Vreau sĂŁ fiu japonez!

Vreau sĂŁ fiu japonez! „Ce te-a apucat, omule?! Mai ieri, scriai cĂŁ vrei o rublĂŁ ruseascĂŁ. Acum vrei sĂŁ fii japonez, ce-ti veni? Ai dat ĂŽn mintea copiilor? CĂŁ nu te-o fi cumpĂŁrat vreo dronĂŁ cu niscai yeni ori cu vreo sticlutĂŁ de sake din ĂŁla care nu aduce nici pe departe cu tuica noastrĂŁ de prune, ca sĂŁ-ti ia si bruma de minte pe care o mai ai?!“ se vor grĂŁbi prietenii mei sĂŁ mĂŁ apostrofeze.
Uite-asa, brusc, mi-a venit un dor nebun: sĂŁ devin japonez! Nu mĂŁ ĂŽntrebati de ce si cum, fiindcĂŁ nu stiu sĂŁ vĂŁ spun sau, mai degrabĂŁ,
stiu dar nu vreau sĂŁ vĂŁ spun.
Si ca sã nu vã fierb pe foc fãrã apã, am s-o iau, pas cu pas, cu niste amintiri. Cred cã eram cam prin primele clase de liceu când, bucuros cã nu trebuia sã cer voie cuiva, dãdusem de patima lecturii, prim semn de emancipare si independentã.
Printre primele cĂŁrti care mi-au amorsat gustul cititului si de care ĂŽmi aduc aminte avea un titlu ciudat: „Nimic despre Japonia“, dar avea si el justificarea lui, pe care o descopereai abia dupĂŁ ce o terminai. Era a unui scriitor si jurnalist de-al nostru, pe nume Ion Timus - cine a mai auzit de el?! - aflat ĂŽn gratiile tatei, drept care am citit mai multe cĂŁrti de ale lui: „Transiberiana“, „Japonia, arta, femeia, viata socialĂŁ“,
„Ogio-san“ si altele.
Mi-au fost pe plac, fiindcĂŁ vorbeau despre oameni care nu semĂŁnau, nici pe departe, cu noi. Eram uimit de politetea lor, de nenumĂŁratele reguli si ritualuri stricte pentru cele mai mĂŁrunte activitĂŁti ale omului, de simplitatea si curĂŁtenia lor si a locuintelor lor, de dragostea pentru flori si grĂŁdini, de respectul pentru vechile lor obiceiuri si traditii si de atâtea altele. MĂŁrturisesc cĂŁ mĂŁ cam cutremuram de acel „harachiri“, mĂŁrturie fĂŁrĂŁ egal a notiunii de onoare dar si de iuteala cu care puteai sĂŁ-ti pierzi viata, de sutele si miile de cutremure pe care le luau ca pe un dat al naturii, dar nu fĂŁrĂŁ sĂŁ stie cum sĂŁ le ĂŽntâmpine.
Mi-a rĂŁmas de atunci ĂŽn minte expresia „Onorabila mâncare
guazaimas“, cu care musafirul ospĂŁtat multumea gazdei: „Onorabila
mâncare bunĂŁ a fost“. Cum adicĂŁ? SĂŁ atribui unui lucru neĂŽnsufletit
calificativul de onorabil? Dar ce sĂŁ am cu ei, dacĂŁ si umbrela, si
ulciorul de apĂŁ, papucii si toate cele din gospodĂŁrie era onorabile sau
demne de respect? SĂŁ mai vorbim de oameni si celelalte fiinte? Mai apoi, am trĂŁit durerea Doamnei Butterfly sau Cio cio san, mi-a fost
ciudĂŁ pe ĂŽnfumuratul de Pinkerton din celebra operĂŁ a lui Puccini, m-
am cutremurat de catastrofa de la Pearl Harbor si de sacrificiul
asumat pentru tarĂŁ si ĂŽmpĂŁrat si nu mai putin de dezastrul de la
Hiroshima si Nagasaki, pânã am ajuns În zilele noastre, când ne-am
mai apropiat de viata, cultura si modul de viatĂŁ al celor strĂŁjuiti de
Muntele Fuji.
Ce popor valoros! Ce paradis a reutit sĂŁ facĂŁ ĂŽntr-o zonĂŁ nu chiar
favorabilã, sã supunã natura, sã contribuie la progresele uluitoare ale lumii? Cum Dumnezeu functioneazã totul la ei dupã cum stabilesc si la noi nimic?! Cum pot ei sã-ti suflece mânecile si sã refacã În scurt tot ce s-a nãruit ori s-o ia de la capãt dupã atâtea catastrofe, care nu i-au ocolit, În vreme ce noi avem nevoie de ani de zile ca sã reparãm un
pod de cinci metri?! Cum. . . cum. . .
Evoc, din respect pentru cititor si pentru poporul nipon, un episod semnificativ. Era ĂŽn anul 1985. Congresul national de ORL s-a tinut aici, la Piatra Neamt. Delegatia japonezĂŁ era formatĂŁ din 8-10
medici, condusã de un profesor În vârstã de 32 de ani (competenta,
nu trecerea anilor face un dascĂŁl), printre care si douĂŁ sotii, ĂŽn tinutĂŁ
traditionalĂŁ: kimonou, pieptĂŁnĂŁturĂŁ cu andrele, gentuta ĂŽn spinare si
pantofii aferenti. În finalul congresului, i-am plimbat pe oaspeti (erau
si din alte tĂŁri) la mĂŁnĂŁstirile noastre si la cele din Bucovina si ne-am
oprit la un prânz cu bucate traditionale.
În semn de multumire pentru primirea de care s-au bucurat, domnul profesor ne-a rugat sĂŁ-i dĂŁm voie sĂŁ ne cânte un cântec popular japonez. Stim cum sunĂŁ muzica lor. Am asistat la o jumĂŁtate de orĂŁ de vocalize ĂŽntr-un timbru extrem de variat, dar pânĂŁ când profesorul nu si-a terminat partitura, nu am ĂŽndrĂŁznit sĂŁ ne clintim. Nu cred cĂŁ, ĂŽntr-o situatie asemĂŁnĂŁtoare, am auzit vreun dascĂŁl de al nostru cântând „Hai lelito-n deal, la vie!“. Bravo vouĂŁ, japonezilor! Dragi pĂŁstrĂŁtori de traditie!
ExistĂŁ, uneori, momente ĂŽn viata unui om, ca sĂŁ nu mai spun de a unui popor, pe care nu ai voie sĂŁ le tratezi cu indiferentĂŁ, cu
superficialitate si cu atât mai putin cu „hai sictir!“ balcanic. Asemenea
momente nu se mai ĂŽntorc. NiciodatĂŁ.
Nu de mult, am trĂŁit un astfel de. . . mĂŁ doare-n cot. Uluitor!
Reprobabil! Condamnabil! Cum a fost posibil sĂŁ-l minimalizĂŁm, sĂŁ-l
reducem la. . . nimic?!
Suntem mesteri fãrã egal sã caracterizãm, sã etichetãm, sã inventãm tot felul de expresii si gogorite doar ca sã ne arãtãm goliciunea interioarã. Ba cã nu stiu când, la revolutie sau ce-o fi fost ea, a fost un vid de putere care a justificat nu stiu ce umpluturã, cã procurorii militari (parcã veneau din cosmos) ne-au furat revolutia si ne-au dat În loc o loviturã de stat si atâtea si atâtea altele, de te miri cum de le mai dau prin minte atâtea variante, care de care mai fantezistã.
Dar acum, când aveam ca oaspete, nu un oarecine, ci premierul tãrii de care am vorbit mai sus, Însotit de treizeci de oamnei de afaceri,
veniti nu la voia Întâmplãrii - hai sã trecem si pe la ãstia! - ci În
contextul deosebit de favorabil destinat revigorĂŁrii relatiilor dintre
Uniunea Europeanã si Japonia, cu vizã mai mult decât precisã, de
refacere, de reĂŽnnodare a „drumului mĂŁtĂŁsii“, care ne lua si pe noi ĂŽn
considerare. Vizitã programatã, planificatã de cine stie când. Sã tratãm
acest eveniment ca pe o pacoste cĂŁzutĂŁ din cer, de care sĂŁ ne
debarasãm cât mai repede?!? Sã nu fi stiut nimeni dintre conducãtori
despre importanta acestui eveniment? Din guvern, parlament, senat,
partide? Nu putea fi amânatã debarcarea lui Tudose cu douã sau trei
zile? Sã nu fi fost capabil premierul interimar sã Încropeascã o Întâlnire importantã si necesarã cu liota de consilieri de care dispune?
A fost loviturĂŁ de stat mai micĂŁ? A fost un vid de putere? Nuuuuu, strigĂŁ vocile interesate, cĂŁ nu ne dĂŁ voie Constitutia. CĂŁ tara nu poate rĂŁmâne fĂŁrĂŁ guvern nici o singurĂŁ clipĂŁ. E mai rĂŁu decât la „Le roi est mort. Vive le roi“. PânĂŁ si presedintele de la Cotroceni putea sĂŁ gestioneze mai bine criza asta ad hoc. Doar de aceea se cheamĂŁ asa: ad-hoc! AdicĂŁ anume, pentru acest scop!
S-a spus cĂŁ ĂŽnaltul oaspete a fost umilit. Nici vorbĂŁ! O asemenea
persoanã nu poate fi umilitã. Îi desfid pe cei ce gândesc asa. Ba am
avut sentimental cĂŁ ĂŽi pĂŁrea rĂŁu pentru neghiobia noastrĂŁ.
El a fost cel care ne-a umilit. Pe toti. Ca indivizi si ca popor: iatĂŁ darul pe care vi l-am adus! Puteti veni ĂŽn tara Soarelui RĂŁsare fĂŁrĂŁ vizĂŁ!
Auzit-ati auzit asa ceva? De undeva? Nici dupã ce ne-am cãciulit nu stiu câtã vreme.
Nu, orice-ar spune unii si altii. . . onorabila primire nu a fost guazaimas.