Plut�ritul, nostalgia unor vremuri apuse
• a doua editie a lucr�rii „Plut�ritul pe Bistrita“ a fost lansat� zilele trecute la Borca • cartea profesorului Constantin Cojocaru Tuiac este una de referint� �n domeniu, pentru realizarea ei autorul petrec�nd ani de zile prin biblioteci, arhive si pe teren • �n 2011, el a condus o expeditie pe Bistrita cu o plut� • acum are �n plan, cu ajutorul Romsilva, s� realizeze o plut� turistic�, pentru cei interesati de fosta �ndeletnicire a muntenilor •
Plut�ritul pe Valea Bistritei a fost tema unei dezbateri organizate de Biblioteca Aurel Dumitrascu, ce a avut loc cu c�teva zile �n urm� la Borca, gazd� fiind Liceul Mihail Sadoveanu. �nt�lnirea celor ce poart� �n suflet nostalgia vremilor pe c�nd plut�ritul constituia o preocupare de baz� �n zon� a fost prilejuit� de lansarea pe piata editorial� a celei de-a doua editii a lucr�rii „Plut�ritul pe Bistrita“, de Constantin Cojocaru - Tuiac, profesor universitar si diplomat n�scut, crescut si format ca om �n satul Lunca, aproape de Borca. Amfitrionii activit�tii au fost bibliotecara Iolanda Lupescu si profesorul Vasile Amariei, directorul liceului, iar asistenta a fost alc�tuit� din intelectualii de pe Valea Bistritei, elevi si locuitori ai comunei, pentru care actiunea a constituit o dulce amintire a unei profesii apuse o dat� cu metamorfozarea hidroenergetic� a zonei. C�t priveste lucrarea, prefatatorul acesteia, profesorul Dan Mih�ilescu, afirm� printre altele c� „este un studiu stiintific, structurat pe 27 de capitole de la Rolul lemnului �n economie p�n� la Catargele din Carpati si Lutierii din Cremona“, iar din punctul de vedere al surselor de informatii autorul s-a bazat pe cercet�ri aprofundate �n Biblioteca National� a Rom�niei, Biblioteca Academiei si Arhivele Statului, dar si pe propria memorie ori dialogul cu fostii colegi de breasl�, stiut fiind c� autorul, Constantin Cojocaru - Tuiac si-a petrecut c�tiva ani ai tineretii sale ca plutas pe Bistrita. De altfel, autorul a tinut s� confirme faptul c� lucrarea este prima de o asa anvergur� �n domeniu, c� este o lucrare de referint� si c� pentru �ntregul material bibliografic supus cercet�rii i-au trebuit ani de munc� �ntre zidurile bibliotecilor si pe teren. Bucur�ndu-se de o primire cald� la Borca, autorului i s-au adresat cuvinte pline de apreciere de c�tre bibliotecara Iolanda Lupescu, profesorul Paul Scripcaru, care a adus spre cunoasterea celor tineri a unui tuiac veritabil, si profesorul Vasile Amariei. Cele c�teva ore de dialog au fost pe alocuri „condimentate“ cu buc�ti muzicale, printre care si Balada plutasului, interpretate cu sensibilitate de c�tre grupul vocal al liceenilor din Brosteni, preg�tit de profesoara Paula Bondar. De un interes special s-a bucurat expozeul autorului, profesorul Constantin Cojocaru - Tuiac, care dincolo de prezentarea c�rtii cu adausurile ce le-a presupus editia a doua, a deconspirat faptul c� se afl� �n plin� preg�tire a unui proiect sustinut si de Ocolul Silvic Borca, prin care doreste s� realizeze o plut� turistic� prin intermediul c�reia cei interesati de fosta �ndeletnicire a muntenilor de alt�dat� s� poat� �ncerca pe viu m�nuirea c�rmei si �ntrecerea cu apa Bistritei cea iute si pe alocuri n�valnic�. De reamintit c� prima editie a lucr�rii „Plut�ritul pe Bistrita“ a v�zut lumina tiparului �n 2010, lansarea av�nd loc tot la Borca, iar �n vara lui 2011, autorul, conform unei promisiuni, a construit o plut� pe care a purtat-o pe apele r�ului, de la Barnar - Suceava p�n� la Poiana Teiului - Neamt, av�ndu-i al�turi pe vreo c�tiva dintre fostii plutasi de pe Bistrita. De altfel, evenimentul este cuprins �n noua editie printr-un bogat material ilustrativ. Seriozitatea si vigoarea profesorului, chiar si la cei 81 de ani ai s�i, ne face s� fim siguri c� proiectul la care lucreaz� �n prezent va deveni �n cur�nd realitate. Si dac� tot vorbeam de nostalgii, iat� c�te ceva dintr-un reportaj cu titlul „Expeditie cu ultimii plutasi“, publicat pe 6 iunie 2011 �n Monitorul si �n care relatam despre voaiajul unor b�tr�ni pe apele r�ului.
3-4 iunie 2011
Plut�ritul pe Valea Bistritei a devenit, pentru dou� zile ale sf�rsitului de s�pt�m�n� (3/4 iunie - n.n), actualitate. �nt�lnirea celor ce poart� �n suflet amintirea vremilor pe c�nd meseria constituia o preocupare de baz� �n zon� a fost prilejuit� de lansarea la ap� a unei plute pe Bistrita, la Barnar, �n judetul Suceava si transportul ei, cu plutasi veritabili, p�n� �n satul Galu, din comuna Poiana Teiului. Autorul aventurii a fost Constantin Cojocaru - Tuiac (...), care �n urm� cu un an a lansat pe piata editorial� lucrarea purt�nd titlul „Plut�ritul pe Bistrita“. Obiectivul acestei �nt�mpl�ri, pline de nostalgie pentru v�rstnici si inedit pentru tineri, a fost acela de a readuce �n prezent pentru o clip� un cr�mpei din existenta de alt�dat� a tr�itorilor locului. „Am dorit foarte mult s� realizez acest lucru. S� aduc �n actualitate un moment al plut�ritului de alt�dat� si s� retr�iesc acele vremuri. Pentru mine a fost extraordinar de reconfortant s� mai simt atmosfera de atunci, s� m� mai v�d pe plut�, s-o conduc si s� admir peisajele de pe Valea Bistritei“. Si cum nu-i de ici de colo s� fii martorul unui astfel de eveniment rarisim, aveam s� purcedem si noi �n zon� pentru a lua urma plutei cu pricina.
Emotii
S�mb�t�, putin peste 9 ceasuri, ajungem la Lunca, Borca. Aflasem c� pluta, pornit� cu o zi �nainte din Barnar, tr�sese peste noapte �n chiar satul de ob�rsie al domnului profesor. Numai c�, la desc�lecatul nostru �n sat, peste tot trona linistea. �ntreb�m �n dreapta si-n st�nga p�n� d�m de casa omului. Facem o strigare la poart� si ne apare de dup� coltul casei gazda, de la care aveam s� afl�m c� nimerisem unde trebuie. S�ntem invitati pe ceardac la o cafea, p�n� la sosirea celui pe care-l c�utam, care, ni s-a spus, tocmai plecase la Borca dup� plutasi. „C� timpul trece si la 11, cel t�rziu, �i plecarea“, ne-a povestit doamna, sotia profesorului. Si cum ne-a indicat locul de acostare al „ambarcatiunii“, curiosi din fire, d�m un ocol plutei. Ca s� nu pierdem timpul degeaba. Mai trec ceva minute si auzim zarv� �n curte. Tocmai sosise autorul �nt�mpl�rii, �nsotit de mai multe persoane, plutasi, prieteni, rude, un �ntreg cortegiu, ce d�dea ascultare la fiece indicatie a liderului. La aflarea vestii, precum c� s�ntem de la pres�, se �ndreapt� spre ceardac, facem cunostint� si schimb�m primele vorbe, un fel de preambul al dialogului de peste zi, purtat direct la buza plutei, at�t cu Constantin Cojocaru - Tuiac, c�t si cu plutasii Aurel Buzdugan, Gavril C�rj�, Marin Gheorghe si Gheorghe Todosia, toti tr�itori ai satului vecin, P�r�ul C�rjei. „Ast�zi (n.r. - s�mb�t�) este cea de-a doua zi a aventurii noastre si plec�m din Lunca p�n� la Galu. Parcursul va fi de vreo 20 de kilometri. Spuneam c� este o aventur�. Asta si pentru c� nu au mai mers pe Bistrita plute de 50 de ani, iar r�ul si-a modificat albia. S�nt multe locuri �n care au ap�rut grinduri si cele mai periculoase s�nt acelea care nu se v�d si care pot deveni adev�rate capcane. M� refer la cele unde apa este de doar 10 centimetri. Pluta fiind dintr-un lemn cu mult� ap� �n el nu pluteste cum ar trebui. Pentru c�, normal, busteanul plutei ar trebui s� stea o treime sub ap� si dou� treimi deasupra. Ei, la noi este invers si de asta avem fric� cu acele grinduri“, ne-a spus profesorul, agitat nevoie mare .
„Am plut�rit de mic copil si p�n� s-onchis. Chiar mi-o fost dor“
„Pentru �nceput, at�t si nimic mai mult c�ci s�ntem presati de timp. Dom'le da' unde-s plutasii? C� n-or fi la c�rcium�! Mergeti dom'le si c�utati-i“, strig� dragomanul de-o aventur� a plut�ritului pe Bistrita. Profit�m de fisura �n reperul orar al aventurii si-i mai smulgem c�teva vorbe domnului profesor. „�n trecut beau plutasii? - Ei, ce s� v� zic? �n timp ce mergeau cu pluta la vale, nu. �ns�, �ncercau s� recupereze perioada de abstinent� c�nd veneau �napoi. C�nd intrau �n cr�sm� scoteau banii de la chimir si pl�tind consumatia �si ziceau: «Pe ap� v- am luat, pe ap� v� dau!» Asa c� �ntelegeti cum mai st�tea treaba. Uite- i c� vin!“, �ncheie Constantin Cojocaru. Si �ntr-adev�r, patru oameni cu chip br�zdat de trecerea anilor, dar ce presupuneau vrednicie, av�nd cu ei �nc�rcati cu tapine, topoare, spr�ngi si clupe �si fac aparitia. �n trecere spre plut�, le smulgem c�teva vorbe. „Am plut�rit de mic copil si p�n� s-onchis plut�ria. Acum am 72 de ani si cum de vreo 42 de ani nu se mai plut�reste... Chiar mi-o fost dor. Noroc de domnu' profesor c� ne-o pus la treab�“, ne-a spus Aurel Buzdugan, unul dintre plutasii trecutului, iar Gavril C�rj� avea s� ad�uge: „Am plut�rit de la v�rsta de 14 ani si n-am nici o fric� de ap� si plut�. �n 3-4 ore s�ntem la Galu, dac� ne-ajut� Dumnezeu“. La locul plec�rii se adunaser� mai multi oameni pentru a observa „decolarea“. De la �n�ltimea v�rstei de 84 de ani privea t�cut si Simion Cojocaru, fratele mai mare al profesorului. „�nainte Bistrita era mai mare, da' amu... Eu am lucrat la echipa care d�dea drumul la plute c�nd se �nt�mpla v-o pozn�. Pe atunci functiona haitul si plutele mergea cum trebi. Dac� scap� de zona asta unde apa- i nic�, apoi merge tot la vale“, ne-a spus omul pe chipu c�ruia se putea citi cu usurint� nostalgia tineretei.
Peripetii la Rates
Mai arunc�m si noi o privire. Observ�m c� pluta se pusese deja �n miscare. O lu�m la picior pentru a-i iesi �n cale mai �n aval. Dup� noi si profesorul Cojocaru. „Nu ne-am urcat toti pentru a nu �ngreuna pluta. O s� ancoreze dup� ce trece de locurile astea cu ap� mic� si apoi ne suim si noi“, ne spune. La vreo c�teva sute de metri, �n aval, s-a f�cut �mbarcarea complet�. �ntre timp mai aflasem de la autorul �nt�mpl�rii c�, vineri, cei 20 de kilometri, de la Barnar la Lunca, fuseser� parcursi f�r� prea mari evenimente. „Doar dou� locuri cu probleme, legate, asa cum v� spuneam, de grinduri, unul rezolv�ndu-l cu tapina si altul cu sprijinul unui tractor pus la dispozitia noastr� de Romsilva. De altfel, pe parcursul traseului exist� din loc �n loc tractoarele ocoalelor silvice, care la caz de nevoie, ne sar �n ajutor“, a afirmat Constantin Cojocaru, ce purta �n m�n� o clup� de care nu avea nevoie, dar dac� tipicul o cerea n-avea ce face. Si chiar a comentat iritat pe seama uneltei. O dat� cu pluta am pornit si noi la vale poposind pe c�te un pod pentru a mai face poze. Spre surprinderea noastr�, malurile Bistritei si podurile din P�r�ul C�rjei, Borca, P�r�ul P�ntei si Farcasa musteau de lume curioas� a vedea pe viu str�vechiul mijloc de transport al masei lemnoase si a altor m�rfuri, mijloc de transport ce f�cea leg�tura �ntre Dorna si Piatra Neamt si de-acolo p�n� la Galati. La trecerea plutei, despre care am uitat s� spunem c� era confectionat� doar dintr-un c�p�t�i, avea doi c�rmaci si-un d�lc�us, oamenii aplaudau si salutau plutasii. La r�ndu-le, acestia le r�spundeau plini de fericire, asta p�n� ce, la iesirea din Borca, �n punctul Rates, un grind viclean avea s� le fac� figura, pun�nd pluta de-a coasta cursului de ap� si proptind-o pe bancul de bolov�nis. Numai c�, imediat avea s� apar� si tractorul salvator. Ag�t�nd buza plutei cu spranga si tr�g�nd-o cu troliul a pus-o din nou �n miscare. Si tot asa, f�r� vreun eveniment major nedorit, �nspre sear� pluta a ajuns la destinatie, adic�telea la Galu...
|