Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Căutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareÎnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Optiuni Pagină Optiuni pagină
Adaugă in Favorites Adaugă in Favorites
Setează Pagină de start Setează Pagină de start
Tipăreste pagina Tipăreste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 18 Ianuarie 2018
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

„Din cinematografie si scris nu se poate trăi în România“

Reporter: Ce reprezintă pentru regizorul Ioan Antoci participarea la
acest festival de la Berlin, la care se stie că este invitată crema
cinematografiei mondiale?
Ioan Antoci: În primul rînd este nevoie de precizarea că Berlinale
Talents este o platformă de lucru pe care o patronează Festivalul
de la Berlin si este dedicată oamenilor care au activat deja în
industria cinematografică. Festivalul oferă sansa, în urma unei
selectii, cum este cea de delimitare a artistilor, să-si continue
cariera începută, dar într-un alt fel, intrînd în contact cu foarte multi
oameni din diverse domenii ale industriei cinematografice. Sînt
foarte multumit că mi s-a oferit o asemenea sansă, pentru ca în
functie de întîlnirile respective să continui anumite proiecte si să
dezvolt altele noi.
Rep.: Această participare la Berlinale Talents înseamnă mai mult
decît Premiul pentru cel mai bun scenariu din Europa Centrală si de
Est, obtinut la Cannes în 2009 pentru „Cîinele japonez“?
I. A.: Trebuie să revin cu precizarea că sînt lucruri total diferite. În
timp ce la Cannes a fost un fel de atelier încununat cu un premiu de
prestigiu oferit celui mai bun scenariu dintre cele participante, acum
sînt premiati oamenii pentru reusitele si proiectele lor de succes din
anii trecuti, dînduli-se celor invitati sansa de a-si îmbunătăti toate
proiectele, ceea ce e o mare diferentă. Dacă vorbim exclusiv de
ceea ce oferă festivalul de la Berlin, nici nu poate exista termen de
comparatie. La Cannes era premiat un scenariu deja scris, la Berlin
selectia în sine e un premiu, pentru ca, ulterior, în functie de
activitatea individuală a fiecăruia, un participant să poată beneficia
de ceea ce festivalul oferă.
Rep.: Stim că sînteti si autorul unor cărti apreciate pentru copii,
„Paradisul lui Mimi si Tibi“, cărtile apărute la Editura Corint. Ce
puteti spune despre această intersantă latură a activitătii
dumneavoastră?
I. A.: Dacă întrebi pe cineva care scrie de cînd face acest lucru,
fiecare va spune că scrie de cînd era mic. Nu vreau să dau acest
răspuns sablonard. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc si atunci cînd
eram mic, si mai tîrziu. E o sansă de a intra în lumea spectaculoasă
a povestilor, a lumii fantastice. E normal să fi fost atras si de
aceasta. A fost vorba de o provocare din partea unei edituri, la care
eu am răspuns si mă bucur că am putut scrie povestioare pentru
copii, pentru că acestea mi-au deschis o lume la fel de interesantă
ca si lumea filmului. Din păcate, timpul de care dispun e total
insuficient pentru a face tot ceea ce-mi doresc.
Rep.: Se stie că sînteti unul din cei mai talentati cineasti ai noului
val. Nu v-ati gîndit niciodată să scrieti un scenariu de film despre
viata tatălui dumneavoastră, părintele Ioan Antoci, cel plecat recent
să se călugărească? Viata lui bate filmul, cum se spune. S-a ridicat
de jos, de la munca de grădinar al primăriei, a trecut prin armată, a
fost condamnat pe vremea lui Ceausescu pentru tentativă de
trecere frauduloasă a frontierei, a fost sofer al episcopului Eftimie
Luca, a urmat la maturitate Facultatea de Teologie, a ajuns preot
misionar, ctitorind o serie întreagă de lăcasuri de închinăciune. Nu
ati fost tentat niciodată să realizati un film avînd la bază viata
părintelui?
I. A.: As vrea să fac o nouă corectie, nu sînt unul dintre cei mai
talentati, pot să vă spun că sînt la noi tineri foarte talentati, pentru că
eu deja nu mai sînt asa tînăr, am 38 de ani. Pot să vă spun că vin
din spate oameni mult mai talentati si mă bucur de acest lucru. Nu
mai vorbesc de precursorii mei, care sînt titani ai cinematografiei.
Despre partea a doua a întrebării pot să vă spun că fiecare
scenarist se inspiră din viata sa sau a celor din jur. În ce măsură si
cît reuseste să transpună în scenariul unui film depinde de fiecare
în parte. Eu nu am fost tentat să fac lucrul acesta, pînă acum, desi
stiu că de multe ori s-a vorbit despre faptul că, din ceea ce a trăit
tatăl meu, ar putea fi făcut un film sau s-ar putea scrie o carte. Mă
gîndesc că există în tara aceasta multi alti oameni care au acelasi
destin fluctuant, care au în spatele lor o viată cu lucruri mai mult
sau mai putin întelese, dar pentru că nu sînt într-o pozitie care să
influenteze atîtea vieti nu i-a întrebat nimeni dacă vor să-si scrie
vietile sau nu. Ce pot spune acum este faptul că dumneavoastră, ca
jurnalist, vorbiti despre un personaj despre care concitadinii nostri
cunosc multe. Pentru mine în primul rînd va rămîne tatăl meu si
abordarea fată de acest personaj e mai dificilă pentru că eu, ca fiu
al lui, îl cunosc din perspective total diferite si mai putin cunoscute
de toti ceilalti. Se poate să existe si multe ipostaze pe care altii le
cunosc si eu nu. Orice as scrie eu, sau altcineva, ar fi perspectiva
personală asupra unui om, văzută de cel care scrie. Nu este exclus
ca pe viitor să abordez si acest subiect. Deocamdată nu m-am
gîndit la un asemenea lucru.
Rep.: Care este evolutia profesională a tînărului Ioan Antoci si ea
destul de neobisnuită, stiind că ati urmat Teologia, ati luat si un
doctorat, au urmat cursuri de cinematografie si ati ajuns să lucrati în
industria aceasta extrem de concurentială.
I. A.: Nu e vorba neapărat de ceva foarte spectaculos. Provin dintr-
un sistem în care mi-as fi dorit să activez la un moment dat, dar
care nu mi-a putut oferi totală implicare. Am decis să ne separăm
drumurile spre binele amîndurora si a sistemului si al meu si pentru
fiecare om care a pornit pe un drum pentru care a studiat mult e
mai greu. Eu, din fericire, am avut norocul să dau în viată de niste
oameni interesati de ceea ce scriam eu atunci si cîstigarea
premiului pentru „Cîinele japonez“ a fost rezultatul unor
circumstante si nu tot timpul bat darabana despre rezultatele mele.
Tot ceea ce faci este bine să faci la fel în fiecare zi, chiar dacă nu
poti fi răsplătit pentru binele pe care îl faci în fiecare zi, ci esti
răsplătit doar o dată, la un moment dat. Totul a venit la mine din
dorinta de a-mi exprima sentimentele fată de lumea înconjurătoare.
Am scris din inimă, am fost apreciat în România si la TIFF
Transilvania, apoi am mai participat la diverse ateliere si am mai
fost si acolo apreciat. Scenariul meu a fost transformat în film si tot
asa. Adică, lucrurile de moment în care eu am scris nu mi-au mai
apartinut, ci a intervenit colaborarea si implicarea multor oameni
care au decis.
Rep.: Mai aveti legătură acum cu studiile teologice pe care care le-
ati urmat?
I. A.: Nu mai am nici o legătură cu studile pe care le-am făcut.
Problema e că foarte multă lume ar întelege că s-a întîmplat un
lucru neplăcut care m-a determinat să aleg alt drum în viată decît
cel pe care pornisem. Acesta a fost destinul meu si în continuare e
drumul meu. Nu mă abat în dreapta sau în stînga. Nu am ce să
reprosez vreunei perioade.
Rep.: Acum vă cîstigati existenta numai din cinematografie si scris?
I. A.: Nu. Nici din film si nici din scrisul cărtilor pentru copii nu mi-am
cîstigat existenta si probabil nici în perioada următoare nu se va
întîmpla acest lucru. Ca toti oamenii, sînt si eu angajat. Acum
lucrez într-un domeniu adiacent, acela al copyright-ului. Este însă o
mare diferentă între acest lucru si a fi cineast sau scriitor. A lucra
doar ca cineast sau scriitor înseamnă că nu poti trăi în România,
chiar dacă esti un Mircea Cărtărescu, de exemplu. Asa cum nici un
Mungiu nu poate trăi doar din filmele pe care le realizează. E un
domeniu adiacent care îmi ajută să-mi duc traiul de zi cu zi.
Rep.: După decizia tatălui dumneavoastră de a se retrage la
mănăstire cînd mai intentionati să reveniti la Roman unde sînteti
Cetătean de onoare?
I. A.: În primul rînd eu trec destul de des pe la Roman unde mai
trăieste bunica mea la Cotu -Vames si o voi face si în continuare.

Articol afisat de 123 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Flora ORDEAN)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totală sau partială a materialelor este permisă numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective