Sacrul si profanul

• pelerin la canonizarea lui Varlaam

Mitropolitul Moldovei, scďż˝rbit de „otrava de moarte sufleteasca“ din „Catechismul calvinesc“ tiparit la Balgrad ďż˝n 1642, pe care l-a cetit la ďż˝ndemnul lui Udriste Nasturel, cumnatul lui Matei Basarab, scria ďż˝n opera sa capitala „Carte romďż˝neasca de ďż˝nvatatura“, de la 1643, ďż˝ntr-o limba caracterizata de limpezimea oralitatii, pilde elocvente:
„ďż˝ntr'aceia vreme, veni Iisus ďż˝n cetatea Samariei, ce se chema Sihar, aproape de un sat ce dedease Iacob lui Iosif fiiului sau. Si acolo era un put a lui Iacob. Iara Iisus, trudit de cale sezu asa lďż˝nga put, si era ďż˝n al seaselea ceas. Si veni o mueare din ďż˝n Samariea, sa scoata apa. Grai ei Iisus, da-mi sa beau. Ucenicii lui erau dusi ďż˝n cetate sa cumpere bucate. Si grai lui muiarea Samaranina. Cum tu fiind jidov dela mene cei sa beai, muiare samareanca fiind eu; ca jidovii nu se nice ating de Samareani. De-ai sti dorul lui Dumnezeu, si cine easte cela ce graiaste tie da-mi sa beau, tu ai ceare de la dďż˝ns, si t'are da apa vie.“
Povata e directa si �n spiritul cel mai ad�nc al �nvataturii crestinesti:
„... Cum iubesti sa-ti hie tie oamenii, asa si tu sa hii lor. Sa te feresti de a strainului. Sa-ti hie destul cu al tau. Sa va grijiti hie carele de voi sa va tineti trupul nespurcat. ďż˝n ruga, ďż˝n truda, ďż˝ntru paza sventei biserici.“

Cartea �nt�i: Poporul lui Dumnezeu
(Fericit fie omul de r�nd, caci �n el se afla s�mburele dumnezeirii)

Ultimul parastas

�n ziua de dinaintea celei a Taierii capului Sf. Proroc Ioan Botezatorul, a Cuvioasei Teodora si a ceremonialului de canonizare, la Manastirea Secu e �nca atmosfera calma si de reculegere ce i se cuvine locului. C�teva zeci de pelerini au venit deja sub zidurile lacasului sa se roage �n tihna si sa-si caute salas pentru noapte. O h�rtie expusa �n holul arhondaricului anunta, deja, ca nu mai s�nt camere pentru gazduire. Pentru cei nepretentiosi, singura salvare e sa adaste �n corturile ridicate sub zidurile de nord ale manastirii. Se pare ca nimeni nu-si face griji pentru asta. Cei mai multi, dupa ce si-au lasat boccelutele �n grija cuiva, se �ndreapta spre biserica si, dupa ce cinstesc icoanele, �ngenuncheaza �n fata podiumului acoperit unde, �ntr-o racla aurita, se hodinesc primenite moastele ale celui ce, peste putina vreme, va trece �n oastea sfintilor. Smeriti, cufundati �n g�ndurile lor launtrice, cu capetele plecate sau cazuti �n genunchi, credinciosii par ca refac scene din istoria prigonirilor de la �nceputul erei crestine. De buna seama, de sus, din ceruri, Dumnezeu �i privegheaza si �mprastie norii de deasupra locului de rugaciune, las�nd razele domoale ale soarelui sa le m�ng�ie �n rastimpuri crestetele plecate. S�nt multi cei care �si pun sperante �n minunea dumnezeiasca. O femeie cu un prunc �n brate, o alta sprijinind un t�nar schiopat�nd dintr-un vechi betesug, un carut cu rotile uitat la marginea aleii pietruite, �n care o rascumparatoare de pacate asteapta bunavointa Celui iubitor de oameni, grupuri de calugarite �nvesm�ntate �n negru, iar l�nga poarta, un calugar cu o barba alba, pogor�t parca din lumea sfintilor.
Fostul arhiepiscop de Fagaras, Serafim Joanta, acum arhiepiscop al Germaniei si Europei Centrale si de Est, �mpreuna cu Marc Nemteanu, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Rom�ne a Europei Centrale si Meridionale, Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului si cu alte �nalte fete bisericesti, sav�rsesc ultimul sf�nt parastas din trecuta viata pam�nteana a omului Varlaam.
„Asa este rďż˝nduiala ďż˝n ortodoxie, ca atunci cďż˝nd se proclama un sfďż˝nt, sa se savďż˝rseasca mai ďż˝nainte ultimul parastas pentru el, stiind ca si sfintii, ca toti oamenii traind pe pamďż˝nt, n-au fost lipsiti cu totul de pacat. Fiindca viata omului, cum spune Sfďż˝nta Scriptura, de-ar fi numai de o zi, nu lasa pe nimeni curat ďż˝n fata lui Dumnezeu. Mitropolitul Varlaam a fost si el om. Dar, din marturiile pe care le avem despre viata sa, ca si din toata lucrarea pe care a facut-o, sďż˝ntem ďż˝ncredintati ca sufletul lui a fost asezat de Dumnezeu ďż˝mpreuna cu sfintii si ca el este, pentru cďż˝t va fi lumea, un mijlocitor pentru biserica si neamul nostru.“

Toate ale praznicului

La cuhnia improvizata sub unul din zidurile manastirii, cu un coperis din leaturi si folii de plastic priponite cu aschii de lobde, se trudeste din greu. Burlanul de tabla, scos oblic de sub pov�rnis, dogoreste si adunatura amestecata de oale smaltuite �n care clocotesc sarmalele de post se r�nduieste deasupra plitei �ncinse. C�teva maicute si femei vrednice se agita �n jurul meselor din improvizata bucatarie, un barbat inimos varsa �ntr-un cazan prisosul de zeama dintr-o oala uriasa si aburinda, cineva taie p�inea adusa �n sacose de plastic cu un cutit electric, altcineva despica cu o barda un tumurug sortit sa mentina focul. Miroase amestecat a peste, sarmale de post si hribi opariti si farfuriile nu-si dau r�nd spre cortul mare unde, de-a lungul unei mese trainice, din trunchiuri cioplite, adasta pelerinii. Borsul aburind e pus �n castroane cu torti ornate cu polonice din inox.
„Da poate stati sďż˝ mďż˝ncati sďż˝ 'mneavoastra la masa noastra!“
Anita e din Bucovina; din Straja, aproape de Putna. A mai fost la Secu �n mai multe r�nduri.
Femeia e o tďż˝ra de om, cum se spune, dar plina de inima, vitalitate si ďż˝mpacare. Straiele populare, care nu au nimic ostentativ ďż˝i stau bine. Va fi fost frumoasa pe vremuri, dar acum rďż˝de si suguieste: „Ai vazut 'mneata baba frumosa si copchil cuminte?“. Si pentru ca veni vorba de copii, ďż˝mi spune repede ca are vreo opt. Toti capatuiti si la casele lor. Si, ca orice familie de tarani romďż˝ni contemporani, are, asa cum se cuvine, si reprezentanti ďż˝n Italia. „Ei cu ale lor, eu cu ale mele. Nu-i nacajesc. Fiecare si cu treaba lui. Eu, aceea ce voi face pe pamďż˝nt, aceea oi fi. Zďż˝ sďż˝ noapte ďż˝l pomenesc pe Dumnezeu. Binefacatorul. Treaba mea este la manastire; de acolo astept totul.“ Si-a lasat soarta ďż˝n seama bunului Dumnezeu, caruia i se ďż˝nchina cu smerenie si, asemenea povetelor biblice despre pasarile cďż˝mpului care se ďż˝ndestuleaza din toate cele ale ogorului, se vede ca El are grija de ea.

Plata din ceruri

Din aceleasi locuri au venit mai multe femei. Cu o masina tocmita de preotul de acolo. Au adus si bucate de post, asa cum se obisnuieste, pentru oamenii care vin la hram. Toate lucreaza la gradina manastirii Putna. Nu pe bani ci pentru bunastarea lacasului. Plata e sus, ďż˝n ceruri. Sďż˝nt foarte mďż˝ndre ca slujesc la ctitoria si locul de hodina al lui Stefan cel Mare. Si copiii, care mai sďż˝nt pe lďż˝nga case, lucreaza tot la gradina. Chiar daca nu-s mai cuminti ca altii, stiu totusi ce ďż˝nseamna biserica si frica de Dumnezeu. „Aicea stam si la noapte si mďż˝ine noapte. ďż˝n cort. Nu sďż˝ntem pretentioase. Mergem si pe la alte manastiri, pe unde ne duce parintele.“
Maria Cretanu este tot de pe acolo. Din Vicovu de Sus. E o femeie zdravana si, judec�nd dupa vraful de oase de peste din fata-i, i-a dat Dumnezeu sanatate, �ndestulare si pofta de m�ncare. Si-a adus cu ea si nepotul. Mai are unul �n T�rgu Neamt, preot la Biserica Sf. Ilie.
Maria B. si Maria Andrei sďż˝nt din Pascani. Tot cu parintele de acolo au venit si tot cu tain pentru hram. „Ne-am unit vreo douazeci de fimei sďż˝ am pus fiecari de-ale praznicului. Am adus sarmali; o sďż˝ li fierbim aici. Sďż˝ hie pentru toata lumea care o sa vie mďż˝ini aici.“
Aurica Gherman e „din satu cela unde este o biserica mare si frumoasa ďż˝ntr-un vďż˝rf di deal, pi susaua care sďż˝ continua din Moinesti. Satului ďż˝i zďż˝ci Ludas. Di la Moinesti, triizaci de kilometri ďż˝napoi, spri noi, aici.“
Despre „sefii de la Bucuresti“ care vor sa vina la Secu, nu par sa fie foarte impresionate. „Avem ocazia sa-i videm. Ei vin ca sa bďż˝rfeasca, nu sa se ďż˝nchine. „Nu pot sa-mi reprim rďż˝sul si nedumerirea: „Ca sa bďż˝rfeasca? Sau ca sa fie bďż˝rfiti?“ Cineva ďż˝mi raspunde sec: „Foarte bine ca vin. E treaba lor“.

Pogoara noaptea

Spre seara, multi ramďż˝n ďż˝ntru rugaciune ďż˝n timp ce altii ďż˝si cauta culcus de hodina dupa truda si colbul drumului. A ďż˝nceput o ploaie mocaneasca si ďż˝n cort e, deja, ďż˝mbulzeala. Unii s-au ghemuit cu bocceluta sub cap, altii ďż˝ncearca sa-si caute un loc mai bun, iar cei mai multi scotocesc prin sarsanale, cautďż˝nd cele trebuitoare sau stau de vorba ďż˝n grupuri mici. Cel mai adesea se povestesc istorii din cronica orala a nenumaratelor pelerinaje pe care le au la activ. Unele controversate sau ďż˝ndoielnice. „La Boroaia am fost, ca sďż˝nt bolnava - se spovedeste o femeie din Roman. Va spun eu. De douas'pce, ori am fost. Sďż˝ l-o bagat ďż˝n biserica. El o zďż˝s ca o slujit la biserica Cernica, la Bucuresti. Cďż˝nd o muri sa-l duca ďż˝n satul lui natal, la Boroaia. Are doi baieti preoti. Sďż˝ ginerili.“
„Tot neamul, rasneamul lui o fost preoti“, intervine megiesa de culcus. „S-o murit - ďż˝si continua povestea femeia din Roman - sďż˝ l-o ďż˝ngropat acolo la Boroaia. Sďż˝ cďż˝nd l-o scos, cďż˝nd l-o dizgropat dupa sapte ani, l-o scos ďż˝ntreg. Mirosea a mir. Toata biserica mirosea a mir. Sďż˝ l-o pus ďż˝ntr-un sacriu de argint, cu aur... ficior-su. Sďż˝ slujeste ďż˝n biserica ficior-su. Face molifta lu' Sfďż˝ntu Vasďż˝li. Ce slujba am vazut acolo, va spun drept... Nicairi n-am vazut.“
�ntr-un t�rziu, �nveliti �n paturi sau, pur si simplu, cu hainele mai groase, dupa ce s-au cam pl�ns de frig, robii Domnului adorm sub vremelnicul adapost din p�nza cauciucata.
Si cum norii se mai risipira, asupra-le poposi o lumina rosie ce parea sa-i �ncalzeasca.

Dumnezeu pe ulita

Aproape de crestetul padurii, trupul lunii pline, �mpurpurat ca s�ngele, se strecura printre f�siile norilor razleti care c�nd �l ascundeau o clipa, c�nd �i ciunteau rotunjimea.
Se facea ca era drumul colbuit de dinainte, pe care va fi calcat �n nenumarate r�nduri si Varlaam si pe care �l vor fi spulberat sub copitele cailor eteristii. Era doar �ntr-o camasa lunga si alba, descult si cu o barba de eremit, iar �n m�ini ducea un castron. La fiecare pas prin tarna drumului, colbul se ridica de sub calc�ie, domol, pentru a se aseza apoi, obosit, �n urma singuratecului drumet. Dupa ce urca priporul, se opri o clipa �n fata portii manastirii, facu de trei ori cu smerenie semnul crucii si apoi o lua pe ulita �n jos. �ntr-un t�rziu, disparu la cotul drumului care intra �n padure.
Ma trezesc �nfrigurat din atipeala si hotarasc sa o iau aiurea, spre T�rg. Ulita e luminata doar de reflexele capotelor lucitoare ale masinilor de pe de laturi. Din mers, mai arunc o privire �n spate. Deasupra culmilor �ntunecate, luna tocmai se caznea sa-si desc�lceasca trupul luminat si sf�siat din crengile brazilor.

Cartea a doua: Cronica profana
(S-ar putea ca distinsii politicieni sa fie niste oameni profund religiosi. Oare de ce nu-i crede nimeni?)

Dimineata mohorďż˝ta cu ploaie razleata si pďż˝nze de nori ratacind pe deasupra padurilor. La ora 9,20 ďż˝ncepe slujba. Soborul de ďż˝nalte fete bisericesti este impresionant ďż˝n vesmintele albe si stralucitoare de ceremonie, cu mitrele bogat ďż˝mpodobite si lungile toiege simbolizďż˝nd puterea dumnezeiasca. E greu de uitat exclamatia multimii ďż˝n clipa cďż˝nd dintre norii brusc destramati, soarele a pogorďż˝t stralucitor asupra cortegiului ce dadea ocol bisericii. „E minune dumnezeiasca“ strigau femeile si poate ca asa si era. Si a mai fost multimea aproape de Dumnezeu, ďż˝nca o data.
La ora 10.20, �ncepe spectacolul colateral. Precedat
de cameramani ce merg de-a-ndaratelea, seful statului, alaturi de energica prima doamna, prefectul judetului, cu cravata liliachie, presedintele deputatilor si mai marele pedistilor locali dau buzna pe culoarul oficial, intra �n biserica, saruta �n pripa icoanele si navalesc �n scena.
Doua minute mai tďż˝rziu, un ofiter superior pe pieptul caruia scrie „Grecu“ si o gratioasa doamna ďż˝n deux-pieces pe pieptul careia nu scrie nimic, aduc ofranda florala a presedintiei: doua gogosi sferice alcatuite de un renumit hair-stilist ďż˝n gradina botanica din vecinatatea Cotrocenilor.
La ora 11 trecute fix, din nou agitatie la poarta manastirii. Premierul si cohorta de ministri, �nsotiti de presedintele consiliului judetean, repeta aidoma exercitiile impuse, pripasindu-se, �n cele din urma, �n culisele reprezentatiei.
Dupa unsprezece minute, o fluturare agitata de matase roz datorata unei doamne senator, face senzatie printre cei veniti doar pentru spectacol.
La arlechin, de-a lungul prelungii slujbe, seful rom�nilor, cuminte ca un scolar ce nu stie lectia, sta o vreme �n picioare, iar c�nd silueta ameninta sa capete profilul unui umil semn de �ntrebare e poftit sa se hodineasca �n scaunul incomod, cu spatarul �n unghi drept, de unde ne arata sosetele. �ntre timp, primul ministru face primele exercitii de tahicardie.
Pe culoarul sfintit de trecerea �naltelor fete politice, �ncep fitele fortelor de ordine si ale reprezentantilor presei. Fiecare cauta sa-si rezerve un umil moment de glorie �n fata prostimii ce-i priveste admirativ. Ecusoane sp�nzurate la g�t, camere purtate pe umar, interviuri cu �ntrebari �ndoielnice si raspunsuri la fel. �n astfel de �mprejurari jandarmii s�nt foarte importanti, de buna seama. Unul nu ma scapa din priviri si se rasteste la mine din doua �n doua minute, sfatuindu-ma sa nu trec de bara pe care mi-a proptit-o �n fata. Din c�nd �n c�nd, vrednicia �i e rasplatita de �mbarbatarile unui soi de sef, �n camasa cadrilata, despre care puteam sa depun marturie ca e patron de aprozar �n piata centrala. Nu e singura surpriza, pentru ca, s�nt nevoit sa constat - cu amaraciune, e drept - ca multe alte persoane despre care credeam ca au meserii onorabile, dovedesc ca, de fapt, nu au nici una. Ma rog, cu exceptia cazului �n care consideri ca faptul de a umbla deghizat �n costum si cravata sau blugi si sepcuta, cu firul spiralat al microfonului �nfipt �n ureche intr�nd sub guler, poate fi considerat a fi o meserie. Existenta duplicitara si apetitul rom�nului pentru delatiune s�nt, ca �ntotdeauna, exemplare. Si au nevoie de o reprezentatie publica.
�nalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si loctiitor de Patriarh, citeste Tomosul Sf�ntului Sinod care consfinteste canonizarea Mitropolitului Varlaam, ofera icoane �naltilor invitati si multameste multimii de credinciosi.
�mpovarat de trei ore de smerenie, seful cel mare, dupa ce sfinteste c�teva m�ini �ntinse, pleaca fericit, �n timp ce seful mai mic accepta invitatia de a lua parte la agapa frateasca din trapeza.
Izbucneste miros de sarmale fierbinti, lumea �ncepe sa o ia la vale cu farfurii de plastic aburinde �n m�ini, �nghesuiala la cazanele scoase la marginea ulitei, militienii �ncep sa fluiere din tignale si credinciosii care au venit sa-i vada pe conducatori �n carnuri si oase �ncep sa claxoneze; conform unui traditional si bun obicei al rom�nilor.

Nota la Cartea a treia
(Care nu va fi scrisa niciodata)

�ntorc �nca o data capul si privesc spre poala padurii. Si pentru o clipa mi se pare ca vad din nou, la capatul drumului, batr�nul cu camesa alba privind dojenitor razletirea multimii. Apoi nu mai e nimic; doar drumul ce se pierde sub cetini. Deshamat, l�nga o caruta, un cal rumega molcom tainul dintr-o desaga. Undeva, �n iarba, t�r�ie un greier...