Anul 2017- anul în care Procuratura Militarã i-a confiscat Poporului Român Revolutia, din 89, pentru a-i restitui o Loviturã de stat.
Contemporan fiind cu evenimentele din decembrie 1989, nu mi se poate impune a nega existenta unei vaste si complexe miscãri revolutionare, care din punct de vedere istoric, s-a întins pe mai multe etape, între 16 decembrie 89 si 20 mai 1990, pânã la finalizare. Istoria ne oferã suficiente exemple în care o revolutie, care presupune o schimbare de regim politic într-un timp relativ scurt, nu poate fi realizatã de cãtre populatie, dacã nu beneficiazã de sprijinul direct sau tacit, al Armatei si al celorlalte institutii de fortã. Revolutia, cu startul Timisoarei în 16 decembrie, a fost fãcutã de cãtre populatie, fãrã nici un sprijin din partea Armatei. Ulterior, în faza pe Bucuresti, Armata si institutiile de fortã s-au implicat, de o parte sau de alta, dupã meandrele intereselor interne si externe. ÃŽn ambele etape, 16-22 decembrie si 22-27 decembrie, s-au înregistrat morti si rãniti. ÃŽn ziua de 22 decembrie 89, dupã anuntul postului national de televiziune de la ora 12,51, despre fuga Ceausestilor, populatia României a iesit în stradã, preluând controlul civil asupra institutiilor, anihilând autoritatea comunistã asupra acestora. Existã frustrati care din 1990 pânã în prezent, o tin langa cã Revolutia a fost furatã de cãtre „emanatii“ acesteia, recte, de cãtre echipa FSN-ului în frunte cu Ion Iliescu. Acesti frustrati neagã tranzitia si actul de vointã istoricã a populatiei, de la 20 mai 1990.
Parchetul General ne anuntã cã Revolutia nu a fost furatã, pentru cã nu a existat. A existat o Loviturã de stat, care nu putea fi furatã
Dosarele Revolutiei au fost clasate în octombrie 2015. Ca urmare a unei cereri CEDO, pe 17 iunie 2017, ÃŽnalta Curte de Casatie si Justitie a dispus redeschiderea acestor dosare, pentru a se extinde ancheta si a solutiona o nouã încadrare, de „Crime împotriva umanitãtii“. Se impunea Parchetului General -Sectia Militarã, sã stabileascã corect situatiile de fapt, petrecute în perioada 16-30 decembrie 1989. Aceastã nouã încadrare nu se putea realiza decât dupã o temeinicã analiza a perioadelor anterioare evenimentelor, din timpul si ulterioare acestora, precum si contributia unor factori externi în prãbusirea unor regimuri comuniste din Europa de Est, care a fost mai mult decât esentialã. ÃŽn locul unei astfel de abordãri complexe, ne-am trezit cã Parchetul General, pe solutia repede-înainte, a finalizat concluziile, în circa 6 luni, rezolvând ceea ce parchetele anterioare nu rezolvaserã în 25 de ani. ÃŽntr-un comunicat al Sectiei Militare a Parchetului General, din ziua de luni 18 decembrie 2017, au fost lansate oficial în spatiul public, cel putin trei tentative de diversiune manipulatorie, asupra opiniei publice. Prima diversiune - cã nu a existat o Revoltã sau Revolutie în decembrie 89, ci o Loviturã de stat. A doua diversiune - cã în decembrie 89 nu a existat nici un vid de putere. A treia diversiune - cã existenta teroristilor a fost o diversiune a echipei FSN-Iliescu. Procuratura Generalã, declarã cã „crimele împotriva umanitãtii“, în acest context, au fost sãvârsite de cãtre gruparea FSN-Iliescu în perioada 23-27 decembrie 89, având drept pretext legitimarea preluãrii puterii de cãtre gruparea Iliescu. Pretextul este o mare gogomãnie, dacã tinem cont cã Iliescu fusese promovat încã de cu doi ani înainte de cãtre postul de radio Europa Liberã si a fost asimilat ca „omul providential“ de cãtre majoritatea românilor, încã de la prima sa aparitie televizatã din seara zilei de 22 decembrie. Bãtãlia pentru consolidarea noii puteri s-a finalizat odatã cu alegerile din 20 mai 1990. Pe de altã parte, asertiunea cã „Crimele“ au constituit pretextul executiei rapide a cuplului Ceausescu, este o si mai mare gogomãnie. Pentru executare, erau suficienti mortii Timisoarei. Desigur, despre legitimitatea procesului Ceausestilor, este loc pentru ample dezbateri. Mediatizarea comunicatului recent al Parchetului General are atât menirea sã ne inducã cât este de eficient si competent acesta, precum si care este rolul de fãcãtori de istorie, a noii echipe de procurori militari, cât si menirea de a ne proiecta noul esafod pe care vor fi elaborate acuzele asupra acelora vizati a fi executati pentru salvarea statisticã a DNA-ului.
Prima diversiune a Parchetului General - „Revolutia a fost o Loviturã de stat“
Procurorilor militari li s-a cerut redeschiderea Dosarelor Revolutiei pentru a stabili circumstantele si autorii, responsabili de crimele sãvârsite dupã ora 13,30 a zilei de 22 decembrie 1989, orã la care Ceausescu si-a pierdut toate prerogativele. Apoi, este în sarcina instantelor de judecatã sã confirme circumstantele si responsabilitãtile autorilor, si sã aplice sanctiunile cuvenite. Nu este în sarcina Procurorilor militari sã stabileascã dacã în decembrie 1989 a fost Revolutie sau Loviturã de stat. Aceasta este în sarcina istoricilor, ca mai apoi sã scrie „Istoria Revolutiei“, tinând cont de argumente pertinente, nu de alegatiile vecine cu bãtutul câmpilor, ale unor procurori, ale cãror rechizitorii sunt incompatibile cu istoria realã. ÃŽn lumina unor situatii, relevate si de cãtre procurori, se poate întelege lesne cã evenimentele din decembrie 89 nu ar fi avut rezultatul scontat, dacã alãturi de populatie nu ar fi participat complementar si Armata. Un astfel de comportament complementar se regãseste în mai toate revolutiile de dupã 1900 si nu le-a numit nimeni Lovituri de stat. Prin aceastã diversiune a Parchetului General se anuleazã întreaga semnificatie a jertfelor revolutiei si eroii Revolutiei vor trebui sã-si schimbe statutul în eroii Loviturii de stat. S-a ajuns la aberanta situatie în care istoricii vor trebui sã se alinieze la concluziile Parchetului General, care va trebui sã supervizeze astfel orice carte de istorie.
A doua diversiune a Parchetului General - „ÃŽn decembrie 1989 nu a existat vid de putere“
Consider cã aceastã diversiune este perla coroanei. Cel putin în ziua de 22 decembrie, între orele 13,30, când a fost prins Ceausescu si ora 22, când a fost înfiintat CFSN, ca primã structurã de decizie, în mod cert a existat un vid de putere. Structurile similare teritoriale s-au înfiintat pe 23 decembrie, pe 24 si chiar pe 25 ceea ce a prelungit vidul de putere. Procurorii militari au sustinut diversiunea cu „lipsa vidului de putere“, argumentând cã au consultat niste facultãti de Drept din Bucuresti, Cluj si Iasi. Procurorii au ignorat cu obstinatie faptul cã istoria o scriu istoricii, nu facultãtile de drept. Aberatia cu „lipsa vidului de putere“, dezvãluie si altã fatã a diversiunii. Sugereazã continuitate între actul guvernãrii fostului regim si actul guvernãrii noului regim, sustinând astfel partizanii teoriei instalãrii puterii „neocomuniste“, negând existenta obiectivã a tranzitiei.
A treia diversiune - „Existenta teroristilor a fost o diversiune a grupãrii FSN - Iliescu“
Terorist este orice persoanã care produce groazã, panicã sau comite acte de terorism. Acte de terorism au existat permanent, la Timisoara, Bucuresti si în tarã.. La Timisoara nu a existat gruparea FSN - Iliescu, dar nici altã grupare, care sã beneficieze de existenta realã a diversiunii cu teroristii. Procuratura se joacã cu focul când sustine cã nu au existat teroristi, pentru simplul motiv cã nimeni nu a fost arestat sau retinut sub aceastã acuzã. Este de notorietate faptul cã în acele zile, sumedenie de servicii strãine îsi plimbau agentii prin România, ca printr-un sat fãrã câini. Au existat indubitabil teroristi interni si externi, atâta timp cât au existat actiuni teroriste, morti, rãniti si pagube materiale. Teroristii interni erau oameni din rândurile Armatei, ai altor structuri de fortã, si din rândul populatiei civile. Desi de-a lungul vremii au fost semnalate acte de terorism produse de strãini, faptul cã din ordin, solidaritate sau alte motive, acestia nu au fost retinuti sau au fost eliberati, nu înseamnã cã trebuie justificatã incapacitatea procurorilor, de a face luminã în acest domeniu. Procuratura Militarã a stabilit cã victimele decedate dupã 22 decembrie 89 nu au fost ca urmare a unor „acte teroriste“, ci ca urmare a unor „diversiuni militare“, din partea Armatei Române si a serviciilor. Dupã mintea procurorilor, „diversiunea militarã“ nu poate fi asimilatã cu „act terorist“, desi efectul este acelasi, morti si rãniti. Românii sunt manipulati în sensul cã nu trebuie sã vadã peste tot teroristi, pentru cã în realitate, actele de terorism au fost diversiuni militare efectuate de militari sau civili români. Diversiunea procurorilor nu trebuie sã înregistreze fracturi de logicã, atunci când ei recunosc cã „diversiunile militare“ au avut drept consecintã decesul, rãnirea sau mutilarea unor cetãteni. Dupã mintea acestor procurori calitatea de militar sau agent diversionist este incompatibilã cu calitatea de terorist, asa cã dupã ei teroristi nu au existat si „actele de terorism“ au fost efectuate de cãtre extraterestrii.
|
Autentificare
