P�rintele Iustin, duhovnicul
• ieri, p�rintele Iustin, de la M�n�stirea Petru Vod�, a �mplinit 91 de ani • Monitorul a considerat necesar ca s� republice integral un articol ce ap�rea acum 6 ani despre staretul m�n�stirii nemtene • subtitlurile „neamul rom�nesc are nevoie, spre a renaste, de oameni care s� se jertfeasc� pentru Adev�r“ si „este un privilegiu s� ajungi s� fii �nv�luit �n t�cerea p�rintelui, �n care trecerea timpului parc� se suspend�“ s�nt cele de la textul din 2004 • P�rintele Iustin, staretul M�n�stirii Petru Vod�, a �mplinit ieri venerabila v�rst� de 91 de ani. Ce-i care-l caut� la chilia modest� din l�casul ascuns sub poale de Ceahl�u �l g�sesc tot asa cum era si-n anii din urm�: cu aceeasi ochi p�trunz�tori, cu vorb� bl�nd� si mai ales cu sfat pentru problemele aduse de vremuri. N-au reusit s�-l doboare anii de front, �n Rusia, detentia petrecut� dup� 1945 prin �nchisorile comuniste si nici clevetirile sau r�utatea unora cu misie s�-i zdruncine convingerile crestine. Dup� cum se stie, din 1991 a �nceput s� zideasc� m�n�stirea pe care o vedea ridicat� �nc� din copil�rie. Si l�casul este unic �n tar�, fiind dedicat martirilor din �nchisorile comuniste. Iustin P�rvu s-a n�scut �n satul Poiana Largului, comuna C�lug�reni, acum Poiana Teiului, judetul Neamt. A participat �mpreun� cu Divizia 4 V�n�tori de Munte la luptele din cel de-al doilea r�zboi mondial, ajung�nd p�n� la Don. �n 1945 a fost arestat si condamnat la 12 ani �nchisoare, pedeapsa prelungindu-se cu �nc� patru. „�mi amintesc c�, la un moment dat, ne-au aliniat pe toti si ne-au �ntrebat care dintre noi mai crede �n Dumnezeu. Am p�sit �n fat� si am mai c�p�tat un spor de pedeaps�“, declara staretul despre detentia sa, petrecut� �n penitenciarele Suceva, V�c�resti, Jilava, Aiud, Pitesti sau �ntr-o min� de la Baia Sprie, unde a executat munc� silnic�. Despre ce a �nsemnat cosmarul penitenciarelor regimului de p�n� la 1989, p�rintele Iustin spunea: „Reeducarea a �nsemnat terorizarea detinutilor prin ei �nsisi, p�n� ajungeau la «constiinta comunist�». Aceast� satanic� actiune, o adev�rat� nebunie a unor rom�ni care au batjocorit ceea ce neamul rom�nesc a avut mai de valoare: credinta, natiunea, tot ceea ce tine de virtutile crestinismului, familia si ceea ce are omul
mai nobil si mai de pret ca zidire a lui Dumnezeu“. Monitorul v� prezint� �n continuare un articol care-l are �n centrul atentiei pe staretul Iustin, publicat pe 28 februarie 2004, sub semn�tura lui Dan Iacob, un fost colaborator al ziarului.
„Mai r�m�i putin �n biseric� si ascult� slujba“
Pe p�rintele Iustin l-am cunoscut �nainte de 1989, c�nd i-am returnat volumul „C�masa lui Hristos“; se nevoia, pe atunci, la m�n�stirea Bistrita, iar cartea pe care i-o aduceam urmase un adev�rat periplu p�n� s� ajung� la mine, fiind unul din acel volume care circulau clandestin, aliment�nd flac�ra credintei. C�nd l-a avut iar �n m�ini, p�rintele a exclamat: „Iat� o carte care se �ntoarce la mine dup� mult timp! Stiam c� va veni �napoi“. Am z�bovit c�teva minute �n preajma lui, �n biserica m�n�stirii. Citeam pe atunci „Istoria ideilor si credintelor religioase“ scris� de Mircea Eliade si l-am �ntrebat ce p�rere are despre ea. M� �ntorsesem de cur�nd de la studii, din Bucuresti, impregnat cu tot felul de lecturi de influent� oriental�, iar cartea lui Eliade venea s� fixeze cunostinte pe care le adunasem p�n� atunci din felurite surse. „Eliade, mi-a spus p�rintele, arat� c�ile pe care le-a �ncercat omul pentru a se apropia de Dumnezeu, dar nu spune care este Calea, nu-ti arat� adev�ratul drum. Or, �n viat�, trebuie, la un moment dat s� alegi, s� tr�iesti efectiv pe Calea c�tre Dumnezeu“... Am dat semne c� vreau s� m� retrag si p�rintele a continuat: „Ce faci dac� te duci acum acas�?... te uiti la televizor... mai r�m�i putin �n biseric� si ascult� slujba, televizorul nu-ti poate transmite nimic esential“. Am r�mas, �n t�cere, al�turi de el �nc� o vreme, apoi am plecat cu promisiunea c� voi reveni. Nu eram preg�tit, atunci, pentru �nt�lnirea cu un duhovnic. Si anii au trecut... Am aflat, la un moment dat, c� p�rintele se nevoieste la m�n�stirea Secu si apoi, dup� 1989, c� a �nceput s� ridice o m�n�stire �ntr-o poian� din preajma satului natal - Petru Vod�. �n 1991 am avut ocazia s� v�d cele dou� vagoane dormitor (din acelea care se folosesc pentru organiz�rile de santier la drumurile forestiere): unul slujea drept ad�post pentru biseric�, cel�lalt pentru chilii. Situatia nu avea s� dureze mult timp; p�rintele p�storea sute de ucenici, era foarte cunoscut �n r�ndurile credinciosilor si, cu ajutorul lui Dumnezeu (c�nd Dumnezeu te ajut�, si plumbul se face plut�), p�n� �n anul 1993 biserica m�n�stirii, �mpreun� cu c�teva chilii, a fost ridicat�. Al�turi de Sih�stria, unde se nevoia p�rintele Cleopa, m�n�stirea de la Petru Vod� a devenit un al doilea loc de pelerinaj, iar p�rintele, unul din marii duhovnici ai Rom�niei. Si anii au trecut...
Duhovnicii rom�nilor
�n vara lui 2002, am z�bovit o noapte la m�n�stire. Aproape c� nu am g�sit loc de cazare; sute de oameni, din toat� tara, veniser� s� caute sfat bun la el. Am stat la slujbe, l-am v�zut „plutind“ �ntre chilie si biseric�, l-am ascultat citind rug�ciuni de dezlegare, l-am simtit d�ruind Iubire. Vocea lui, clar� si puternic�, rosteste ap�sat fiecare cuv�nt si am avut sentimentul, pentru prima dat� �n viat�, c� rug�ciunea unui om ajunge la Dumnezeu. �i urm�resc gestica... m�inile se misc� firesc, f�r� grab�, picioarele p�sesc parc� m�ng�ind p�m�ntul, ochii albastri privesc spre a rev�rsa bucurie, bucuria �nvierii si a luminii celei ne�nserate. Prezenta p�rintelui �mi aduce �n memorie o pagin� scris� de teologul Dumitru St�niloae: „Omul �mbun�t�tit, afirma el, ajunge s� se comporte cu firescul, cu m�sura pe care ti-o d� prezenta duhului; nici un gest inutil, nici un cuv�nt �n plus, nici o urm� a dezordinii ce st�p�neste de obicei viata omului“. Am tr�it acelasi sentiment la Sih�stria, �n preajma p�rintelui Cleopa, la Techirghiol, �n preajma p�rintelui Arsenie Papacioc, la Recea, �n preajma p�rintelui Ioan Iovan, la S�mb�ta de Sus, �n preajma p�rintelui Teofil P�r�ian, la Cernica, l�ng� p�rintele Argatu, la Sih�stria Rar�ului, l�ng� p�rintele Ioan, ori la Bucuresti, la biserica „Sf�ntul Silvestru“, ascult�nd predica p�rintelui Galeriu. Acestia erau, pentru mine, duhovnicii rom�nilor. De atunci, r�ndurile s-au r�rit... despre o parte dintre ei vorbim ast�zi la trecut. Este, de aceea, cu at�t mai important s�-i cercet�m pe cei pe care Dumnezeu �i mai las� �nc� printre noi.
„Taina albastrului de Voronet se p�streaz� �ntreg �n limpezimea ochilor p�rintelui Iustin“
�n preajma chiliei p�rintelui Iustin, de dimineata p�n� noaptea t�rziu, ciorchine de oameni. Oameni �n c�rucioare cu rotile, oameni loviti de viat�... Am z�bovit p�n� dup� miezul noptii �n pridvorul din fata s�lii de mese; al�turi, c�tiva c�lug�ri tineri dep�nau �nt�mpl�rile zilei; felul cum vorbeau, voiosia din glas, mi-au adus �n minte anii studentiei... Spre ora unu noaptea, p�rintelui i se aduce o tav� acoperit�, pe care era, cred, putin� m�ncare. Se face curat �n chilie, dup� zecile de oameni care i-au c�lcat pragul �n acea zi. Cu alte cuvinte, se preg�teste locul pentru ziua urm�toare. Merg s� m� culc dup� dou� noaptea si, dimineata, �n fata chiliei, acelasi ciorchine de oameni. „Alte m�sti, aceeasi pies�“. Ce puternic trebuie s� fii pe dinl�untru spre a putea primi at�tea confesiuni, ce asezare a duhului trebuie s� ai pentru a da fiec�ruia r�spunsul eliberator. Am plecat atunci de la p�rintele cu g�ndul c� am s� revin. Am reusit s� ajung abia anul acesta (n.r. - 2004) �n una din zilele lui februarie. Stiam c� pe zece, p�rintele �si s�rb�torise ziua de nastere. M� �ntreb cum arat� o astfel de zi la un om care, prin tunderea �n monahism, si-a schimbat numele si care, prin depunerea celor trei voturi - al s�r�ciei, al ascult�rii si al castit�tii - a renuntat la ceea ce noi numim „viata lumii“. �nclin s� cred c� arat� ca oricare alta din zile. Am reg�sit m�n�stirea la deplina ei form�. Zidul de piatr�, clopotnita, cl�direa st�retiei terminate, pictura exterioar� a bisericii finalizat�. Ea m-a dus cu g�ndul la traditia ctitorilor moldoveni, ajuns� la apogeu �n epoca lui Petru Rares, de a �mpodobi cu pictur� bisericile si �n exterior. Sorin Dumitrescu a consacrat acestui subiect un �ntreg volum, ap�rut la editura Anastasia. Iar dac� mesterii de azi au pierdut taina albastrului de Voronet, el se p�streaz� �ntreg �n limpezimea ochilor p�rintelui Iustin, tain� a prezentei duhului printre noi. M� asteptam s� g�sesc, �n miez de iarn�, mai putin� lume dornic� s� treac� pragul chiliei lui, dar m-am �nselat. Abia dup� patru ore am reusit, c�nd mi-a venit r�ndul, s� stau, fat� c�tre fat� cu p�rintele. Pe holul din fata chiliei dou� tinere cu fuste p�n�-n p�m�nt si cu ochii aplecati peste paginile c�rtii de rug�ciuni, o doamn� de la Constanta, un student la teologie, un preot de la T�rgu Mures, dou� doamne de la Sibiu, o b�tr�n� a c�rei fat�, m�ritat�, nu poate avea copii si care a venit s� cear� sfat, alte c�teva perechi. Vizualiz�nd, �n memorie, zecile de oameni pe care i-am �nt�lnit la chiliile duhovnicilor amintiti mai sus, pot face „portretul robot“ al c�torva categorii de credinciosi care caut� apropierea marilor duhovnici. �ntre ei, tinerele fete, cu pulovere largi si fuste lungi, de obicei studente la Teologie (la sectiile de teologie-litere, teologie-patrimoniu sau teologie-asistent� social�) care vor preda religia �n scoli, vor restaura icoane sau vor �ngriji bolnavi, tinere familii care caut� r�d�cina crestin� a relatiei care-i uneste si „sporul casei“, oameni aflati �n grea suferint�, b�tr�ne ai c�ror fii sau fiice au pornit pe c�i lumesti si care caut� sfat, oameni de afaceri care caut� binecuv�ntare si ajutor de la Dumnezeu �n ceea ce fac, persoane care vor s� plece la munc� �n str�in�tate si care asteapt� un cuv�nt de la p�rintele, �nainte de a porni printre str�ini.
Pledoarie doar pentru drepta credint� si pentru neimplicarea �n miscarea ecumenic�
Am sentimentul c� m� aflu la usa unui cabinet medical; Hristos este adev�ratul doctor al sufletelor si al trupurilor si cei ce au primit harul preotiei lucreaz� �n numele lui. Dar asa cum �n viata laic� oamenii stiu s� ajung� la doctorii cei mai buni, asa si �n viata crestin� mirenii simt la care duhovnic s� alerge c�nd au un necaz. Harul este peste tot si har au toti preotii, dar harul, �mi m�rturisea p�rintele Ioan de pe Rar�u, devine lucr�tor doar �n rug�ciune si �n Sfintele Taine. Se �nt�mpl� un lucru interesant: pe hol, �n asteptare, ti se pare c� cel care se afl� atunci �n chilia p�rintelui st� nepermis de mult, dar c�nd intri constati c�, �n prezenta lui, timpul este, parc�, suspendat. Asa am p�tit si eu... o jum�tate de or� a fost timpul �n care abia am pus �nceput bun dialogului nostru. �mi preg�tisem, constiincios, o serie de �ntreb�ri, doream s� port discutia asupra anumitor teme care mi se par de maxim� important�. Dar nu tot ce-mi apare mie ca fiind important este cu adev�rat, iar p�rintele a stiut s� puncteze discutia asa c�, truditele mele �ntreb�ri si-au g�sit r�spunsurile sub forme pe care nu le b�nuiam. Am �nteles, dup� ce am iesit de la p�rintele c�, al�turi de obstea pe care o p�storeste, el d� seam� de adev�rata m�sur�, de m�sura etalon a Ortodoxiei, si c� r�spunsurile, sfaturile, nu-si ating tinta dac� cel ce le aude nu a �nteles felul de a fi a celor de aici. O privire a p�rintelui, o t�cere prelungit� �ntre dou� fraze, gestul ap�sat prin care te unge cu mir f�c�ndu-ti semnul sfintei cruci pe frunte si pe m�ini, iat� adev�ratul discurs. Mi s-a certificat �nc� odat� faptul c� lucrurile cu adev�rat importante nu se pot comunica dec�t celor care le stiu deja.
Pe de alt� parte, pot afirma c� am intrat la el preg�tit pentru c�, �n at�tea ore de asteptare, am avut timp s� citesc textele afisate, �n exterior, pe peretii chiliei. De la programul dup� care trebuie s� se desf�soare o zi din viata unui crestin, la felul cum trebuie s� ne comport�m cu copiii nostri, de la lucrurile pe care trebuie s� le evit�m spre a nu fi opriti de la sf�nta �mp�rt�sanie (m�rturisesc faptul c� lista m-a cam pus pe g�nduri) la ce �nseamn� s� fii ateu. Poti fi botezat, poti fi bun cu cei din familie si din jurul t�u, corect la serviciu, atent, elegant, instruit, dar dac� nu asezi toat� truda ta de zi cu zi sub semnul relatiei cu Dumnezeu-omul, cu Iisus Hristos, esti, se afirm� �n acele pagini, ateu. Cele c�teva zeci de r�nduri s�nt, de fapt, o radiografie a lumii �n care tr�im; relief�nd cum ar trebui s� fim, ele contureaz� �n fiinta fiec�ruia dintre noi pr�pastia ce ne separ� de o dreapt� vietuire crestin�. Asa c�, dac� le citesti cu atentie, asa cum am procedat eu, si dac� ai si o cunoastere a lumii la care ele se refer� (dac� nu ai venit la p�rintele orbit doar de necazul t�u si dac� �ti asumi pozitia de cet�tean al planetei), ai sansa s� intri �n chilia lui cu cateheza f�cut�. O serie din �ntreb�rile mele si-au g�sit astfel r�spunsul chiar �nainte de a fi puse. Mai mult, �n st�nga usii chiliei, poti citi c�teva scurte texte alese din paginile l�sate de marii tr�itori ai Ortodoxiei, o pledoarie pentru p�strarea nealterat� a dreptei credinte si pentru neimplicarea �n miscarea ecumenic�.
Am p�sit asadar pragul �nteleg�nd c� m� aflu aici, la m�n�stirea cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, �ntr-un bastion al Ortodoxiei; si de bun� seam� c� avem nevoie de astfel de cet�ti �nt�rite, �ntr-o vreme �n care se reaseaz� temeiurile economice si spirituale ale Europei si ale lumii �ntregi, �ntr-o vreme a noii „ordini mondiale“.
„Perioada comunist� a fost un bine prin faptul c� a izolat acest popor de putreziciunea lumii“
Pe p�rinte l-am g�sit st�nd �ntr-un jilt, �nconjurat de pachetele l�sate de credinciosi. M-a invitat s� iau loc pe scaunul asezat �n spatiul r�mas liber �n mica chilie de monah. Patul, rafturile cu c�rti, masa pe care aseaz� pomelnicele si de pe care sun�, la r�stimpuri, telefonul, icoanele, soba - interiorul clasic al monahului crestin ortodox pornit c�tre cer pe calea deschis� de M�ntuitorul Hristos. G�ndul m� duce la chilia p�rintelui Cleopa de la Sih�stria (devenit� ast�zi muzeu) ori la aceea a p�rintelui Ioan de la Sih�stria Rar�ului. Aceeasi atmosfer�, acelasi duh le uneste, �n ad�nc, aceeasi bun� asezare pe calea des�v�rsirii crestine, asezare ce trage perdeaua peste confortul lumii de azi, spre a deschide perspectiva unui modus vivendi �n care postul si rug�ciunea mosesc nasterea din nou, metanoia. Dialogul pe care l-am avut nu poate fi �nteles p�n� la cap�t dec�t dac�-l cunosti, dac�-i stii felul de fiint�. A lucra pentru ceilalti, mi-a spus ca r�spuns la nelinistea mea de a nu m� risipi �n social, „este a lucra pentru Dumnezeu, iar a lucra pentru Dumnezeu este a lucra pentru m�ntuirea ta. Monahul este crestinul des�v�rsit; rug�ciunea lui este pentru toat� suflarea si f�r� rug�ciunile monahilor lumea aceasta s-ar risipi. Mireanul este �ntre ciocan si nicoval�, iar marea mas� de crestini a ajuns, din p�cate, o mas� de manevr�. Bine�nteles c� r�d�cinile s�nt mai ad�nci si ele merg, �n Europa, p�n� la Revolutia francez� si mai ad�nc. Pentru a iesi din situatia actual� ne trebuie oameni de jertf�, oameni care s� fie gata s� se jertfeasc� pentru Adev�r!“ Nu Dumnezeu h�r�zeste acesti oameni?... „�i h�r�zeste Dumnezeu, dar ei trebuie si formati; trebuie s� existe o miscare care s� ne trezeasc� �n inimi sentimentul prestigiului de a fi om si de a apartine unui neam. Cu toate jertfele pe care le-a implicat, putem spune acum c� perioada comunist� a fost un bine prin faptul c� a izolat acest popor de putreziciunea lumii. Iar acum, dup� 1989, multi s-au folosit de darurile noastre crestine, de toleranta, de bun�tatea, de buna cuviint� a noastr� pentru a ne domina. Ne putem salva dac� recuper�m starea spiritual� pe care o avea acest neam acum 200 de ani. Si pentru aceasta, repet, ne trebuie oameni de jertf�“.
�nv�luirea �n t�cerea duhovnicului suspend� parc� timpul
M� uit la telefonul de pe mas� si spun: lumea de azi nu mai poate fi conceput� f�r� telefonie. „Asa este, dar ei ne fac s� credem c� lumea de ast�zi nu mai poate exista nici f�r� telefonie mobil�, nici f�r� internet, nici f�r� calculator, nici f�r� televizor, f�r� at�tea si at�tea altele. Toate ne s�nt prezentate ca fiind indispensabile nou�, dar, vai, �n spatele lor se ascunde altceva, se ascunde �ncercarea de a �ngr�di libertatea omului, de a-i pierde sufletul“. Se asterne t�cerea. Este un privilegiu s� ajungi s� fii �nv�luit �n t�cerea p�rintelui. La un moment dat, se aud b�t�i �n us� si de pe hol, apoi prin usa �ntredeschis�, str�bate vocea unui b�rbat (t�n�r �ntreprinz�tor, dup� marca masinii ale c�rei chei le fr�m�nta �n m�n�). M� uit la ceas... c�nd au trecut at�tea minute? M� ridic, primesc pecetluirea cu mir si dau s� s�rut m�na p�rintelui. Si-o retrage discret si g�ndul m� duce la un articol semnat de Theodor Baconski, �n care se afirma c� ierarhii ar trebui s� refuze s� li se s�rute m�na, �n afara gesturilor liturgice, care tin de cult. Ies din chilie, nu �nainte ca privirile mele s� se �nt�lneasc� cu cele ale p�rintelui si nu �nainte de a primi, cadou, c�teva exemplare din ultimul num�r (al patrulea) al revistei de �nnoire duhovniceasc� a m�n�stirii, fondat� de protosinghelul Iustin P�rvu. Pe ultima pagin�, �n caseta de redactie, st� scris: „toat� r�spunderea pentru opiniile exprimate revine autorilor“. Pentru cei care n-au avut �nc� prilejul s� r�sfoiasc� revista �mi permit s� fac c�teva consideratii. P�rintele Iustin semneaz� articolul „Vocea noastr�“. „Cauza pentru care Dumnezeu a �ng�duit ispitele si �ncerc�rile la care a fost supus neamul nostru - afirm� el - s�nt p�catele neascult�rii noastre. Am urm�rit �n cei aproape 100 de ani acestea, de la primul si al doilea r�zboi mondial, cu toate implicatiile de p�n� ast�zi: nesinceritatea, indiferentismul, tr�nd�via, nestatornicia si alte mari neajunsuri... Ceea ce sap� la r�d�cina r�ut�tilor este m�ndria, care ne desparte de dragostea lui Dumnezeu. Toti sfintii s-au socotit nevrednici de Dumnezeu si si-au ar�tat vrednicia care const� �n smerenie“. Revista este o pledoarie pentru p�strarea Dreptei Credinte, pentru p�zirea legii lui Dumnezeu, pentru actualitatea Sfintelor Canoane (care par aspre doar asezate al�turi de starea duhovniceasc� nefireasc� �n care tr�im), pentru renuntarea la compromisurile pe care le implic� dialogul ecumenic, pentru sfintenia Bisericii Ortodoxe. „Biserica (adunare - din greceste) cea sf�nt� si adev�rat� se restr�nge la cei ce m�rturisesc si tr�iesc drept, la cei ce s�nt oameni ai lui Dumnezeu (c�ci «cunoscut-a Domnul», nu oamenii, ci «pe ai S�i», iar restul formeaz� pleava)“. Asadar, unul este gr�ul si alta este neghina. Cei ce vor s� c�stige pretiosul m�rg�ritar al m�ntuirii, pe Hristos, trebuie s� tr�iasc� �n chip drept �n Biserica Lui, p�zindu-se s� nu se molipseasc� de sc�derile celorlalti, „c�ci trebuie s� fie si �ntre voi si eresuri, ca s� se �nvedereze �ntre voi si cei �ncercati“. „Nevoia de acum, puncteaz� ieromonahul Lavrentie, este s� ascult�m glasul lui Dumnezeu, care nu-i la televizor, la radio, pe internet sau prin ziare sau �n piete (bine-ar fi s� fie!), ci �ntru liniste, �ntru bun�tate, �ntru dragoste, �n rug�ciuni simple, �n slujbele Bisericii pline de pace, �n scrierile Sfintilor P�rinti... Nu dib�cia �n cuvinte d� putinta de a despica tainele cele dumnezeiesti, ci ochiul mintii curat de patimi si de viclesug, �n stare s� str�bat� tainele cele luminoase si orbitoare pentru cei cu vederea slab�, ale lui Dumnezeu“.
Revista st� m�rturie asupra faptului c� felul de fiint� al p�rintelui a dat roade, c� ucenicii lui au �nceput s� creasc� duhovniceste, m�rturisind Adev�rul. P�rintele Iustin, asemeni tuturor marilor duhovnici, nu poate fi �nteles p�n� la cap�t dec�t �mpreun� cu obstea pe care o p�storeste. De obicei, oamenii care vin prima dat� la m�n�stire �ntreab�, gr�biti, unde este chilia p�rintelui, l�s�nd s� se �nteleag� faptul c� nu-i intereseaz� altceva, altcineva. Am procedat si eu, cu ani �n urm�, la fel. Dac� citesti �ns� revista de �nnoire duhovniceasc� a m�n�stirii „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“ de la Petru Vod�, �ntelegi c� obstea de acolo este dup� chipul si asem�narea p�rintelui, c� ea m�rturiseste �ntr-un glas Adev�rul si c�, �n clipa �n care Dumnezeu �l va chema la El pe p�rintele Iustin, ucenicii vor fi, pe mai departe, m�rturisitori �n duhul Adev�rului. Si aceasta pentru c� m�rturisirea lor �si are r�d�cinile �n mostenirea l�sat� de Sfintii P�rinti si de toti cei care au tr�it Adev�rul �n Hristos, lungul sir al cuviosilor Ortodoxiei. Fat� de unul dintre ei, p�rintele Iustin Popovici (1894-1979), staret al m�n�stirii Sfintilor Arhangheli din Valievo, Serbia, p�rintele Iustin P�rvu afirm�: „Dac� nu vom m�rturisi Adev�rul si Ortodoxia dup� �nv�t�tura Cuviosului P�rinte Iustin Popovici, nu ne m�ntuim“. Categorice cuvinte, asa cum categorice s�nt toate cuvintele p�rintelui, asa cum categoric este tonul revistei pe care a fondat-o. El este v�rful icebergului de care se vor sparge multe erezii ale vremii noastre.
Iesirea din statistic�
Pentru cei care stiu s� navigheze pe internet dau trei adrese copiate de pe unul din textele afisate pe peretele chiliei: www.ortodoxia.go.ro, www.mirem.home.ro, www.ortodoxinfo.com. Am deschis doar prima adres� si am avut surpriza s� aflu realit�ti din viata Bisericii si din g�ndirea marilor tr�itori rom�ni pe care nu prea le-am g�sit �n c�rti si reviste. De aceea, dincolo de ceea ce am reusit (sau nu) s� v� transmit prin aceste r�nduri, v� invit la lectur�. Si pentru c� acest articol a fost prilejuit de vizita la p�rintele Iustin, voi �ncheia cu c�teva cuvinte ale lui: „Om din marea societate este si monahul venit �n mica societate a unei m�n�stiri. «Dotat» cu aceleasi defecte sufletesti, el si le cultiv� �n obstea �n care intr�. Ca si �n domeniul militar, obstea este o adun�tur� din toat� lumea. Bun a fost afar�, bun este si �n�untru, dup� cum gl�suieste un proverb chinezesc: «Omul bun, �n zile rele, e tot bun ca-n zile bune». Primesti un t�n�r si, dup� o verificare de un an doi sau mai mult, �l recomanzi pentru �mbr�care sau rasoforie. Mergi mai departe - o tundere �n monahism, o diaconie sau o preotie. �n postura aceasta se uit� pe sine, devine mare sf�tuitor, �ndrum�tor, doritor de locuri sfinte, de o burs� �n str�in�tate. Ajuns acolo �nvat� englez�, german�, francez� si o scolastic� protestant�. �ncepe s� lepede sutana, dulama, sosit �n tar� se vrea autor de c�rti, publicist, masin� la scar�, un salariu doldora, un sobor select, o predic� frumoas�, o mas� sofisticat� - «pace tuturor»! Prostimea ascult�, fiecare se �ntoarce acas�, la mizeria cunoscut�, �ntr-o familie schilodit� si nimeni nu-l mai cerceteaz� �n lipsurile lui. Si asa cum spune zicala rom�neasc�: «Toate-s bune si frumoase de la care ne tragem foloase». Si cine este el, de fapt, de unde a odr�slit? Nu-i dec�t fiul t�ranului nostru smerit, credincios, r�bd�tor, ascult�tor p�n� la moarte si moartea pe altarul luptelor de la Podul �nalt, R�zboieni, M�r�sesti, Oituz, Odessa, Harkov, Crimeea, Pitesti, Gherla, Aiud, p�n� �n zilele noastre. T�ranul acesta lupt� si trebuie acum s� lupte cu cei care vor s� ne fure si sufletele prin «buletinele electronice»“.
M� g�ndesc la p�rintele Iustin, la pledoaria pe care o sustine cu fapta, si g�ndul �mi zboar� �napoi cu mai bine de jum�tate de veac, c�nd un tr�itor ca sf�ntul Daniil Sihastru primea la sfat pe voievodul t�rii, pe Stefan Cel Mare si Sf�nt, c�nd m�sura Duhului, f�cut� sensibil� prin gura pustnicului, hot�ra buna asezare a t�rii, �n vremuri care erau, atunci ca si acum, tulburi si repede surp�toare de t�ri. Pe de alt� parte, atunci ca si acum, usa chiliei marilor duhovnici pe care ni i-a l�sat Dumnezeu este deschis�, si pe pragul ei putem p�si toti, „de la opinc� p�n� la vl�dic�“. Dar, din m�ndrie, din slava de sine, cei mai multi dintre noi nu ne ridic�m la puterea acestei vrednicii. Venim, cu felul nostru de fiint� si avem orgoliul de a pune o pecete pe lume, f�r� s� �ntelegem c�, �n ad�nc, Lumea pune o pecete pe noi. Oameni ca p�rintele s�nt trimisi de Dumnezeu pentru a ne trage de m�nec� si a ne ajuta s� iesim din simpla statistic�, din turma obiectelor umane, spre a deveni subiecte �n stare s�-si sume libertatea si Adev�rul. Scris este: „Veti cunoaste Adev�rul si Adev�rul v� va face liberi!“
|