Revolutionarii impostori s� fac� pasul �n spate!
Pe 22 decembrie, cu ocazia �mplinirii a 27 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989, s-a remarcat cea mai slab� participare, at�t din partea autorit�tilor, c�t si a cet�tenilor, �n a se implica �n aceast� comemorare. Aceasta se datoreaz� decredibiliz�rii asociatiilor de „revolutionari“ sau de „lupt�tori“, care au reusit �n mod inconstient ori constient reconversia statutului moral al acestor categorii �n statut profesional. La Neamt, ca �n majoritatea localit�tilor t�rii, nu a avut loc nici un conflict, c�ruia s� i se confere titulatura de „revolutie“ si nici m�car de „revolt�“. Dup� anuntul televiziunii, la ora 12,30 despre fuga ceausettilor cu elicopterul, al�turi de majoritatea populatiei, nemtenii si-au manifestat entuziasmul si usurarea c� acest cuplu dictatorial a abandonat conducerea statului, conducerea suprem� a Armatei si a fortelor de sigurant� si securitate si implicit au trimis PCR �n disolutie, red�nd libertatea politic� celor peste 3,5 milioane de membri ai acestui partid. Fuga lui Ceausescu si abandonul acestuia s-au datorat exclusiv protestelor maselor de salariati din marele unit�ti industriale, care au avut loc la Timisoara �n 20 decembrie si �n Bucuresti �n 22 decembrie, �n care populatia s-a implicat �n revolte anticeausiste, �n�busite �n s�nge de c�tre regim. Socat de revelatia c� poporul nu-l iubeste cum credea, dar si de anvergura revoltei bucurestenilor si sinuciderea generalului Vasile Milea din dimineata zilei de 22 decembrie, Ceausescu a fugit abandon�nd si regimul si toate prerogativele. Momentul fugii a fost momentul definirii si transform�rii revoltei �n revolutie, a fost momentul schimb�rii de regim. Al�turi de timisoreni si bucuresteni a fost marea majoritate a populatiei, care a constituit suportul moral al Revolutiei, f�r� de care aceasta nu ar fi avut finalul sperat. Adev�ratii revolutionari din decembrie au fost timisorenii, bucurestenii si cei din cele 18 orase declarate martir, precum si dizidentii recunoscuti. Dac� marea majoritate a populatiei, care nu a iesit �n strad� dup� ora 12.30, pe 22 decembrie nu ar fi fost de aceeasi parte a baricadei cu revolutionarii, revolutia s-ar fi rezumat la un s�ngeros eveniment, cu victime. Victimelor revolutiei li se cuvine titluri de eroi si toat� recunostinta noastr�. La �nceput, num�rul persoanelor cu certificat de revolutionar nu dep�sea 3.000 la nivelul t�rii, ceea ce corespundea unei realit�ti. Realitatea a fost c� �n majoritatea localit�tilor, inclusiv cele din Neamt, revolutia nu a dep�sit faza euforiei debord�nd �n haos, finalizat� cu ocuparea unor sedii PCR pustii si devastarea lor. Drepturile acordate drept recunostint� celor 3.000 de revolutionari, cu merite exceptionale reale, au devenit o tentatie pentru alte categorii, care au v�zut �n aceste drepturi o surs� de afaceri. S-a ajuns ca �n anul 2000 s� fie �nregistrate circa 32.000 de certificate de revolutionar, emise de fabrica de certificate a „revolutionarului“ Bebe Ivanovici. Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, renumitul Teodor M�ries, declar� c� „habar nu are care este num�rul revolutionarilor“. Noroc cu Justitia, care a �nchis „fabrica“ si a trecut la anularea a mii de certificate. Sub presiunea perdantilor, Guvernul Ponta a produs Legea Recunostintei, legitim�nd o nou� specie de revolutionari, denumiti pompos si segregationist „lupt�tori cu rol determinant“, beneficiari ai unui nou val de drepturi. Cu toate acestea, �n evidenta public� tot mai exist� circa 22.000 de revolutionari si lupt�tori, printre care, al�turi de victime se g�sesc si c�l�ii acestora, fosti activisti PCR, pe care evenimentele i-au prins prin sedii, militieni, securitti, ofiteri si interlopi. Afacerea cu certificatele a degenerat, acestea nu mai reprezint� o recunoastere a unor calit�ti morale, ci a unei profesii, aceea de revolutionari sau lupt�tori profesionisti. Existenta unui certificat de revolutionar nu mai reprezint� o certitudine ci mai mult o insult� la adresa bunei credinte. Se impune a analiza cauzele pentru care �n anul acesta, comemorarea nu a mai suscitat vreun interes semnificativ. Concluzia este c� modul de exprimare a entuziasmului national, dup� fuga ceausestilor, nu d� dreptul nim�nui s� divid� societatea rom�neasc� �n spectatori si revolutionari. Dac� majoritatea populatiei nu dorea schimbarea, aceasta nu s-ar fi produs. Sintagma de „revolutie furat�“ este mult mai proprie revolutionarilor impostori, acestia �nsusindu-ti nemeritat calitatea moral� de „revolutionar“, transformat� ulterior �n profesie. Nu doreste nimeni ca s� se constituie plutoane de executie pentru impostori si nici ca acestia s� fie expulzati din tar�. Este suficient ca acestia s� fac� pasul �n spate si s� treac� la locul lor, l�s�nd dreptul la recunostinta noastr�, celor care s-au jertfit �n mod real. La Neamt, nu ar r�m�ne �n fat� dec�t suporterii entuziasti, care au demonstrat c� nu au nevoie de certificate.
|