Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri August 2011
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 22 August 2011
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Anda-Louise Bogza - Din nou la Piatra, acasã...

Se perindã miratã prin fata teatrului, încercînd sã refacã în minte imaginea binecunoscutã a celui mai popular edificiu pietrean, acum acoperit straniu de valtrapurile cenusii ale unei reconstructii impuse de venerabila vîrstã a clãdirii. Pare contrariatã de ceea ce va sã dezvãluie asezãmîntul în momentul în care îsi va arãta noua fatã. „Oare ce culoare o sã aibã?“ O înteleg, pentru cã stiu cîte ceva despre afinitatea pe care a avut-o dintotdeauna cu institutia ale cãrei ziduri pãstrau nuanta stîncilor de pe Ceahlãu, si pe care o considerã si acum piatra de bazã a spiritului cultural al locului, suflul si inspiratia vietii ei artistice ulterioare.
Ne-am reîntîlnit sub orizontul curtii domnesti, rãvãsit de tãcãnitul sacadat al pick-hamerului în trupul pãmîntului istoric încãlzit de suflãrile celor ce si-au perindat cîndva vietile pe aici, pentru a deveni simbolurile perenitãtii locale; în care reflexele au avut timp sã se formeze, în care sentimentalismul nu era încã derizoriu si unde lucrurile temeinice îsi gãseau locul în suflete si în spirit. Iar locurile aveau, ele însele, spirit; care acum - „poate ni se pare, Anda!“ - moare încet, cu fiece zi si cu fiece clipã.

Perpetua reconfigurare

„Noroc cã arta e mai presus de toate aceste lucruri“ îi spun, nãdãjduind în tainã cã o sã mã aprobe. „Arta are teritoriul ei care nu poate fi atins de nimic dintre rãutãtile existentei cotidiene“ îmi rãspunde si, încurajat, supralicitez: „Este un soi de reconfigurare a unei lumi creeate spre a fi mereu redimensionatã?“. „Exact“ îmi rãspunde si asta mã face sã mã dumiresc de ce a fost în stare sã reînvie atît de variat si rãscolitor multe dintre personajele celebre ale spatiului liric, neabãtîndu-se de la rigoarea liniei scrise de cãtre creator si totusi mlãdiind în diferite feluri subtile expresia cantabilã în creatii pe care cred cã nu exagerez dacã le numesc memorabile. Si mã gîndesc, în primul rînd, la Opera de Stat din Praga, la operele din Viena, Berlin, Roma, Dresda, Budapesta, Verona, unde a interpretat numeroase roluri: Katia (Katia Kabanova), Jenufa, Sina, Donna Anna (Don Giovanni), Leonora (Il Trovatore), Aida, Tosca, Giorgetta (Il tabaro), Elisabetta (Don Carlo), Lisa (La dama di picche), Manon (Manon Lescaut), Minnie (La fanciulla del West), Abigaille (Nabucco), Desdemona (Otello), Rusalka, Turandot.

Exercitiu de admiratie

Marele meu regret e acela cã, fiind cantonat iremediabil într-un spatiu de unde nu am cum sã evadez decît rareori, nu am avut ocazia sã o ascult „pe viu“ cum se spune, mai des. ÃŽn iulie 2008, în cea de a XXXVII-a editie a „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“, i-a fost dedicatã o searã memorabilã, cînd a creionat în fata unui public îndatoritor, portretul de artist al acestor meleaguri. Cum îndatoritor, de altfel, a fost si scurtul cuvînt al protagonistei: „Sînt încîntatã cã mã aflu din nou acasã. Vreau sã dedic acest recital mamei mele. A fost o mare surprizã sã o aflu aici pe minunata mea primã profesoarã de canto, din Bucuresti, doamna Georgeta Stoleriu. Mã bucur si de prezenta domnului Murgu, dar si de - mare surprizã - sosirea lui Ioan Holender la Piatra Neamt!“
De altfel, adulata profesoarã Georgeta Stoleriu, a rememorat cu multã dragoste si satisfactie începuturile carierei artistice a Andei: „Era elevã la Liceul de Muzicã din Capitalã, la pian si era colegã de clasã cu Ruxandra Donose, cea care era cu ceva ani mai mare decît Anda si care deja începuse canto cu mine. Anda era pe vremea aceea o foarte bunã pianistã, foarte atentã la acompaniament si cu o mare admiratie fatã de colega ei. Peste vreo doi ani m-am trezit cu Anda la mine spunîndu-mi cã vrea sã ia lectii de canto. Eu am fost pentru ea prima învãtãtoare într-ale artei cîntului.“
Se pare, asadar, cã intrarea în lumea bel-canto-ului a fost pentru Anda un exercitiu de admiratie; pe care mai apoi l-a transformat ea însãsi într-o calitate demnã de a fi la rîndu-i admiratã. Cum a fãcut-o, de altfel, tot cu acel prilej, directorul pe atunci al Operei din Viena, Ioan Holender: „Doamna Bogza este o mîndrie pentru orasul dumneavoastrã. A ajuns la Praga, de unde a avut ocazia sã cînte la multe alte opere celebre: Florenta, Hamburg, sau Viena, unde a cîntat Aida remarcabil si memorabil. Astãzi, pot sã vã spun, Anda-Louise Bogza este una dintre cele mai cãutate interprete din lume ale rolului Tosca“.

Vissi d’arte...

Cînd am rãgaz, lucru ce se dovedeste a fi din ce în ce mai rar în vremurile acestea, reascult „Vissi d’arte, vissi d’amore..“ din „Tosca“, evident. E o înregistrare a Andei, de prin 2001, pentru Arte Nova Classics. Alãturi de alte arii din „Manon Lescaut“, „Madama Butterfly“ si „Turandot“, selectia cuprinde si teritoriul verdian („Un Ballo in maschera“, „La Forza del Destino“, „Don Carlo“, „Aida“ si „Il Trovatore“), precum si ilustrãri din „La Wally“ a lui Alfredo Catalani si „Andrea Chenier“ de Umberto Giordano. De altfel - îmi aduc aminte - cu aceastã superbã arie a deschis, în 2007, alãturi de alti cîtiva tineri interpreti români, Festivalul International „George Enescu“. Prin Anda-Louise Bogza am redescoperit, nu exagerez, verismul. Fatã de care, recunosc, nu aveam o aplecare specialã. Dar care s-a dovedit a fi plin de farmec si continut melodic, expresivitate si elocventã datoritã unei interpretãri de exceptie care a reusit sã punã în valoare resursele subtile ale unui stil pe cît de seducãtor pe atît de dificil în redarea intenselor trãri umane.

Succese recente

De altfel, cu „Tosca“, Anda a marcat unul dintre cele mai mari succese ale carierei ei de pînã acum, în august 2009 la Arenele din Verona, în viziunea regizoralã a lui Hugo de Ana. Era dupã ce, în 2005 a cîntat la Munchen si la Florenta sub bagheta unuia dintre cei mai mari dirijori ai lumii, Zubin Mehta. ÃŽn august 2010, Anda interpreteazã Leonora din „Trubadurul“ de Verdi, în regia lui Franco Zeffirelli, reeditînd succesul fulminant din anul anterior, sub conducerea dirijorului Marco Armiliato si alãturi de tenorul Marcelo Alvarez si baritonul Dmitri Hvorostovsky. Tot în 2010, în primãvarã, la Semperoper din nou „Tosca, în regia lui Johannes Schaaf si Elena din „Mefistofele“ la Roma, unde va întruchipa din nou „Tosca“. ÃŽntre timp, gãseste prilejul de a oferi recitaluri de lied, cu un program din care nu au lipsit Enescu, Schumann, Liszt, Schubert, Chopin, Rachmaninov, Dvorak, Respighi, Villa-Lobos, acompaniatã de pianistii Megumi Otsuka si Jan Simon. La sfîrsitul lunii ianuarie a acestui an, Anda a interpretat rolul titular din „Manon Lescaut“ de Puccini, pe scena de la Teatro Filarmonico di Verona, într-o montare socantã semnatã de controversatul Graham Vick si condusã de la pupitru de Riccardo Frizzi.
Acum, în august, s-a întors la Piatra Neamt, orasul ei natal, de la Atena, unde a zãmislit la sfîrsitul lunii iulie 2011, la Acropolis - Teatrul Herodes Odeon, unde a rãsunat cîndva vocea Mariei Callas - rolul Abigaille din opera „Nabucco“.
Vorbeste despre toate astea în treacãt si cu o oarecare reticentã, ceea ce mã face sã fiu de acord cu un critic izraelian care remarca, înainte de toate, marea modestie si la fel de marea generozitate care o caracterizeazã.

Cîntecul de acasã

Am pomenit undeva mai sus de „Vacantele Muzicale la Piatra Neamt“. Nu întîmplãtor, aidoma altor îndrãgostiti iremediabil de spiritul acestei perene manifestãri, Anda nu concepe o varã fãrã concertele care au consacrat o traditie si care au îmbrãcat în jerbe de cîntec tineretea noastrã.
„Pentru mine Vacantele au însemnat foarte mult. Mi-aduc aminte mereu de atmosfera superbã a fiecãrui miez de varã petrecut în compania cîntului si a unor oameni de exceptie. Aici au concertat si ne-au încîntat cu arta lor mari interpreti români si strãini, precum: Arta Florescu, Dan Grigore sau Ion Baciu. Nu pot sã-i însirui pe toti pentru cã este o galerie copioasã, asa cum nu pot sã-mi închipui nici o varã fãrã aceste vacante. Trebuie fãcut tot ce se poate ca ele sã-si continue drumul si sã aibã o viatã fãrã de sfîrsit. Asa cum este viata însãsi a muzicii.“
Cîntecul de acasã, alcãtuit din ecouri rãzlete care au binecuvîntat locurile aceste, bîntuie în toate cotloanele orasului. Dar cel mai mult, poate, în lãcasul Teatrului Tineretului si în preajma lui. Acolo unde ne aflãm, sporovãind despre lumea noastrã cea plinã de probleme, despre oameni pe care i-am cunoscut, despre artã si, mai presus de toate, despre muzicã. Despre muzicã, pur si simplu. Cea care a reusit sã transforme - prin intermediul unor artisti dãruiti, precum buna mea prietenã, Anda-Louise Bogza - „vissi d’arte“ în „vissi d’amore“.

Articol afisat de 4360 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective