La portile maiestriei
Referindu-se la seara consacrata institutiilor de invatamint superior muzical, pe care avea sa o „dirijeze“ cu har, competenta si mult spirit, soprana Mariana Nicolesco si-a exprimat gindurile, ca de obicei frumos alcatuite, in citeva fraze care caracterizeaza elocvent adevaratul „florilegiu muzical universal“ pe care reprezentantii celor opt centre universitare de gen din Romania si Republica Moldova l-au alcatuit marti seara, in fata publicului pietrean: „Vacantele Muzicale la Piatra Neamt inseamna pentru toti participantii o adevarata vacanta, in sensul ca nu exista vreo presiune, examene sau note, si pentru ca imprejurimile sint atit de frumoase. Ele reprezinta, in acelasi timp, un adevarat maraton muzical, astazi mai ales, cind nu mai putin de opt centre universitare ne prezinta ceea ce considera mai izbutit din performantele propriilor studenti si ale propriilor studente ce se consacra universului minunat al muzicii. Prilej pentru fiecare de a da masura pregatirii sale prezente si de a-si incerca fortele in contextul propriei generatii, intr-un climat amical, propice autodepasirii, care e conditia existentei noastre, a vietii noastre in serviciul muzicii. Nu exista drum mai arid, si in acelasi timp mai incarcat de magie, ca acela pe care ne cheama muzica, in confruntarea cu propriile noastre mijloace si cu partiturile marilor creatori. Nu exista drum mai direct si mai exaltant spre sufletele oamenilor decit acest tarim inspirat si inspirator al revelatiei prin sunet si armonie.“
Ca intotdeauna pe scena, primadonna assoluta Mariana Nicolesco s-a simtit datoare sa faca spectacol. Un spectacol decent, de buna calitate, cu observatii si comentarii pe cit de inspirate, pe atit de spirituale, care au transformat prelungul concert intr-o superba lectie de muzica si cint, agrementata cu inserturi spontane de spirit, elocinta si umor distilat. Ba chiar si cu un nedisimulat orgoliu care, intr-o epoca pline de spirite suficiente, ar trebui sa fie bine insusit de catre toti oamenii de autentica valoare si calitate, care, de regula, se gasesc in situatia nemeritata de a fi estompati de agresivitatea si grobianismul unor nulitati aflate in plina „glorie“ conjuncturala.
„La donna e mobile“ cu tenorul Ion Timofti de la Chisinau
Tenorul Ion Timofti, de la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisinau, acompaniat de colega sa Irina Mindru, a interpretat cunoscuta arie „La donna e mobile“ din „Rigoletto“ de Giuseppe Verdi si a dezvaluit o voce in formare, cu o sonoritate putin juvenila care, neindoios, prin studiu se va rotunji. Precis, exact, plin de nerv si vitalitate, pianistul moldovean Andrei Sirbu a interpretat Studiul op.39 nr.3 de Serghei Rahmaninov, lasind sa se intrevada disponibilitatile virtuale catre aprofundarea sensului melodic al lucrarii.
Soprana Victoria Culin, acompaniata de Larisa Soboleva, a incercat o interpretare patimasa a liedului „Nuit d'etoiles“ dar, din pacate, departe de spiritul debussyan. Mai mult, ca toti cei din spatiul ex-sovietic, manipuleaza o limba franceza cel putin indoielnica.
O prestatie exceptionala a avut studenta Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, Simona Sindresteanu care, acompaniata de asist. univ. Cristina Popescu-Stanesti, a oferit un adevarat microrecital de oboi de-a lungul partiturii variationale a lui lui Antonio Pasculli, dupa opera „La Favorita“ de Gaetano Donizetti. O tehnica stralucitoare, muzicalitate, inteligenta, un fin simt al gradarii dinamice a facut ca interpretarea, chiar daca din pricina dimensiunilor a avut citeva probleme spre final, sa fie una din cele mai bune si mai gustate din intregul concert.
In ciuda unor evidente calitati vocale, soprana Elena Dragomir de la Facultatea de Muzica a Universitatii „Valahia“ din Tirgoviste, acompaniata de asist. univ. Sorin Cristea-Baroti, a dezvaluit imprecizie in intonatie si o impostatie provizorie, inca departe de a fi asezata.
Un bine interpretat - cu exceptia finalului - Debussy si un Rahmaninov putin fracturat, a oferit masteranda Facultatii de Muzica a Universitatii de Vest din Timisoara, Dianna Vasiu, iar Corina-Raluca Butnariu, de la Facultatea de Muzica a Universitatii de Stat din Oradea, acompaniata de Valentina Horhat, a constatat ca mai are nevoie de ceva forta, sonoritate si sustinere pentru aria Musettei din „Boema“ lui Giacomo Puccini.
Cvartetul mozartian op. 156, cu alura sa de divertisment, s-a bucurat de interpretarea corecta, bine coordonata, nuantata si expresiva a studentilor: Roxana Tudorache, Andreea Blendea, Manuela Mocanu si Alexandru Grajdeanu de la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iasi, in timp ce lucrarea lui Jan Koetsier, Brass quintet, cu o sonoritate interesanta si o scriitura ritmico-melodica dificila, a fost transpusa pertinent de catre colegii lor: Gabriel Posdarescu, Dumitru Cernei, Ionut Marina, Robert Benke si Liviu Deac, de la Academia de Muzica „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca.
Spectacolul oferit de catedra de canto a Facultatii de Muzica a Universitatii „Transilvania“ din Brasov, condusa de Mariana Nicolesco, s-a dorit - si s-a dovedit a fi - un eveniment.
„Sora Angelica“, opera considerata pe nedrept minora, face parte, alaturi de „Gianni Schicchi“ si „Mantaua“, dintr-un triptic care impreuna cu „Rindunica“ impartaseste soarta ingrata a partiturilor nu prea luate in serios. Studentii brasoveni, insa, alaturi de profesorul si mentorul lor, Mariana Nicolesco, s-au straduit sa repare aceasta nedreptate, oferind selectiuni dintr-un adevarat extraordinar spectacol al marii muzici. Solistele Aurelia Vrabie, o excelenta voce subliniata de o prestatie actoriceasca cu totul de exceptie si Marina Anastasiu, o mezzosoprana cu un potential virtual, corul format din studentii anilor I - V ai catedrei de canto, „orchestra“ intruchipata de pianistul prep. univ. Ionut Ulita, dirijorul pedant care s-a dovedit a fi prep. univ. Ciprian Tutu, regia inspirata a conf. univ. dr. Claudia Pop si scenografia minimalista, dar functionala si plastica au alcatuit un spectacol frumos, expresiv si muzical ce ne indreptateste sa asteptam cu multa curiozitate evolutia acestei catedre, in ultima seara a festivalului. Cu atit mai mult cu cit, seara de marti a avut un final apoteotic, prin reprezentatia oferita de studentii brasoveni.
|