 „Familia Sturdza are nevoie de oamenii de pe Valea Muntelui ºi cred cã ºi ei de noi“
• interviu cu prinþul Gheorghe Sturdza Reporter: Domnule Sturdza, recent, la Prefectura Neamþ a avut loc o ºedinþã a Comisiei de Fond Funciar, tema principalã de discuþie fiind solicitarea familiei dumneavoastrã de restituire a circa 27.000 de hectare de pãdure.
Gheorghe Sturdza: Am auzit cã se vorbeºte de retrocedare, dar nu este vorba de aºa ceva, pentru cã proprietãþile deþinute nu mi-au fost luate oficial niciodatã. Este pãdurea mea dintotdeauna, adicã a familiei mele. Deci, retrocedarea, cum se spune azi, nu este o adevãratã retrocedare. Proprietatea noastrã nu a fost niciodatã confiscatã printr-o decizie guvernamentalã sau a vreunei instituþii a statului. Avem toate documentele necesare, pentru ca tot ceea ce a aparþinut familiei Sturdza sã ne revinã. Sîntem 5 persoane îndrituite: Dimitrie Sturdza, Gheorghe Sturdza, adicã eu, Eric Ioan Sturdza, pe de o parte, cu mama lor Margareta Sturdza, iar apoi Mihai ºi Elena Sturdza. De mai bine de o sutã de ani am avut în proprietate aceastã pãdure. N-am vîndut-o, n-am tãiat-o ºi am þinut-o într-o stare excepþionalã înainte de a ne fi luatã. Vrem ca, în viitor, sã facem astfel încît sã ajungã aºa cum a fost în perioada 1938-1945.
Rep.: Odatã cu cererea de restituire, au început sã se facã diverse supoziþii. Pe Valea Muntelui s-a vehiculat cã veteranii de rãzboi sau urmaºii acestora nu ar mai primi suprafeþele împãdurite la care ar avea dreptul, pentru cã au fost pe front. S-a lansat ideea cã motivul ar fi tocmai faptul cã urmeazã sã vi se restituie cele 27.000 de hectare. În ipoteza cã veþi primi vechile proprietãþi, cum vedeþi relaþia cu localnicii? Ce trebuie sã înþeleagã ei?
G.S.: Vreau sã înþeleagã foarte bine cã nu vor fi trataþi de sus, fiecare în parte fiind important pentru familia Sturdza. Nu va fi vorba niciodatã sã solicitãm terenurile care au fost date unor oameni care au fãcut rãzboiul, care au apãrat þara. Sã ºtiþi cã ºi familia Sturdza a luptat pentru þarã ºi membrii ei au fost mari patrioþi. În Neamþ, lucrurile stau în felul urmãtor: din întreaga suprafaþã de pãdure existentã, noi am cerut sã ni se dea înapoi ceea ce a aparþinut de drept familiei Sturdza ºi care reprezintã doar zece la sutã. Dacã aceste zece procente nu pot fi repartizate unde era, înainte, pãdurea noastrã, se poate un pic mai departe ºi nu este nici o problemã. Nu s-a pus niciodatã problema, iar viitorul o va demonstra, sã luãm de la un veteran de rãzboi sau mic fermier din zonã, care are un hectar, cinci mii sau zece mii de metri pãtraþi pe care îi deþine acum. Am mai spus, ne poate da nouã un pic mai departe. Cu localnicii, fie cã sînt veterani de rãzboi, urmaºii lor sau cei care pãºesc acum în viaþã, consider cã trebuie sã trãim împreunã ºi sã ne respectãm, ani de zile de acum înainte. Familia Sturdza are nevoie de oamenii de pe Valea Muntelui, ºi ei de noi. O sã lucrãm împreunã ºi niciodatã unul din membrii familiei mele nu va face ceva care sã afecteze negativ viaþa oamenilor de pe Valea Muntelui. Consider cã legea actualã este foarte bine elaboratã de specialiºti care cunosc problematica în domeniu ºi au prevãzut cã, în cazul unor proprietãþi aºa cum avem noi, sã se poatã acorda teren ceva mai încolo, dacã sînt amplasamente deþinute, în prezent, de alþii.
„Vizãm investiþii de 10-12 milioane de euro“
Rep.: Recent, un studiu efectuat de Direcþia Silvicã arãta cã familia Sturdza nu ar trebui sã primeascã întreaga suprafaþã de 27.000 de ha, ci doar undeva în jurul a 14.000.
G.S.: Aceastã teorie este complet falsã. Dacã într-un sat sînt 1.000 de hectare ºi cineva cere sã i se dea 10.000, e clar cã nu se poate. Dar, Romsilva are, sã zicem, sutã la sutã din suprafaþa împãduritã ºi trebuie sã dea doar zece procente. Atunci, unde este problema?
Rep.: Prin vocea procuratorului Neculai Bujor, am aflat cã, odatã restituite vechile proprietãþi, familia dumneavoastrã intenþioneazã sã facã mari investiþii în zonã. Concret, în ce se vor materializa?
G.S.: Este un plan foarte precis, fãcut de profesioniºti ºi care a costat ceva.
Rep.: Sã înþelegem cã, deja, este elaborat?
G.S.: Da, este elaborat ºi extrem de sofisticat. Vizãm investiþii de 10-12 milioane de euro, ºi mã refer la utilaje foarte performante în domeniul exploatãrii pãdurilor, plus fabrici de prelucrare a lemnului. Împrejurul acestora vom construi unitãþi de brichetare a deºeurilor lemnoase. Cu aceste brichete voi ajuta populaþia fãrã venituri materiale, bãtrînii ºi bãtrînele care nu mai pot sã munceascã. Þin sã precizez cã nu mai vreau sã vãd sau sã aud cã sute de oameni dau fuga în pãdure pentru a sustrage lemn, fiindcã ceea ce s-a întîmplat în România de dupã 1989 a fost un dezastru. Deci, planul meu de investiþii are ºi o componentã socialã, iar eu þin foarte mult la acest aspect. Vreau sã se înþeleagã cã voi fi alãturi de sãtenii din localitãþile Neamþului ºi îi voi ajuta. Planul mai cuprinde ºi dezvoltarea turismului din zonã. Avem locuri minunate, dar care nu sînt puse în valoare. De ce sã nu fie aceastã zonã mai dezvoltatã ºi mai frumoasã decît Braºovul? De ce acolo, da, ºi aici, nu? Þinutul Neamþului ºi Valea Muntelui, în special, sînt mult mai frumoase. Drumurile sînt destul de bune, dar mai suportã îmbunãtãþiri, avem pãduri neasemuite, avem Muntele Ceahlãu, un simbol pentru România, ºi intenþionãm sã construim cîteva hoteluri în zonã. Ne-am gîndit la o serie de mãsuri care vizeazã curãþarea regiunii de plasticuri (n.a. - PET-uri) aruncate în pãduri, dar ºi în lacul de acumulare. Este o grozãvenie cu acest fenomen ºi, atît timp cît el existã, nu putem face ca turiºtii sã vinã. Am de gînd sã atrag în acest proiect de curãþare a zonei ºcolile ºi administraþiile locale, organizînd zile de ecologizare, ºi vom institui premii pentru cei care ne vor da sprijinul. Sper ca aºa, în cîþiva ani, regiunea sã arate foarte bine ºi sã fim mîndri de ceea ce am fãcut. Doar în acest mod putem atrage turiºtii în zonã, care sã ºtie cã nu doar Valea Prahovei sau Braºovul sînt atractive.
„ÃŽi respect pe cei care au fost pe front ºi familia Sturdza nu o sã ia vreo decizie nefavorabilã lor“
Rep: Administrarea unei aºa întinse suprafeþe de pãdure presupune, totuºi, o muncã calificatã, cu specialiºti în domeniu. Cu cine veþi lucra?
G.S.: Vreau sã vã spun cã am un mare respect pentru cei care îºi desfãºoarã activitatea în cadrul Romsilva. Doresc sã fiu vecinul ºi prietenul lor. Le voi propune tuturor celor care lucreazã în zonã, pãdurari, ingineri ºi alþi specialiºti, sã lucreze pentru noi, pentru familia Sturdza. Dar o sã pun ºi condiþii: sã nu bea ºi sã nu fure. Dacã sînt profesioniºti buni, vor putea lucra la mine, aºa cum o fãceau ºi pentru Romsilva. În plus, o sã am nevoie de cîteva sute de oameni care sã munceascã în fabricile pe care vreau sã le construiesc, pentru utilajele forestiere, dar ºi în alte sectoare. Tot ceea ce am sã fac se bazeazã pe un plan pus la punct de circa opt luni de zile. Totul este realizat pînã în cele mai mici detalii, dar acum nu putem face nimic, pentru cã, încã, nu ºtim ce se va hotãrî în privinþa proprietãþilor noastre. Nu cunoaºtem, încã, amplasamentul lor ºi noi vrem ca fabricile pe care le plãnuim sã fie fãcute la faþa locului. Deci, dacã acum nu ºtiu unde va fi pãdurea, sînt nevoit sã aºtept. În plus, dacã nu voi primi înapoi toatã proprietatea, voi avea necazuri cu volumul de masã lemnoasã. Deci, voi avea o problemã, pentru cã nu vreau sã investesc ºi sã pierd bani. Vreau sã fac ceva, dar sã fie profitabil atît pentru noi, cît ºi pentru cetãþenii din zonã.
Rep.: Vã mai aduceþi aminte cum v-au fost luate pãdurile în 1946?
G.S.: Toatã lumea ºtie ce s-a petrecut în România, imediat dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. La început, lumea nu ºi-a dat seama de pericolul „burgheziei roºii“. ÃŽncet, încet, marile proprietãþi au fost luate de stat ºi, practic, nu aveai cum sã te opui. Cine putea ca, în acei ani, sã cîºtige un proces intentat Guvernului Groza? Riscai sã-þi pierzi viaþa ºi libertatea. Olga Sturdza, preºedinta Organizaþiei Orfanilor din Primul Rãzboi Mondial, a pierdut ºi ea procesul prin care contesta luarea abuzivã a proprietãþilor. Aº vrea sã mai spun cã mã deranjeazã unele afirmaþii, publicate prin presã, la adresa familiei noastre ºi tot felul de vorbe iscate dupã ce am cerut ceea ce, cu ani în urmã, ne-a aparþinut. De fapt, ceea ce solicitãm noi este sub zece la sutã din totalitatea pãdurilor din Neamþ, pentru cã, din cele 27.000 ha de pãdure, 2.000 sînt în Harghita. Repet, încã o datã, cã nu vom lua pãdurea de la þãranii care au fost în rãzboi. Poate mulþi nu mai ºtiu, dar tatãl meu a fost în trupele de cavalerie româneºti ºi a ajuns pînã la Stalingrad. ÃŽi respect pe cei care au fost pe front ºi familia Sturdza nu o sã ia vreo decizie nefavorabilã lor. Aºa cã amplasamentele pe care li s-a dat pãdure vor rãmîne ale lor. Din cîte vãd, se încearcã punerea noastrã contra localnicilor de pe Valea Muntelui. Membrii familiei Sturdza ºi cei care i-au cunoscut ºi au avut tangenþe cu ei au trãit în bunãînþelegere cîteva sute de ani, ºi de ce n-ar fi aºa ºi acum. Viitorul trebuie sã-l facem împreunã pentru cã, aºa cum am mai spus, ºi ei vor avea nevoie de noi, dar ºi noi de aceºtia. Ceea ce spun nu sînt cuvinte aruncate-n vînt ºi viitorul nu prea îndepãrtat va demonstra acest lucru.
FOTO: Prinþul Sturdza (în stînga imaginii), alãturi de procuratorul Neculai Bujor
|
Autentificare
