� se petreac� lucrurile, ca sinceritatea s� devin� un risc, o “nebunie”. Realitatea ��i amintea la fiecare pas c� trebuie s� fii atent ce spui, cui spui, dac� voiai s� nu intri �n aten�ia Securit��ii. De aceea neacceptarea anormalit��ii ca un factor normal p�rea nu at�t un act de curaj, c�t un semn de uzur� a instinctului de conservare. �nc�t, nu faimoasa sp�lare a creierelor este poate crima cea mai perfect� a regimului comunist, ci cea mai durabil�. Un creier sp�lat nu mai are trecut. �n schimb, un creier deprins s� considere normal� anormalitatea e amenin�at s� dispar� – chiar �i �n libertate - de reflexele pe care le-a c�p�tat �ntr-o istorie de cazarm�, unde adev�rul este ca o past� moale, ce poate lua orice form�, �n func�ie de ordinele date. R�ul a intrat �n limbaj, �n modul de a g�ndi. Permite�i-mi s� v� reamintesc ce zicea Euripide, c� sclavul devine cu adev�rat sclav abia c�nd se comport� ca atare.
Toate acestea au l�sat urme pe care un str�in le sesizeaz� greu. Chiar �i noi nu le mai observ�m uneori. De fapt, exist� riscul, cred, ca �n continentul care l-a dat pe Descartes s� opereze la sf�r�itul acestui secol dou� logici diferite: una mai pragmatic� �i egoist�, a Vestului, cealalt�, resentimental� �i derutant�, a Estului, dispus s� vad� �n Occident “a treia Rom�” care se sep�r� de “noii barbari”. Aceast� stare de lucruri poate accentua �i mai mult pericolul, deloc neglijabil dup� p�rerea mea, ca �ntre Est �i Vest s� se creeze o ruptur� �nc� �i mai profund�, fiindc� �n locul Cortinei de Fier ar fi o ran� care ar face, practic, aproape imposibil� comunicarea.
Poate c� unui occidental �i sun� normal sau m�car pitoresc �ndemnul lui Marx, de a ne desp�r�i de trecut r�z�nd. Mie sincer s� fiu, mi se pare o enormitate. �i e greu de g�sit, cred, un sfat mai absurd.
Mai �nt�i, cum s� r�zi de un co�mar? Ar fi un r�s neghiob �i, f�r� �ndoial�, indecent. Au fost s�v�r�ite prea multe crime pentru a ne permite s� izbucnim �ntr-un r�s isteric ca s� exorciz�m �ntr-un fel tragedia care a avut loc.
Apoi, noi nu am avut alt� via�� dec�t aceea pentru care ne-am temut. Ea a reprezentat singura �ans� de a iubi ori de a contempla un cer plin de stele. Ceasurile noastre de tandre�e s-au amestecat cu disperarea. �n ceea ce m� prive�te, �n acest co�mar am devenit tat�, am scris c�r�i. S� m� detest oare fiindc� uneori am fost fericit, �n timp ce compatrio�ii mei erau maltrata�i de Securitate sau putrezeau prin pu�c�rii? M� ru�inez pentru egoismul de a m� fi bucurat de zilele cu cer limpede, �n vreme ce at��ia rom�ni z�ceau �n celule �ntunecate, dar ce a fost, a fost, nici zeii nu mai pot schimba nimic, �i pe urm�, e o vin� oare s� tr�ie�ti? Morala �mi spune c� orice este la�itate, chiar dac� se reduce la neputin�a de a respinge o zi �nsorit� din pricina ur��eniei istoriei. Dar nu mai vreau s� fiu ipocrit, m� consider vinovat.
M� consider vinovat c� am t�cut mul�i ani dup� ce tat�l meu a murit �ntr-un spital, �n urma unei banale peritonite, deoarece i s-a refuzat administrarea antibioticelor, nefiind colectivizat, nu pentru c� am iubit via�a chiar �ntr-un regim criminal. �n fond, vreau s� spun c� via�a tr�it� nu este ca Zidul Berlinului, s-o d�r�mi cu t�rn�copul. Iat� de ce ne este at�t de greu s� judec�m ceea ce “a fost”.
De aici provine, probabil, �i iritarea cu care mul�i dintre noi refuz� aici orice discu�ie despre vinov��ie, consider�nd fie c� vina este egal�, uniformizat�, cu corolarul firesc, dac� to�i suntem vinova�i, to�i suntem inocen�i, fie c� avem alte treburi mai urgente acum. �i-�i vine s� spui �i tu, ca un poet rom�n din secolul al XIX-lea, ”ce a fost a fost, ce este e �i va mai fi ce se cuvine”. Dar ce se cuvine? Nu cumva ceea ce “se cuvine” depinde de t�ria de a privi �n fa�� ce “a fost”? Eu unul, recunosc, m� tem c� avem nevoie s� trecem printr-un purgatoriu pentru a reg�si, �n sf�r�it, normalitatea normal�.
Octavian Paler
Bucure�ti 1994 |
|
Sus |
|
|
Mos_Tautu
Data �nscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 12 Loca�ie: P.Neamt
|
Trimis: Vineri, 10 Aug 2007 22:04 Titlul subiectului: INTRODUCERE |
|
|
|
INTRODUCERE
F�r� unii ca noi �i poate �i f�r� m�rturii de felul pe care noi le prezent�m �n aceast� carte, �n psihiatria rom�neasc� ar fi lini�te c�ci, a�a cum sublinia un apologet, “profesorii comuni�ti din psihiatrie erau �i sunt genero�i �i de un profesionalism indiscutabil", iar �n psihiatria noastr� nu s-a schimbat nimic �i nici nu trebuie s� se schimbe.
De�i pare un paradox, lucrarea noastr� este un adev�rat samizdat, c�ci ea apare �ntr-o lume psihiatric� nu numai conservatoare, dar care nici nu s-a desprins de dogmele comunist-materialiste, iar cei care p�zeau “puritatea” ideologic� �n trecut o p�zesc �i ast�zi, m�nuind cu mare abilitate tactica aceea comunist� a formelor f�r� fond (utilizeaz� de exemplu DSM-ul, dar f�r� a face referire la bazele ideologice ale psihiatriei americane).
Lucrarea noastr� este ca �i un samizdat �i pentru c� un grup de psihiatri nonconformi�ti, afla�i ca �i �n trecut pe acelea�i pozi�ii (�i nu m� refer doar la ierarhie) �i �ntr-o atmosfer� de adversitate �i de monopol al puterii, �ncearc� s� alc�tuiasc� o “CARTE ALB�” a psihiatriei comuniste rom�ne�ti �i fac acest lucru sfid�nd conducerea post-comunist� a “profesorilor”, c�t �i a “celor care pretind c� apar�in noii democra�ii, dar care “au mu�cat" deja din ciolanul puterii, dup� care at�ta au jinduit.
De fapt, psihiatria rom�neasc�, �napoiat� �tiin�ific �i institu�ional, este nevoit� �nc� pentru mul�i ani s� poarte cangrena vechii nomenclaturi, f�c�nd s� mai func�ioneze acel “minister al adev�rului” �i organiz�nd o adev�rat� institu�ie a corup�iei intelectuale, la care s-au aliat nu numai “profesorii”, dar �i to�i profitorii, fo�tii tor�ionari din vechea organizare psihiatric�.
Dar s� l�murim mai �nt�i pe colegii din alte specilit��i medicale, care privesc ca pe ceva bizar lupta din s�nul psihiatriei, de�i se fac a uita c� decenii �n �ir psihiatria furniza secretarii de partid �i al�i politruci medicali, ca �i cum acest lucru era un domeniu rezervat doar psihiatriei. Nu a venit oare vremea s� ne �ntreb�m de ce?
Foarte frecvent medicii de alte specialit��i se �ntreab� pentru ce �n psihiatrie s-a declan�at o asemenea disput�, �n timp ce �n alte specialit��i medicale problema se pune de a fi sau a nu fi un bun specialist (de�i lucrurile nu stau peste tot a�a).
�n psihiatrie, �ns�, practica profesiei presupune nu numai acumularea unor cuno�tin�e biologice sau biochimice, cum este de regul� cazul medicinii somatice, dar �i a unor temeinice cuno�tin�e de psihologie, sociologie, religie �i chiar de filozofie, care se adaug� cuno�tin�elor biologice (psihiatria r�m�n�nd totu�i �n centrul medicinii).
Din aceste motive, �n psihiatrie, a�a cum vom vedea pe parcursul lucr�rii, sinonimii mae�trilor din specialit��ile medicale au format o nomenclatur� c�reia partidul i-a trasat sarcina s� creeze o “psihiatrie socialist�”, opus� psihiatriei occidentale, pe care ei o numeau �n deriziune “psihiatria burghez�”.
�nchipui�i-v� o asemenea absurditate �ntr-una dintre disciplinele medicale, cum ar fi cardiologia sau chirurgia. Din aceste motive, comuni�tii au considerat psihiatria ca pe un c�mp de lupt� ideologic�, �n care “emana�iile” filozofice marxiste trebuiau s� lupte �i s� c�tige disputa cu conceptele burgheze: psihologia �i sociologia nemarxist�, pe care psihiatria din Occident �i le adjudecase dup� un lung drum al dezvolt�rii multor �tiin�e umaniste, nu numai de esen�� biologic� sau biochimic�. Vom vedea pe parcursul lucr�rii cum pe aceast� baz�, psihiatria din �ara noastr� va fi practic politizat� (�n sensul ideologiei comuniste), organizat� �i condus� de oamenii regimului, agrea�i de c�tre Securitate, psihiatria fiind nu numai �n aten�ia organelor de partid, dar �i a acelora de represiune.
Ce a urmat a fost doar un mic pas, pentru ca regimul comunist s� se foloseasc� de psihiatrie �n scopurile sale represive, a�a cum o f�cea de fapt �n toate domeniile de activitate, toate fiind aservite scopului p�str�rii puterii.
Dar aceast� politizare comunist� a psihiatriei a dus aproape �n mod reflex la apari�ia unei permanente rezisten�e �i chiar a unei mi�c�ri de diziden��, c�ci ce a�i fi dorit, iubi�i colegi, s� opunem noi “psihiatriei socialiste”, creat� cu migal� timp de aproape 50 de ani?
A sus�ine azi c� psihiatria practicat� �n Rom�nia comunist� - �n ciuda abuzurilor ideologice �i a �napoierii �tiin�ifice - a fost o desf�urare normal�, �i aceasta doar pentru a p�stra o fals� “pace intern�” sau �n numele unei false colegialit��i echivaleaz� cu o monstruozitate pe care doar somnul ra�iunii o poate tolera.
“Psihiatria socialist�” trebuie s� dispar� �mpreun� cu maculatura �i nomenclatura care au fundamentat-o �i aceasta at�t din motive de moralitate, c�t �i din necesitate. Cerem deci �ng�duin�� colegilor no�tri �i chiar opacului Minister al S�n�t��ii, pentru a putea duce la bun sf�r�it aceast� lucrare, �ncetul cu �ncetul �i cu st�ruin��.
Dar s� privim pu�in �n jurul nostru. Tinerii �i romanticii revolu�ionari au murit �n decembrie 1989 cu ferma convingere c� �n Rom�nia comunismul va fi aruncat la lada de gunoi a istoriei. Respingerea comunismului a devenit, pentru acele momente, ra�iunea de a se sacrifica a na�iunii noastre �i mai ales a tineretului nostru.
�ns�, dac� �n 1945 comuni�tii lui Stalin �tiau c� nu vor putea schimba un regim politic �i nu vor putea comuniza Rom�nia p�str�nd vechile structuri ale statului democrat burghez, trec�nd imediat la epurarea administra�iei, armatei, poli�iei, magistraturii �i institu�iilor academice, revolu�ionarii din 1989 au avut naivitatea de a crede doar �n puterea unei revolu�ii morale, pe care au stropit-o din plin cu s�nge, crez�nd naiv �n “convertirea” vechii nomenclaturi. Nu numai c� s-au �n�elat, dar s-au �n�elat amarnic, motiv pentru care de at��ia ani Rom�nia se zbate �nc� �n bra�ele unui criptocomunism tot at�t de malign ca �i comunismul �nsu�i.
Dac� �n 1945 �n �ara noastr� existau doar vreo 800 de comuni�ti, �n 1989 num�rul celor adev�ra�i nu p�rea s� fie mult mai mare, c�ci cum altfel s-ar putea explica pulverizarea unui sistem represiv �i a unui "partid de 4 milioane de oameni" �n doar c�teva zile.
Dar, ca �i �n 1945, cohortele de profitori �i de adep�i ai unui materialism vulgar �i ai corup�iei f�r� crez moral sau ideologic “s-au adaptat” rapid, prelu�nd spre folosul lor t�n�ra �i fragila societate rom�neasc� post-totalitar�. Treptat, a devenit clar c� nu va mai exista un proces al comunismului, punctul 8 de la Timi�oara, ca �i spiritul Timi�oarei au fost respinse �i insultate �n chiar noul Parlament al Rom�niei, iar fo�tii de�inu�i politici, ca �i fo�tii diziden�i �i duc mai departe calvarul suferin�elor, �n timp ce revolu�ionarii din decembrie 1989 apar mereu ca figuri contestate, pun�ndu-li-se �n spinare toate greut��ile actuale ale ��rii.
Vechea nomenclatur� s-a coco�at din nou pe pozi�iile anteriore, trec�nd de la dicteul fanatismului comunist, prin care �i asigura �n trecut existen�a parazitar�, la promovarea unui “capitalism s�lbatic” �i de tarab�, pentru a compromite total idealurile revolu�iei rom�ne din 1989.
Dar ce face poporul, ce fac cei mul�i, care ar trebui s�-i �nl�ture pe ace�ti profitori?
Poporul, purt�nd �n spate acea “psihologie a cu�tii” din care abia a ie�it, ca orice mas� se teme de schimbare, iar sub comuni�ti sim�ul s�u politic care �l face pe om s� fie o fiin�� unic� �n univers s-a atrofiat, cine �tie pentru c�t� vreme.
Ca �i �n trecut, poporul este lovit de putere �n existen�a sa (�omaj, subnutri�ie, salarii de mizerie, permanenta infla�ie) �i de aceea, ca �i �n trecut, cedeaz� oric�rui paternalism ieftin, tiradelor na�ionaliste, celor mai simple manevre propagandistice ale fostei �i actualei nomenclaturi care �i ast�zi, f�r� nici o jen�, lanseaz� cu succes lozincile “salv�rii poporului de mo�ieri �i capitali�ti” p�n� la diversiuni ridicole, cum ar fi culpabilizarea fo�tilor de�inu�i politici, gen Ticu Dumitrescu sau Corneliu Coposu.
Este oare situa�ia �n psihiatrie schimbat�? Nicidecum. Trebuie s� recunoa�tem, �i comuni�tii au confirmat-o cu putere, c� medicina nu a fost niciodat� independent� de puterea politic�, dintre disciplinele medicale psihiatria fiind cea mai dependent�. Datorit� naturii sale particulare, psihiatria are mereu de �nfruntat probleme etice �i de esen�� uman�, dac� ar fi doar s� ne g�ndim c� ea este singura disciplin� medical� autorizat� de c�tre societate s� interneze o persoan� uneori chiar �mpotriva voin�ei sale.
Pe de alt� parte, psihiatria dispune de frontiere foarte vagi, iar psihiatrul, voluntar sau involuntar, �i poate utiliza “puterea” �n defavoarea libert��ii �i autonomiei unei persoane. Psihiatria joac� deci �i un rol “politic” activ, dac� lu�m termenul de politic �n accep�iunea de via�� a "polisului”. Astfel, dac� �n ��rile democratice extremi�tii de dreapta sau de st�nga nu vor avea niciodat� de-a face cu psihiatria, �n Rom�nia comunist�, ca �i �n fosta U.R.S.S., practica psihiatric� a implicat factori ideologici �i chiar politici, o parte a opozi�iei fiind etichetat� ca �in�nd de domeniul psihiatriei. Se �tie c�t de imprecise sunt criteriile de diagnostic �n psihiatrie, iar �ntre simple simptome psihopatologice sau comportamentele neconformiste �i un adev�rat diagnostic clinic exist� o mare deosebire. Astfel, mul�i diziden�i, supu�i persecu�iilor �i injusti�iei, tr�ind �ntr-un permanent stres, au putut prezenta unele tr�s�turi psihopatologice reale, dar ei nu puteau deveni prin aceasta adev�ra�i bolnavi psihici �i numai ra�iuni de natur� politic� au f�cut posibil acest lucru.
Ca �i �n alte ��ri comuniste, �n Rom�nia, trei structuri particulare dictaturii au for�at limetele psihiatriei:
1. Caracterul totalitar al statului;
2. Locul ocupat de c�tre ideologie �n toate domeniile;
3. Teama visceral� a regimului de a nu-�i pierde puterea �i privilegiile.
Astfel, pe de o parte, individul nu avea drepturi, iar partidul era singurul care decidea, inclusiv �n a considera pe un individ nebun, iar pe de alt� parte �tiin�a era supus� - ca s� nu spunem servitoarea - ideologiei. Din aceste motive �i psihiatria era “datoare” s� participe prin toate mijloacele specifice la men�inerea puterii regimului. Violen�a se exercita �mpotriva oric�rui individ care nu se putea “�ncadra” �n colectivitate, a�a cum era aceasta definit� de c�tre partid, iar anormalul, ”bolnavul” era de aceea definit prin caracterul s�u “asocial”, atipic, motiv pentru care socialismul condamna pe to�i cei “originali”, pe to�i cei care g�ndeau altfel, toate minorit��ile (chiar �i grupuri religioase sau rock).
Fa�� de mul�i dintre ace�ti indivizi se va exercita o violen�� “aseptizat� “, o violen�� �n “halate albe”, motiv pentru care “normalii” vor sem�na tot mai mult cu o gr�din� zoologic�, indivizii c�p�t�nd tot mai mult acea “psihologie a cu�tii” pentru care era normal s� voteze 99% pentru partid �i conduc�tor.
Dar psihiatrul care interna un opozant politic sub pretext de schizofrenie sau paranoia se implica �n mod con�tient �n politica statului totalitar de la care a�tepta de fapt anumite atitudini care s�-i aduc� avantaje. Apologe�ii “psihiatriei socialiste” explicau aceste “particularit��i” ale actelor lor prin aceea a existen�ei unor deosebiri “esen�iale” fa�� de psihiatria “burghez�”, adic� aceea care se practic� �n Occident. Acest lucru a stat la baza respingerii f�r� discern�m�nt sau argumente �tiin�ifice a conceptelor psihologice �i sociologice din psihiatria rom�n�.
La Honolulu (1977), Adunarea General� a Asocia�iei Mondiale de Psihiatrie a consemnat �ns�, �n mod franc, utilizarea “psihiatriei socialiste” ca arm� politic�, adopt�nd urm�toarea rezolu�ie: ”Asocia�ia Mondial� de Psihiatrie ia not� de utilizarea abuziv� a psihiatriei �n scopuri politice �i condamn� aceste practici �n toate ��rile unde se practic�, invit�nd organiza�iile profesionale psihiatrice de a renun�a la aceste practici �i de a le suprima. Asocia�ia dispune de numeroase m�rturii privind utilizarea sistematic� a psihiatriei �n scopuri politice �n U.R.S.S.". Delegatul nostru la acest congres a fost ideologul comunist al psihiatriei rom�ne�ti V. Predescu, un politruc format la Leningrad (studen�ie �i doctorat), al�turi de colegul lui de studii �n U.R.S.S. - Milea �tefan, care a primit �i el s� "haiduceasc�" Departamentul psihiatriei infantile. Din acest motiv, reac�iile autorit��ilor rom�ne au fost identice cu acelea ale U.R.S.S. Astfel, presiunilor externe li s-a r�spuns invariabil c� ele reprezint� un “amestec” �n problemele interne, iar opozi�iei interne i s-a r�spuns c� atitudinea de condamnare a “psihiatriei socialiste” nu constituie dec�t “agita�ie anticomunist�”. Abuzul �n sine a fost negat at�t �n U.R.S.S., c�t �i �n Rom�nia, iar din p�cate, doar oficialii rom�ni mai neag� ast�zi abuzurile psihiatrice din timpul regimului comunist.
Ce se �nt�mpl� �ns� acum, dup� at��ia ani de la c�derea comunismului, cu cei peste 1.000 de psihiatri rom�ni? Nimic, sau ca s� fim sinceri, psihiatrii sunt la unison cu �ara de p�n� �n 1996, vot�nd 99% pentru nomenclatura comunist�.
Tr�ind �n frica �i teroarea din trecut, psihiatrii rom�ni (o colectivitate �n mare parte feminizat�) tr�iesc �i ast�zi, �n libertate, acela�i sindrom al “cu�tii” sub conducerea fo�tilor “profesori” comuni�ti, v�zu�i de cei ce au fost favoriza�i chiar ca “genero�i �i de un profesionalism indiscutabil”, a�teapt�nd ca de obicei s� nu se �nt�mple nimic �n psihiatrie.
Psihiatria occidental� dispune de lucruri cu care un psihiatru rom�n format la �coala comunist� nu este acomodat (mai ales datorit� lipsei de cuno�tin�e psihologice sau sociologice, precum �i ca urmare a noilor cuceri biochimice). Exist� �n Occident un tip nou de institu�ii de tratament, care ar bulversa complet sistemul azilar �n care s-a complicat asisten�a psihiatric� �n perioada comunist�, cea care prezint� acum bufoniada “reformei”, pe care �n realitate o resping. Cum s�-�i adjudece psihiatrul rom�n toate acestea? Nu este oare mai bine ca, sus�in�nd pe vechii profesori (vechea nomenclatur�), s� men�in� vechea organizare �i vechile concep�ii cu care psihiatrul rom�n s-a acomodat deja de peste 45 de ani? Se vede doar ce ravagii face reforma �n orice domeniu �n care este pus� �n cauz�. �i ce dac� psihiatria rom�n� va r�m�ne �nc� decenii �n �ir condamnat�. C�t despre tineret, el fiind mai degrab� interesat de emigrarea �n Vest, implicarea sa este ca �i inexistent�.
Scriem aceast� carte pentru c� am sim�it c� demersul nostru se afl� de aceast� dat� “�n sensul istoriei” �i nu doar ca �n ultimele cinci decenii, c�nd ne-am luptat doar cu morile de v�nt. O facem �i ast�zi chiar dac� �nc� establishmentul psihiatric este acela�i (comunist �i potrivnic). Parafraz�nd un verset biblic, adev�rul trebuie strigat de pe acoperi�urile caselor, iar dac� nu-l vom face noi atunci �l vor striga pietrele �n locul nostru.
Autorul declar� c� �ntreaga teorie privind competen�a nomenclaturii �i nivelul “�nalt” al psihiatriei rom�ne�ti din perioada comunist� este o minciun�, iar abuzurile etice din trecut au devenit o tragedie de care actuala psihiatrie trebuie s� se purifice.
F�c�nd din psihiatrie servitoarea sistemului represiv, oficialii psihiatriei de ast�zi au f�cut �i fac o gre�eal� istoric�, nu numai �mpotriva unei discipline medicale, ci �i a unei na�iuni, a na�iunii rom�ne. Particip�nd ca oficiali la represiunea psihiatric�, ei au fost instrumente docile ale unei “organiza�ii criminale” create de c�tre statul comunist, fenomen pe care istoria nu l-a mai cunoscut dec�t �n statul fascist-hitlerist. �i �n loc s� le fie ru�ine �i s� se poc�iasc�, fo�tii tor�ionari, atac�, acuz�, ca �i cum istoria s-ar mai putea �ntoarce la comunism.
Competen�a lor? S� fim serio�i. �n ce domeniu a mai promovat comunismul competen�a? Dosarele de cadre, zecile de func�ii pe linie de partid, studiile din U.R.S.S. sau la “�tefan Gheorghiu”, acestea erau sursele competen�ei “profesorilor genero�i �i de un indiscutabil profesionalism”.
Am pornit la alc�tuirea acestei lucr�ri mai mul�i, la �nceput chiar o organiza�ie �ntreag� - A.P.L.R. (Asocia�ia Psihiatrilor Liberi din Rom�nia), dar, sub conducerea unor fo�ti politruci, organiza�ia a capotat lamentabil. Pe parcurs, mul�i au v�zut c� din acest tip de activitate nu se pot trage avantaje, pe al�ii i-a apucat frica speriindu-se de gestul pe care era c�t pe ce s�-l fac�.
Putem spune totu�i c� lucrarea reflect� punctul de vedere al adev�rului �i cel pu�in al spiritului �n care s-a format Asocia�ia Psihiatrilor Liberi din Rom�nia.
Supunem fenomenul abuzului psihiatric din Rom�nia unei analize teoretice �i �n ceea ce prive�te modalit��ile sale practice. Adversit��i de tot felul au fost sau nu rezolvate, dar cel mai greu a fost de trecut peste frica, teama permanent� de persecu�ii, greaua povar� a tr�d�rii liderilor Asocia�iei Psihiatrilor Liberi. Sute de cazuri de abuzuri psihiatrice nu au ajuns la noi, ele au fost ascunse cu grij�, ca �i dosarele Securit��ii. Treptat, elanul de a dezv�lui cazuri de abuzuri s-a atenuat �i o “monstruoas� coali�ie” s-a format �ntre fo�tii tor�ionari �i chiar conducerea Asocia�iei Psihiatrilor Liberi, o elit� de acum “realizat�”: cu func�ii de profesori, vizite �n str�in�tate pl�tite de al�ii (vechea obsesie a rom�nului comparabil� doar cu obsesia pentru salam), acces la putere, "stima �i considera�ia" elitei comuniste etc. Din cauza acestor adversit��i consider�m lucrarea ca fiind incomplet�, dar �i ca o prim� bre�� �n cetatea minciunii �i a incompeten�ei.
Tartorii psihiatriei comuniste sunt �nc� �n for��, de�in�nd �i ast�zi toate atuurile puterii. Ei �i cei c��iva conduc�tori corup�i despre care am vorbit sunt azi singurii interlocutori ai ministerului, ai str�inilor care mai vin pe la noi �i �n special ai darurilor lor, singurii oaspe�i ai reuniunilor interna�ionale, unde pleac� f�r� nici un ban din propriul buzunar �i unde, chipurile, ar reprezenta psihiatria rom�neasc�.
La fel ca �n trecut, Occidentul �nghite totul pasiv, din lene sau dezinteres, devenind astfel foarte u�or victima ofensivei celor care au luat puterea sau o de�in �n continuare �n psihiatrie. Dar, �n fond, cum spune �i Paler, de ce ar trebui s� ne mir�m? Oare Ceau�escu nu a primit de la occidentali cele mai �nalte titluri �i nu s-a plimbat la Londra cu calea�ca regal�? De unde s� �tie el c� ace�tia nu sunt sinceri ("colegii" lui, oamenii de �tiin�� sau marii �efi de stat ai Occidentului). �i totu�i, noi �i al�ii ca noi vom fi mereu piatra de poticneal� a acestor vechi �i noi ‘‘profitori” ai psihiatriei, ai acelora care se opun oric�rui progres al disciplinei noastre.
P�str�veni - Jud. Neam�
20 iulie 1993
P.S. Din cauza decalajului de timp de la redactare la editare, o serie de evenimente sunt ast�zi dep�ite (de exemplu ocuparea unor anumite finc�ii), iar o serie de tartori comuni�ti exemplifica�i au plecat spre “C�mpurile Elizee”. Faptele lor �i situa�iile descrise r�m�n pentru istorie, motiv pentru care aceast� lucrare-document nu le poate eclipsa.
Piatra Neam�, 2005 |
|
Sus |
|
|
Mos_Tautu
Data �nscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 12 Loca�ie: P.Neamt
|
|
Sus |
|
|
Mos_Tautu
Data �nscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 12 Loca�ie: P.Neamt
|
|
Sus |
|
|
Mos_Tautu
Data �nscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 12 Loca�ie: P.Neamt
|
Trimis: Mar�i, 16 Oct 2007 14:37 Titlul subiectului: Invitatie |
|
|
|
Invita�ie
Institutul Na�ional pentru Memoria Exilului Rom�nesc v� invit� joi, 18 octombrie 2007, ora 18,00, la o dezbatere cu tema:
„Psihiatria ca arm� de represiune politic� folosit� de regimul comunist �i reflectarea acestui fenomen �n exil”.
Principalele puncte �n discu�ie vor fi:
- metodele totalitarismului comunist importate �n Rom�nia pentru tratamentul aplicat in represiunea psihiatric�;
- legisla�ia care a permis represiunea psihiatric�; Decretele 12/1965 �i 313/1980;
- “asanarea social� a popula�iei” cu ocazia manifest�rilor oficiale - �n directivele PCR �i ordinele interne ale Securit��ii;
- motiva�ia intern�rii;
- locuri de deten�ie (sec�iile de boli cronice ale spitalelor de psihiatrie, spitalelor penitenciar cu profil de psihiatrie �i �nchisorilor);
- tratamentele medicale psihiatrice �i metodele de tortur� aplicate �n spitale �i �nchisori �i interven�ia Securit��ii �n spitalele penitenciar;
- opozi�ie intern� �i interna�ional� (persoane �i institu�ii).
- victimele �i traseul medical al acestora.
Vorbitorii principali vor fi: Gabriel Andreescu, Mihai D�nil�, Drago� Marcu, Adrian Miclea, Marian Popa, Alexandru �erb�nescu, Ion Vianu �i Dinu Zamfirescu.
Dezbaterea va avea loc la Jockey Club (Str. Episcopiei nr. |
|
Sus |
|
|
publicitate
|
|
|
|
Nu pute�i crea un subiect nou �n acest forum Nu pute�i r�spunde �n subiectele acestui forum Nu pute�i modifica mesajele proprii din acest forum Nu pute�i �terge mesajele proprii din acest forum Nu pute�i vota �n chestionarele din acest forum
|
|