Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Iulie 2006
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 10 Iulie 2006
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Cu maestrul Gabriel Amiraº, printre cioburile criteriilor valorice

Cu maestrul Gabriel Amiraº, printre cioburile criteriilor valorice

De data aceasta, am discutat îndelung cu maestrul Gabriel Amiraº, mai puþin despre muzicã ºi mai mult despre niºte aspecte de gîndire care se reflectã în spaþiul comportamental al românilor cu care, vrînd-nevrînd, se confruntã la venirile în þarã ºi care, dupã cum se va vedea, lasã, uneori, un gust amar.

Reporter: Stimate maestre Gabriel Amiraº, observ cã nu puteþi reprima un pregnant imbold lãuntric de a dezvãlui niºte lucruri care pe dumneavoastrã, venit dintr-un spaþiu la care ºi noi aspirãm, vã - haideþi sã folosim un eufemism - contrariazã. Pînã atunci, însã, descrieþi-ne în cîteva cuvinte periplul carierei dumneavoastrã de strãlucit interpret ºi renumit pedagog.
Gabriel Amiraº: Universitatea din Trossingen, unde eu predau, este o instituþie de stat (Staatliche Hochschule fur Musik), în regiunea Pãdurii Negre ºi poate în cel mai sudic punct al Germaniei, aproape de lacul Constanze - noi îi spunem Bodensee - ºi la o aruncãturã de bãþ de graniþele cu Italia, Austria ºi Elveþia. Din aceastã pricinã, poate, componenþa cadrelor didactice care predau la acest Conservator este foarte eclecticã. E un caleidoscop cu personalitãþi puternic individualizate.
Rep.: Acest lucru are ºi avantaje, bãnuiesc.
G.A.: Asta voiam sã spun. Uriaºe avantaje. Acolo se adunã, se miºcã, se amestecã cele mai diverse manifestãri culturale ºi, înainte de toate, spiritul cultural divers. Aici au predat sau predau mari personalitãþi ale muzicii. De exemplu, Viktor Merjanov, o statuie vie a pianisticii mondiale, care trãieºte la Moscova, are vreo optzeci ºi ºapte de ani, ºi cãruia eu i-am luat locul cînd a plecat din Germania. ªi multe, multe alte somitãþi în materie de interpretare. Nu eu am fost primul profesor român care, prin concurs, am ocupat acest post. Am fost o vreme profesor invitat la Conservatorul din Paris. ªi cãutam, sincer sã vã spun, un post mai bine plãtit. Acolo era capitala Franþei, era celebrul Conservator, era centrul întregii vieþi culturale...
Rep.: Dar era ºi viaþa scumpã.
G.A.: Aºa este. Sã trãieºti la Paris nu e uºor. ªi am gãsit absolut întîmplãtor, dar ºi la sfatul colegilor ºi prietenilor mei, acest post la Trossingen, care era un profesorat de cel mai înalt rang în Europa, clasificat cu indicele C4. Am concurat ºi am luat postul. Apoi, am aflat cu bucurie cã nu eram primul venit din România. De ani de zile lucra acolo regretatul meu prieten ºi coleg Ovidiu Bãdilã, genial contrabasist. Are un frate foarte apreciat ca jazzmen în Europa, Decebal Bãdilã.

Lumina din întunericul istoriei

Rep.: Aºezaþi, vã rog, puþin în timp lucrurile acestea.
G.A.: Toate astea s-au întîmplat imediat dupã schimbãrile din '89, cînd eu eram deja la Paris de mai multã vreme. Am mai venit în þarã terminîndu-mi aºa-zisele „norme“ de la Bucureºti, am mai lucrat...
Rep.: Aþi fãcut naveta între Germania ºi România.
G.A.: Da, dar de fapt eu de atunci sînt acolo. Toate astea vi le spun pentru a sublinia faptul cã existenþa noastrã acolo a pricinuit un exod de studenþi români de cea mai înaltã clasã care au venit la Trossingen nu pentru a studia în Germania, ci pentru a lucra cu Ovidiu Bãdilã sau Gabriel Amiraº.
Rep.: Acelaºi lucru s-a întîmplat ºi aici, unde a fost o adevãratã inflaþie de cursanþi.
G.A.: Da, ºi nu am acceptat sã se închidã lista pentru cã, în fond, este dreptul meu „de autor“ sã zicem, în a decide. Pentru cã la un curs de mãiestrie se cautã persoana ºi nu meleagurile pitoreºti. Revenind, pot sã vã spun cã, de-a lungul timpului - au trecut vreo cincisprezece ani de atunci - s-au adunat acolo peste cincizeci de tineri. Unii dintre ei au fãcut, deja, carierã, unii s-au întors, majoritatea însã nu s-au mai întors în România. Motivul principal este acela cã în meseria noastrã trebuie sã ai deschidere, fãrã graniþe, aºa cum am suferit noi atîta vreme, cãlcaþi - cum am mai spus-o - de roata istoriei. Dar aceºti tineri care nu au nimic cu toatã treaba asta, care au rãsãrit dupã aceastã perioadã, cautã ieºire, cautã deschidere, cautã comunicare, cautã soarele, lumina din întunericul istoriei.
Rep.: Noi orbecãim pe aici, la ordinele nemiloase ale celor care ni le-au dat ºi înainte.
G.A.: E regretabil. Noi toþi, care trãim de mult în Occident ºi venim acasã oarecum ca oaspeþi, ne bucurãm de reîntoarcere, dar ne simþim ca niºte strãini. În ciuda faptului cã am fost frumos primiþi, cã oamenii sînt foarte drãguþi cu noi ºi pun mult suflet în ceea ce fac pentru acest festival, pentru oaspeþi.

„Cea mai mare problemã este cea a mentalitãþii“

Rep.: Atunci, sînteþi dator sã vã explicaþi.
G.A.: Vedeþi, astea sînt problemele intrãrii noastre în Europa. Nu problemele economice, nu cele ale reformelor sau corupþiei; pentru cã astea sînt absolut obligatorii de rezolvat. Eu consider cã toate aceste lucruri sînt realizabile; pînã în 2007 sau pînã în 2008, cum s-a pus problema. Europa are nevoie de România din foarte multe puncte de vedere. Dar problema cea mai mare este cea a mentalitãþii oamenilor. De aceea mã bucur cînd întîlnesc o persoanã ca dumneavoastrã, faþã de care sînt obligat sã fiu deschis. Eu nu sînt obligat sã fiu deschis. Pot veni aici sã-mi fac treaba. Mentalitatea de care vorbeam este inculcatã de zecile de ani de comunism ºi ea se resimte, uneori, chiar la cei mai evoluaþi intelectuali. Noi, care am plecat mai demult de aici, cînd intrãm în contact cu cineva de aici sîntem atinºi de aceste feluri de gîndire ºi de contrastele care, inevitabil, se remarcã între modurile de gîndire. Cînd trãieºti altundeva, trebuie obligatoriu sã te acomodezi cu ceea ce este în jur. ªi atunci þi se schimbã ºi mentalitatea, viziunea, concepþiile... Mentalitatea din România este afectatã cel mai profund de gîndirea care poartã simptomul centralizãrii. Pe vremuri, totul venea de la Bucureºti. Ce trebuia sã facem, articolul de fond... acolo erau diriguitorii, conducerea refãcutã la nivel de provincie, gîndirea era subordonatã articolului de fond. Centralizarea s-a conservat ºi acum în gîndirea românului. Nimeni nu are curajul sã rezolve ceva, pînã nu primeºte ucazul de sus. În Occident, fãrã a fi haos, existã o totalã libertate din acest punct de vedere ºi o independenþã care merge pînã la ultimul om care gîndeºte independent de ceea ce vrea sã i se bage în cap. ªi mai existã, apoi, aici ºi complexul provinciei. Baden-Baden, de pildã, în Germania este un centru cultural care depãºeºte de zece ori tot Berlinul. Diferenþa de mentalitate ne atinge foarte dureros atunci cînd venim acasã. Apoi, noi nu venim pentru cã trepidãm de dimineaþã pînã seara de un fals patriotism cu care am fost învãþaþi în comunism, ci venim pentru cã astea sînt meleagurile noastre, pentru cã aici altfel miros florile, arborii, aerul, intonaþia graiului. De aceste lucruri nu putem scãpa, pentru cã le purtãm în sîngele nostru.

Valoare ºi notorietate

Cei care ne-am realizat în altã parte am fãcut-o cu un foarte mare preþ. Acolo nu se dã nimic cadou. Este legea junglei: cine poate rãmîne, cine nu poate este mîncat de alþii. Aºa va fi ºi în România, cînd vom intra în Europa. O sã vedeþi cã lupta pentru calitate este nemiloasã. Nu existã nici un fel de milã faþã de cei care nu pot. Cei slabi cad, cei puternici rãmîn. Ei bine, în acest context, unii dintre noi, care am reuºit, venim acasã pentru a dãrui. Nu pentru a ne îmbogãþi.
Rep.: Nici nu aþi avea cum.
G.A.: Exact. Nu am venit sã dãruiesc bani - cu toate cã am fãcut asta la Arad, acum mai mulþi ani - ci sã dãruiesc ceea ce ºtiu sã fac. ªi socot cã acest dar este mai preþios, mai ales în cazul în care lucrezi cu o tînãrã generaþie cãreia îi destãinui experienþe ºi cunoºtinþe la care ea încã nu a avut ocazia sã ajungã.
Rep.: Este cel mai mare dar, într-adevãr.
G.A.: ªi atunci întîlnim niºte piedici care jeneazã. Nu din cauzã cã oamenii care ne întîmpinã nu sînt simpatici sau binevoitori....
Rep.: Presimt cã sînteþi gata sã ne dezvãluiþi o a doua mare problemã a noastrã.
G.A.: Aºa este. Din nou se întunecã pe undeva acea luminã care existã în oameni, datoritã unor lucruri pe care le moºtenesc de mult. Acest lucru pãgubos vizeazã un domeniu care, pentru noi, artiºtii, este foarte important: criteriul valoric. Pentru cã sînt criterii valorice care se... ºi care nu se... Existã apoi o confuzie totalã, naþionalã, între niºte noþiuni precum valoarea ºi notorietatea, precum ºi o reprimare brutalã a opiniei personale care nu corespunde liniei impuse ºi percepþiei general acceptate. Or asta a ce seamãnã?
Rep.: Chiar aºa, a ce seamãnã? - mã întreb eu însumi, cu toate cã ºtiu, ºi vã mulþumesc pentru cã mi-aþi promis o continuare a acestui interesant dialog.

Articol afisat de 2639 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(I.A.)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective