H�rtia de turnesol (Accidentul din Muntenegru)
1. Tragicul accident ne duce cu g�ndul la Cutremurul din 1977, de la Bucuresti si la „Explozia“ de la Cernob�l, c�nd, evident, marile dezastre au dezv�luit tarele unor regimuri politice, dar care, iat�, vrem-nu vrem ne amintim, deoarece, vai, apar niste, aparent, paradoxale reactii, care amintesc de acele �ntunecate vremuri. S� le recapitul�m pe scurt:
2. Cutremurul din �'77 a „prins“ regimul pe picior gresit: Ceausescu lipsea din tar�, iar subordonatii lui din Capital� nu stiau ce s� fac�: s� informeze sau s� nu informeze populatia?! Ei ar fi vrut ca poporul s� nu cunoasc� amploarea dezastrului numai c� cenzura nu a reusit s� suprime pe c�t ar fi dorit informatia: din str�in�tate a pornit o avalans� de �ntreb�ri de la nenum�rati rom�ni care cereau vesti despre rudele lor din Bucuresti. Autorit�tile t�ceau, dar informatia a spart zidul dintre lumea liber� si cea din tar�, cu stiri si comentarii greu, dac� nu imposibil de anihilat si controlat. Culmea ironiei, porta-vocea comunic�rii stirilor a fost postul de radio Europa Liber�, care s-a �ntrecut pe sine cu profesionalismul, promptitudinea si acuratetea comunic�rii mult asteptatelor vesti.
3.Poporul sovietic era cuprins de euforia Glasnost-ului: s� spui cu voce tare ceea ce auzi (coruptie, alcoolism, productie de proast� calitate etc) si s� nu te limitezi, c� p�n� atunci, la soapte: vinovati de proasta stare a lucrurilor nu era regimul, ci erau niste activisti, lideri locali etc. Dezastrul de la Cernob�l avea s� dezv�luie �ns� limitele asa-zisei „deschideri“ gorbacioviste: populatia trebuia �mpiedicat� s� stie ceea ce s-a �nt�mplat la centrala atomic� si nici lumea de afar� nu trebuia s� afle. Asa se face c�, desi savantii �l informaser� pe Gorbaciov de intensitatea si gravitatea polu�rii cu noxe mortale, el si ciracii lui si-au �ng�duit s� scoat� �n strad� milioane de rusi, dintre care foarte multi tineri si chiar minori (pioneri), ca s�-si manifeste bucuria s�rb�toririi nu stiu c�rei zile aniversare. Crim� de stat? Prea putin spus. Crim� f�r� precedent �n istorie!...
4. Desi au trecut at�tia ani de atunci, r�m�ne legitim� �ntrebarea: cum au fost posibile asemenea incalificabile aberatii istorice? Simplu: regimurile totalitare s-au temut (si se tem) de adev�r, �nc�t, pe c�t posibil, �l evit�, �l am�n�, din cauza consecintelor pe care adev�rul l-ar putea avea supra propriilor lor interese. La liderii totalitari, apropierea de adev�r dezv�luie mai degrab� resentimentul dec�t satisfactia si mai degrab� senzatia de pericol dec�t sentimentul sigurantei. Asa se explic� putin�tatea informatiilor exacte �n regimul comunist.
5. Preocuparea celor care adun� informatia pare a fi �nv�luirea acesteia, iar impulsul celor ce o recepteaz� pare a fi eludarea ei. �n regimurile totalitare, produc�torii si consumatorii informatiei mimeaz� respectul pentru ea, �n vreme ce, de fapt, o suspecteaz� sau o dispretuiesc. La „ei“, un fapt nu este nici real, nici ireal: el este dezirabil sau indezirabil, complice sau conspirator, aliat sau adversar si nu un obiect supus cunoasterii adecvate. Din aceast� surclasare a obiectivit�tii demonstrabile de c�tre o posibil� utilitate, ei si-au cl�dit principii care au ajuns un fel de doctrin�: cunoasterea adev�rului detine ultimul loc, situ�ndu-se �n urma prejudec�tilor, aparentelor, a partizanatului, a pasiunilor, a dorintei de a vedea realitatea conform unor idei preconcepute.
6.Sub pretextul protej�rii culturale a natiunii, liderii comunisti tineau masele c�t mai departe cu putint� de ceea ce se petrece �n tar� si �n lume: filtrau stirile sau le inventau dup� nevoie, ca s�-si mascheze esecurile si s�-si motiveze impostura. Reglarea circulatiei informatiei constituia un element determinant al puterii: oamenii aflati �n v�rful piramidei sociale actionau dup� cum le dictau interesele, nu adev�rul. De aceea, manifestau un dezinteres deconcertant nu numai de adev�r ci si fat� de ratiune.
7. �n regimul totalitar, minciuna politic� exprima contra-adev�ruri cinice, opuse total experientei lesne de controlat: minciuna e o parte integrant� a vietii politice. Minciuna totalitar� voia s� �mpiedice populatia s� primeasc� informatii din afar� si s� �mpiedice lumea din afar� s� afle ce se petrece �n�untru. F�r� aceast� minciun� fundamental� si fondatoare, sistemul nu ar fi putut supravietui: minciuna era scutul lui protector! Minciuna de stat e dominat� de cenzur�, de ap�rare pasiv� �mpotriva informatiilor indezirabile si de propagand�, adic� de reconstruirea, pies� cu pies�, a realit�tii, pentru a o pune de acord cu imaginea dorit� de Putere.
8. �n democratie, informatia este abundent� si de bun� calitate. �n dictatur�, informatia sufer� din cauza mizeriei generale: cenzurat� sau nu, aici informatia se caracterizeaz�, la r�ndul ei, de o mare s�r�cie. Neputinta informatiei de a elucida anumite �nt�mpl�ri si evenimente nu rezult� numai din cenzur�, autocenzur�, ipocrizie si minciun�. Abundenta informatiilor disponibile stimuleaz� dorinta, paradoxal�, de a le �nv�lui, de a le ascunde, �n loc de a le utiliza deschise. C�nd deosebirea dintre fictiune si realitate devine flagrant�, se fac „dezv�luiri“, spectaculoase sau nu, pentru a se evita pr�busirea sistemului, asa cum a f�cut Hrusciov la Congresul XX.
9. Am f�cut acest, un pic prolix excurs istoric, pentru a demonstra c� ceea ce s-a �nt�mplat dup� tragicul accident din Muntenegru are, din p�cate, r�d�cini evidente �n mentalit�tile fostului regim politic: si diplomatii din zon� si Ministerul de Externe, si purt�torul de cuv�nt al Ministerului si ceilalti lideri politici obligati s� fac� demersuri pentru informarea prompt� a opinei publice, �n primul r�nd a rudelor victimelor, �nnebunite de spaim� si de team� c� si-au pierdut pe cei dragi, au reactionat cu mare si condamnabil� �nt�rz�iere, iar atunci c�nd au ap�rut pe post sau la telefon, au fost de-a dreptul penibili...Cum a fost posibil asa ceva?!
10. Nu putem s� spunem c� au fost nesimtiti - cum s-au gr�bit s�-i catalogheze adversarii lor politici, dar ne temem c� simtul lor moral a fost anesteziat de propria putere si avere. Ne temem c� ei nu au fost �n stare s�-si corecteze o mentalitate mostenit� din trecutul apropiat. Ne este greu s� ne desprindem de boantele stereotipuri. Din cauza unor asemenea „reprezentanti“ ai nostri - perindati la putere dup� anii �'90 - Rom�nia este clasat� �n categoria t�rilor problematice si vesnic d�t�toare de probleme. De aceea s�ntem priviti cu un amestec de nedumerire si ne�ncredere. S�ntem �nc� �n Orient, nu �n Europa.
11. Continu�m, iat�, s� suferim de o s�r�cie a informatiei, s�r�cie care accentueaz� omniprezenta unor sloganuri simpliste: „nu ne mai deranjati cu at�tea �ntreb�ri, l�sati c� v� inform�m noi dac� afl�m ceva etc.“. Iat� c� si �n democratie informatia este obstaculat�, nu de cenzur�, ci de prejudec�ti, partizanate, team� irational� de adev�r, partiabilitate, tabuuri, interdictii rituale (obisnuinte proaste, reflexe discutabile sedimentate �n timp etc.). Chiar asa? Da, este vorba despre fatalul venin al fricii de adev�r, ale unor obscure impulsuri de tipul: „s� fim atenti, s� nu deranj�m pe cineva“ etc: „imperativul categoric negativ“ (Caillois)...
12. Teama de risc si fuga din fata responsabilit�tii atest� o mediocritate de caracter: individul atins de un asemenea „morb“ este incapabil s� suporte presiunile emotionale create de incertitudine, �nc�t prefer� siguranta rutinii, a „calmului“: „las�' c� merge si-asa, ce at�ta grab�?“. Un asemenea ins nu risc�, el vrea „garantii“: vicleana pudoare care impune o anume „retinere“.
13. Informatia a devenit elemntul central al civilizatiei, deoarece �n democratie informatia este liber� si sacr�, �n scopul asum�rii misiunii contracar�rii a tot ceea ce poate s� umbreasc� judecata cet�tenilor, a celor care, �n ultim� instant�, s�nt factorii de decizie ai interesului general. �n societatea deschis�, domeniul adev�rului e st�p�nit de oamenii �nsisi, care s�nt gata s� promoveze si s� suporte adev�rul, deoarece democratia nu poate exista f�r� o anume doz� de adev�r, nu poate supravietui dec� acest adev�r coboar� sub nivelul minimal.
14. Informatia a devenit un instrument universal omniprezent: �n fiecare moment omul are o imagine asupra lumii si a societ�tii sale �n lume, iar el actioneaz� si reactioneaz� conform acestei imagini: cu c�t aceast� imagine este mai distorsionat� sau falsificat�, cu at�t actiunile si reactiile sale s�nt mai primejdioase. Pentru el si pentru ceilalti: el nu-si d� seama ce face sau, pur si simplu, actioneaz� �ntre limitele realit�tii �nconjur�toare.
15. „Dintre toate puterile lumii, prima este opinia public�“, spunea Simion Bolivar: de aceea, �n unle regimuri, Puterea coboar� lespedea minciunii asupra opiniei publice, de care se teme. Tot de aceea, �n sistemul totalitar, minciuna �nv�luie, capitoneaz� �ntreaga viat� public�, masc�nd pr�pastia dintre dominatia exclusiv� a partidului unic si incapacitatea acestuia de a gestiona treburile publice.
16. Ce �nv�t�turi putem s� desprindem din „b�lb�ieliele“ purt�torului de cuv�nt al MAE si ale altor corifei politici dup� accidentul din Muntenegru? Viitorul depinde de utilizarea corect� sau incorect� a informatiilor. De aceea, nu avem dreptul s� triem informatiile conform convingerilor noastre, nu avem dreptul s� ne l�s�m leg�nati de contorsiuni mentale pentru a deforma sau obstructiona informatia.
17. S� respecti adev�rul, �nseamn�, �n primul r�nd, s� nu te temi de el, s�-l suporti, s� eviti s�-l ocolesti, ori s�-l siluiesti, consider�ndu-te proprietarul lui. S� te deschizi �n fata adev�rului f�r� a dori s�-i controlezi conditiile de existent�. A minti si a nu minti: s� �ndr�znim, deci, s� judec�m ceea ce vedem. Aceast� capacitate si fort� de a identifica si suporta adev�rul �nseamn� „prezent� de spirit“, adic� prezenta spiritului fat� de ceea ce este el si, �n primul r�nd, fat� de ceea ce �i este ostil, adic� prostia...
|