Ziua masacrului, la Poiana Largului
August - septembrie 1944
• muntenii din Poiana Largului �si amintesc cu groaz� de perioada august - septembrie 1944 • �n zon� s-au dat lupte grele �ntre trupele germane si cele ruse • localnicii au avut mult de p�timit si vorbesc de oameni aruncati �n de vii �n f�nt�ni cu m�inile t�iate si executii • Ana Vatamanu a supravietuit dup� ce un beci a fost aruncat �n aer • „Nemt� s-o �ntors, s-o aruncat pisti noi 8 grenadi, din car� 6 o explodat, 2 nu. Ni-o m�cel�rit aproapi pi t�t�. Pintri cii scapati o fost mama r�nit� tari, cari o apucat s� t�rasc� �n popusoi s� eu, dispri cari mama credea c�-s moart�. Norocu’ meu, c� a doua z� am is�t din beci �n patru labi s� m-o g�s�t alt� nemt�, care fus�s�r� �ncartiruit� la noi s� m� cunostiau“, rememoreaz� b�tr�na din cele aflate peste ani •
Pentru v�rstnicii din Poiana Largului fiece sf�rsit de august si �nceput de septembrie �nseamn� o dureroas� amintire a evenimentelor din ‘44. Si asta, pentru c� trupele germane, aflate �n retragere, si cele rusesti, �n atac, au dus lupte cr�ncene �n chiar vatra satului lor. Din nefericire, printre victimile �nclest�rii armate s-a num�rat si o bun� parte din populatia civil�. Din discutiile purtate zilele trecute cu oamenii satului, aveam s� afl�m am�nunte despre unele momente ale groazei tr�ite de c�tre multi dintre poienari, pentru unii acestea �nsemn�nd sf�rsitul lor tragic. Pe parcursul celor dou� s�pt�m�ni de �nclestare armat� si r�zbunare nedreapt� pe populatia civil� acuzat� nejustificat de tr�dare, dup� ce s-a decis ruperea aliantei cu Germania nazist�, la 23 august 1944, au fost familii �ntregi decimate, oameni �mpuscati miseleste, s�teni aruncati de vii �n f�nt�n�, iar unii c�zuti victime terenului minat dintre linii. Ziua cea mai neagr� din perioada celor dou� s�pt�m�ni de masacru a fost duminic�, 3 septembrie 1944, c�nd iuresul atacului rusesc asupra nemtilor avea s�-i scoat� din minti pe acestia din urm�. „Din cele povestite de c�tre s�teni, stiu c� �n locul numit «Gura Faurului» din Poiana Largului, s-au dat lupte dure �ntre cele dou� forte armate, nemtii, care �ncercau pe toate c�ile s� tin� piept puhoiului rusesc pentru a-si preg�ti retragerea, si rusii, care �i �mpingeau pe nemti spre vest. Pe c�nd primii preg�teau terenul, pentru a le �ngreuna rusilor atacul, actiunile germane const�nd �n minarea unor zone si aruncarea �n aer a podurilor din beton de pe Valea Bistritei si Valea Bistricioarei, s-au trezit cu trupele rusesti peste ei. Acestia cobor�nd din munti, simultan, dinspre Cr�c�oani - Hangu si T�rgu Neamt - Pasul Petru Vod�. �n Poiana Largului era un loc unde se intersectau toate drumurile spre Ardeal. At�t prin Pasul Tulghes, c�t si prin Vatra Dornei, deci interesul era unul singur, tinerea sub control a c�ilor de retragere pentru unii si de atac pentru altii. De aceea au avut loc la Poiana Largului lupte pe viat� si pe moarte. Numai c� necazul a c�zut pe cei nevinovati, populatia satului“, a afirmat profesorul Dorel Rusu, cel ce avea s� ne fie c�l�uz� �ntru aflarea nefericitelor �nt�mpl�ri tr�ite de c�tre oamenii locului.
„Din 23 di oamini, o murit 18“
Dintre cele multe auzite, avea s� ne marcheze profund povestea de groaz� tr�it� de Ana Vatamanu, de 67 de ani, femeia, ce aduce, prin chipul ei serafic �n mintea noastr�, ideea de sf�nt� cobor�t� printre oameni direct din icoanele catapetesmei vreunei biserici. Povestea ei si-a familiei sale nici n-o dep�rteaz� prea mult de viata vreunei sfinte adev�rate. La nici 9 luni, c�t avea �n ziua masacrului petrecut cu marea majoritate a familiei sale, Ana Vatamanu avea s� se nasc� pentru a doua oar�. Asa si-a �nceput femeia crunta sa poveste. „Ce v� spui, stiu di la mama, di la bunica si di la alti oamini, multi dintri ei plecati dintri noi. Pi timpul r�zboiului, c�n’ nemt� s� b�tiau cu rus�, aici �n satul nostru, tata, cari era vinit acas� c� s� rups�s� frontu’ ne-o luat pi t�t� s�-mpreun� cu alt� vecini s-o ascuns �n beciu’ cas�. Eram vro 23 de oamini, m�i multi fimei s� copchii. Di la noi, era tata, mama s� s�pti feti. Eu eram cea mai mic�, aveam 9 luni. S-o stat acolo vro dou� s�pt�m�ni. �ntr-o z�, o vinit o echip� de nemt�, cari ne-o scos afar�, ne-o num�rat s-o plecat. Tata s-o dat sama c-o s� s-�ntimpli ceva, da un-s� fugi, c� jios �n sat era frontu’, linia-nt�i. A doua z�, nemt� s-o �ntors, s-o aruncat pisti noi 8 grenadi, din car� 6 o explodat, 2 nu. Ni-o m�cel�rit aproapi pi t�t�. Din 23 di oamini, o murit 18. Pintri cii scapati o fost mama r�nit� tari, cari o apucat s� t�rasc� �n popusoi s� eu, dispri cari mama credea c�-s moart�. Norocu’ meu, c� a doua z� am is�t din beci �n patru labi s� m-o g�s�t alt� nemt�, care fus�s�r� �ncartiruit� la noi s� m� cunostiau. �ntri timp mama ajuns�s� la o vecin�, la familia Iosub, care nu s� retr�s�s� pentru c� avea de �ngrij�t un ficior venit din armat� r�nit. Biata mam� vroia s� moar� pintri oamini nu s�ngur� pin popusoi. �n t�t timpu ista ea crezus� c� eu �s moart�. Si pentru c� nemt� din casa noastr�, cii cari m� g�s�s�r� pe mini aflas�r� c� mama-i la vecin�, m-o dus la ea, ne-o pus pi am�nduo� pi-o targ� si ne-o dus la spitalu’ lor di campanii undi ni-o dat primili �ngrij�ri. Da’ s� m�-ntorc la povestia cu grenadili. Din familia noastr� o murit tata si surorili meli mai mari, Eleonora, Aurelia, Maria, Elena, Ioana s� Ecaterina. Dumnezeu s� li ierti“, a spus Ana Vatamanu, cu ochii �n lacrimi.
„Norocu’ meu o fost c� am plecat din beci �nainti de a da nemt� grenadili“
„Dup� ci-o trecut frontu’, o vinit bunica s� ni-o �ngrij�t ea. Mama o tr�it pi urm� cu schij�li �n picioari s�-ntr-o m�n� p�n� o is�t di la s�ni. Biata di ea cu dureri-n suflit o ajiuns v�rsta di 79 di ani, da’ n-o putut uita niciodat� pin ci-o trecut. O fost dureri mari. Dispri cii cari-o aruncat grenadili mama s� alti oamini spuniau c-ar fi fost soldati �n uniformi nemt�sti cu cap di mort pi m�m� s� la g�t (trupe SS - n.r.), un fel di emblem�. Alt�, c� austrieci. Oricum nemt� cari-o stat la noi �n cas� nu erau r�i. S� purtau frumos cu oamini din sat. Cii cu cap di mort o f�cut numa’ r�li. Pi nisti ciobani i-o aruncat di vii �ntr-o f�nt�n�, dup� ci li-o t�iet m�nili ca s� nu aib� cu ci s� s� apuci di marginia f�nt�ni“, a mai spus femeia. Dintre cei r�masi �n viat� am cunoscut-o pe tata Aglaia lu’ F�rc�sanu, care �n momentul tragicului eveniment avea v�rsta de 16 ani. „Nici nu vreau s�-mi mai aduc aminti di vremurili celi. Norocu’ meu o fost c� am plecat din beci �nainti de a da nemt� grenadili. C�n’ o trecut tata pi la noi pi la beci ni-o spus: „Fat� h�i, iesi de-aici, c� treaba nu-i bun�“. Asa c� am is�t s� m-am dus s� str�ng animalili si s� li duc �n z�voi undi sta retras tata. T�t� oamini ascundeau animalili di rus�. Numa’ c� rus� o n�v�lit di pi dealuri s� s-o luat la batai cu nemt�. Atunci am lut-o pintri mini f�r� s� mai t�n sam�. Dumnez�u m-o ajutat s� sc�p“, ne-a povestit cu emotie femeia. De la ea aveam s� mai afl�m cum au fost ucisi si alti s�teni tot de c�tre nemti, acuzati fiind c� i-au ajutat pe rusi. Tata Aglaia ne-a dat si c�teva nume de oameni nevinovati care au fost legati la ochi �ntr-un prund din vatra satului si apoi �mpuscati. Gheorghe si Mihai Florea, Niculai Cerbu si ginerele s�u, Vasile Ginea, unul Pipirigeanu si altul T�nase Florea. C�t priveste pe ciobanii aruncati �n f�nt�n�, femeia �si mai aminteste de cei doi feciori ai lui Tanas� Chiruta. „O fost vremuri cumpliti. Nimini s� nu li mai tr�iasc� vodat�. Numa Dumnez�u ni-o ajiutat“, a ad�ugat Aglaia lu’ F�rc�sanu. Asa avea s� spun� si Ana Vatamanu, care p�streaz� cu sfintenie �nc� icoana pe care cei retrasi �n beciul casei de frica r�zboiului o luaser� cu ei atunci pentru �nchin�ciune. F�cut� zob de explozia grenadelor, cioburile au fost str�nse la s�n de supravietuitori ca mai apoi icoana s� „re�nvie“ prin restaurarea executat� de c�tre un mester din sat. Portretul Maicii Domnului cu fiul s�u �n brate se afl� si ast�zi �n casa Anei Vatamanu. Asadar, peste povestile zguduitoare tr�ite de poienari �n urm� cu 66 de ani se pare c� s-a asternut ast�zi uitarea. Sigur, �ns� nu, peste memoria celor dou� femei cu care am avut ocazia s� discut�m. Ele si �nc� altii care-or mai tr�i constituie istoria vie a acelor vremuri si locuri. Lunca Poienii Largului - crucea drumurilor ce leag� Moldova cu Ardealul.
|