Turismul cu Trenul Regal e un act de trist� amintire a anului 1916, nu un „act onorant“
Ni se face cunoscut c�, �n zilele de 15 si 16 decembrie, custodele Casei Regale, principesa Margareta �mpreun� cu sotul consort Radu va realiza anul acesta a saptea partid� de turism princiar cu Trenul regal, pe ruta Bucuresti - Iasi de data aceasta. Trenul va poposi �n Gara Roman, unde va stationa zece minute, nemtenii fiind invitati s� se bucure, s� fluture batiste si flori si s� scandeze „Maiestate, v� iubim!“, ori alte ur�ri neaose. Initial m� preg�team s�-mi rezerv un loc pe peronul g�rii, ca semn de pretuire pentru gestul regal de introducere a judetului Neamt �n circuitul turistic national, visul de aur al edililor nostri. Mi-am anulat rezervarea din dou� motive temeinice.
�n primul r�nd, din cauza motivatiei bizare a periplului cuplului Casei Regale, continut� �n comunicatul de pres� al acesteia. Se doreste ca plimbarea regal� s� reprezinte un „act onorant“ de comemorare a 100 de ani de la tragedia national� din 25 noiembrie 1916 (stil nou) c�nd Parlamentul, Guvernul si familia regal� s-au urcat �n trenuri, p�r�sind Bucurestiul, cu destinatia Iasi. Pe 6 decembrie Bucurestiul era ocupat de trupele germane pentru doi ani, perioad� �n care Iasiul devine „Capitala de r�zboi“ a Rom�niei. Tragismul perioadei respective poate fi comemorat, dar cu steaguri �n bern�, cu coroane de flori si cu marsuri funebre, nu cu explozii de bucurie, tablouri, urale, flori si fanfare, g�rzi, comitete si „comitii“, topite de admiratie. �n al doilea r�nd, �n trenul cu multe vagoane, familia princiar� va fi �nsotit� de sumedenie de turisti de lux, str�ini, care trebuie s� vad� un singur lucru. C�t de iubit�, dorit� si adulat� este familia regal� mostenitoare.
Nu doresc s� fiu parte din acest decor omagial si nici p�rtas la aceast� pantomim� de zece minute. Se impune s� rememor�m momentele anului 1916, care nu pot constitui nici pe departe un prilej de bucurie pentru rom�ni. Ocuparea Olteniei, Dobrogei, Munteniei si Bucurestiului de c�tre armatele Germaniei a fost precedat� de rusinoasa �nfr�ngere a Armatei Rom�ne la Turtucaia �n partea de sud a Dun�rii si a provocat refugiul masiv al populatiei spre nordul t�rii. �n perioada 1-6 septembrie 1916, Armata Rom�n� aflat� sub comanda regelui Ferdinand I a suferit una din cele mai rusinoase �nfr�ngeri. Au fost luati prizonieri 28.500 de soldati, iar alti 6.000 au murit sau au fost r�niti. Principala cauz� a �nfr�ngerii a fost slaba organizare, instruire si dotare a Armatei Rom�ne, urmare a Tratatului �ncheiat �n 1887 de regele Carol I cu Germania si Austro-Ungaria, tratat pe care regele Ferdinand I, ca germanofil notoriu l-a respectat �ntocmai. Armata Rom�n� nu trebuia s� �nfricoseze pe nimeni. Presa vremii a dezv�luit virulent c� fondurile bugetare, ce trebuiau dirijate spre Armat�, au fost deturnate �n alte directii, descoperindu-se numeroase acte de abuz si coruptie. Marele om politic Constantin Argentoianu, �n ale sale „Memorii“ sublinia �n tuse groase c� „Turtucaia a fost o pedeaps� pentru toate m�rs�viile pe care at�ta vreme le-am tolerat �n tara noastr�. Odat� cu c�derea Turtucaiei s-a pr�busit �ntreaga schel�rie politic� ridicat� de regele Carol I �n lunga sa domnie“. Istoria consemneaz� faptele remarcabile �ntreprinse �n timpul r�zboiului de c�tre regina Maria, cu care acesta compensa incompetentele regelui Ferdinand I. �n acest context, fuga familiei regale la Iasi nu poate fi socotit� un „act onorant“ care trebuie comemorat cu zorzoane si zurg�l�i. Asa c� tuturor ocupantilor trenului regal, la intrare �n Gara Roman, le urez un c�lduros „Drum bun, cale b�tut�!“. �n rest, regalistilor nemteni numai de bine.
|