Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Septembrie 2017
LMMJVSD
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 7 Septembrie 2017
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
CU VASILE OUATU DESPRE UNIC - O ISTORIE  CARE SE SCRIE DE 50 DE ANI LA PIATRA NEAMT

CU VASILE OUATU DESPRE UNIC - O ISTORIE CARE SE SCRIE DE 50 DE ANI LA PIATRA NEAMT

• „ÃŽmi pasã, am pus suflet, am muncit! ÃŽn tot ce am fãcut de-a lungul vietii si carierei am lucrat cu oameni, m-am bazat pe oameni, chiar dacã, uneori, am gresit sau am fost înselat. Important e ca atunci cînd faci un bilant sã poti împãrti mîndria si succesul cu toti colaboratorii, cunoscutii, prietenii, familia si mai ales cu publicul, fie ei cumpãrãtori sau spectatori, public care retine cã ai marcat viata comunitãtii“, a declarat economistul Vasile Ouatu • vineri, de Sfînta Maria, se vor sãrbãtori 50 de ani de existentã a Complexului Comercial Unic în peisajul economic din Piatra Neamt •

„Dupã 68 de ani de viatã si 45 de comert, nu am nici o emotie sã afirm
cã tot ce am realizat s-a bazat pe trei directii de credintã: în Dumnezeu, în familie si valori. Ambitia de a reusi, de a construi ceea
ce altii nu îndrãzneau, a devenit, cu trecerea anilor, o linie de fortã
cãlãuzitoare. În tot ce am fãcut de-a lungul vietii si carierei am lucrat cu oameni, m-am bazat pe oameni, chiar dacã, uneori, am gresit sau am fost înselat. Important e ca atunci cînd faci un bilant sã poti împãrti mîndria si succesul cu toti colaboratorii, cunoscutii, prietenii, familia si mai ales cu publicul, fie ei cumpãrãtori sau spectatori, public care retine cã ai marcat viata comunitãtii. Într-o zi, vine pentru fiecare momentul retragerii din viata publicã. Si te gîndesti cine duce steagul mai departe. Dacã în privinta Centrului Comercial UNIC sînt linistit, nu-mi pot ascunde tristetea legatã de prãbusirea voleiului feminin. Despre fenomenul UNIC în ansamblul sãu, rãmîne, însã, în sarcina istoriei sã decidã cît a contat pentru Piatra Neamt. Am convingerea cã
mãrturiile contemporanilor vor fi luate în seamã“. Aceasta este declaratia cu care economistul Vasile Ouatu, un nume arhicunoscut în Neamt si nu numai, îsi începe destãinurile despre un eveniment ce va fi celebrat la sfîrsitul acestei sãptãmîni. Vorbele-i trãdeazã emotii si nostalgii, pentru cã „scormoneste“ într-un trecut drag lui, cu amintiri din tinerete despre alte vremuri, asa cum erau ele atunci. Spusele sale mai transmit faptul cã e multumit de ceea ce a fãcut, vrea sã mai facã, sã se implice, sã se dedice altor proiecte. Ca-n viata fiecãrui om au fost si pentru el momente de cumpãnã, le-a depãsit gãsîndu-le solutii, dar are si regrete. Mai ales în ceea ce priveste voleiul pietrean, un sport în care a investit masiv, uneori în detrimentul unor probleme stringente care-l priveau personal, fie cã era vorba de familie sau afaceri. Plus cã s-a implicat extrem de activ la nationala de volei sau la FC Ceahlãul, fiind unul dintre cei care a contribuit la prima promovare a grupãrii în primul esalon fotbalistic din România.
Cît despre evenimentul despre care am pomenit cã va avea loc la finalul sãptãmînii, trebuie spus cã este vorba despre marcarea a 50 de ani de existentã a Complexului Comercial Unic, manifestare ce va fi
vineri, 8 septembrie, începînd de la ora 14.00, pe terasa restaurantului cu acelasi nume. O sãrbãtoare de suflet pentru Vasile Ouatu si pentru generatii de salariati care au trecut prin lungul sir de schimbãri de la începuturile timide ale modernizãrii comertului socialist, pînã la complexitatea celui actual. O sãrbãtoare la care participã cei care au dus Unicul pe umerii lor, dar si invitati din Basarabia, prieteni de ani de zile cu Vasile Ouatu, oficialitãti locale si judetene.

Un pic de istorie

Cîndva, în toamna anului 1966, cotidianul Steagul Rosu (organ al Comitetului regional al Partidului Comunist Român si al Sfatului Popular Regional Bacãu) anunta deschiderea complexului UNIC la Piatra Neamt. E una dintre putinele mãrturii scrise detaliate care se mai gãseste. Retine atentia si astãzi, modul în care Ioan Rogojinã, seful Sectiei Comerciale a Sfatului Popular Orãsenesc, a rãspuns întrebãrilor reporterului: „Aparitia supermagazinului UNIC în partea centralã a orasului Piatra Neamt este strîns legatã de constructiile impunãtoare ridicate aici în ultimul timp, de necesitatea satisfacerii acestei aglomeratii de oameni prin oferirea unui bogat si variat sortiment de mãrfuri alimentare, articole de uz casnic etc. Noua unitate comercialã concentreazã în interiorul sãu mai multe tipuri de magazine, creînd avantajul unei aprovizionãri complete si a unei mari economii de timp. Supermagazinul UNIC are o suprafatã totalã de 4.687 mp, din care 809 mp depozite (...) La prima intrare de la parter - aripa dinspre hotelul Ceahlãu - vom gãsi articole de menaj, electrice si chimice, cu aprovizionare prin sistemul autoservirii. Ce vom gãsi aici, am vãzut. De altfel, vitrinele largi, cu expunere deschisã, oferã cumpãrãtorilor posibilitatea sã-si aleagã repede orice marfã doritã. Ce nu vom gãsi: numai obiecte de uz îndelungat (mobilã, frigidere, aparate de radio, televizoare) oferite de reteaua noastrã comercialã în alte magazine apropiate, binecunoscute de pietreni. ÃŽn adevãr, titulatura obligã. ÃŽntr-un supermagazin, totul - începînd de la gospodãrire si curãtenie, pînã la operativitatea si comportarea în
servirea clientelei - trebuie sã depãseascã tot ce s-a realizat pînã
acum în unitãtile noastre comerciale. Localnicii si turistii sã poatã
spune, pe deplin satisfãcuti: la supermagazinul UNIC, esti servit
oricînd excelent“. Revenind în actualitate, sãrbãtoarea pusã la cale pe 8 septembrie poartã „amprenta“ lui Vasile Ouatu. A gîndit-o de ceva vreme si s-a implicat într-o muncã solicitantã desi are destule altele de fãcut. Chestii de rutinã zilnicã, dar solicitante. Si iatã ce ne-a mai spus.: „Nu este doar sãrbãtoarea mea. Am invitat peste 100 de oameni care au lucrat aici, la Unic. Vreau ca cei care au mai rãmas printre noi, sã se bucure. Vreau ca cei mai tineri sã stie ce a fost. Vreau ca lumea sã stie cã mai existã si bine. Ne-am sãturat de
stirile rele“.

Destãinuiri. Începuturile în comert, familia...

Lui Valicã, asa cum mai este cunoscut managerul, îi place sã se defineascã si drept omul care respectã anumite traditii, dar care nu trece cu usurintã peste momente si întîmplãri din istoria orasului, a sportului, a comertului. Practic, se confundã cu UNICUL. Aproape 28 de ani din istoria semicentenarã a complexului comercial, au fost marcati de Vasile Ouatu. Pînã la notorietatea nationalã cîstigatã prin sport sau functii politice - viceprimar si consilier local, viata sa a fost
legatã de comert. „Fãrã sã-mi placã, fãrã sã mã gîndesc, am ajuns în
comert. Eu tot timpul visam sã ajung profesor de educatie fizicã si
sport, desi terminasem un liceu real la Buhusi, cu bacalaureatul luat la
Bacãu. Am dat examen de admitere la institut, la Bacãu. Nu aveam
griji cu probele fizice, dar am prins primul an cu examen la Anatomie
si nu am avut timp sã mã pun la punct. Am predat, pe urmã, trei luni
educatie fizicã si sport la o scoalã din Buhusi. A venit un profesor
calificat si m-a înlocuit. Era o rusine sã stai acasã. De rusine m-a luat mama de mînã si m-a dus la Piatra Neamt, la o verisoarã asistentã medicalã. Era în 1971. A gãsit pe cineva la Comert si am ajuns primitor - distribuitor de mãrfuri la garã. În fiecare noapte sãream nouã linii de tren pînã unde era rampa de încãrcare-descãrcare a mãrfurilor. Atunci marfa veneau cu vagoanele. Asta am fãcut doi ani de zile,
dupã care am ajuns la comertul cu amãnuntul, la magazinul Cosmos.
Acolo am lucrat 13 ani, dupã care am fost promovat la Petrodava, ca
director de magazin. Din 1984 pînã în 1989. Era sã mã prindã Revolutia acolo. Cu o lunã înainte, am fost mutat la Complexul Unic.
Functiona rotirea cadrelor“, mai aflãm de la interlocutorul nostru. Care continuã: „Am încercat sã mã acomodez repede, dar nu a fost asa usor. Veneam de la Petrodava, unde am fost de la început, de la temelie. Am condus în jur de 500 de salariati. Toatã greutatea era pe
Petrodava, acolo se primeau toate mãrfurile, era polul de atractie.
Veneam la un complex gol, unde lumea nu mai intra. La început a fost
greu, nu credeam cã acest magazin se va mai umple vreodatã. Am
luat toate mãsurile, cum se spune, sã îl fac atractiv. Eu eram si cu sportul si cu cultura, nu am avut lipsuri în gestiune - si acestea au contat. Cînd se fãceau clasamente, eram în fatã, eram premiat si se mãrea si salariul. ÃŽn comert, salariile nu erau asa atractive. Erau, de fapt, cele mai mici. Pentru orice gradatie mã luptam. De unde venea satisfactia salariatilor? Lucrai într-un mediu foarte plãcut, unde toatã ziua aveai contact cu oamenii, de la muncitor pînã la inginer, doctor si director. Mãrfurile cu mare cãutare nu ajungeau la toatã lumea, nici mãcar pentru 5%. Dacã le scoteai la vînzare, erau gata într-un minut. Cînd am lucrat la electrice si electronice învãtasem ce se aflã într-un televizor, ce defecte poate avea. Stiam perfect ce era cu lãmpile celebre PL 500 si PCL 85 (lãmpile care asigurau imaginea si sunetul la televizoarele alb-negru - nota redactiei)“. Vasile Ouatu îsi mai aduce aminte cã se muncea pe rupte. Si la Petrodava, si la Unic stãtea cît era nevoie la serviciu. „Am avut noroc de sprijinul familiei dinspre sotie, cu surorile ei, cu socrii. Trecea mai usor lipsa bãrbatului din familie. M-au suportat si m-au înteles. Cînd m-am implicat în volei, apoi în politicã a fost si mai greu“.

„Vreau sã rãmînã ceva în urma mea“

ÃŽntrebat dacã mîine vine cineva sã-i propunã sã îsi vadã linistit de pensie, de sãnãtate, de nepoti si-l întreabã cu cît vinde actiunile majoritare de la Unic, Valicã Ouatu rãspunde: „Nu, nu are pret. Un fenomen nu e de vînzare. Nu stiu cîti mai gãsesti în România ca mine, sã iasã la pensie din comert dupã 45 de ani în domeniu, cu functile pe care le-am avut eu si fãrã sã fie pãtat“. Credem cã are dreptate. Cînd, rînd pe rînd au murit nume mari ale economiei nemtene, Vasile Ouatu a reusit sã nu ucidã un brand. Pînã la urmã nu al lui, ci al orasului de la poale de Pietricica si al voleiului românesc. Pentru cã Unic a fost campioana tãrii. Si a reusit sã facã brand-ul viabil. Nici nu se gîndeste sã vîndã, are în minte o amplã modernizare, un proiect care sã transforme total etajul complexului. Timp de 28 de ani a condus acest complex si a înteles exact la timp cînd trebuie sã facã schimbãri majore, ca sã poatã merge mai departe. ÃŽn conditiile invaziei marilor brand-uri internationale într-un oras atît de mic, UNIC rezistã - si încã bine - cu sansa pe care i-a oferit-o omul care a stat la butoane aproape trei decenii. Piesa de rezistentã? „ÃŽmi pasã, am pus suflet, am muncit. Acum, la 50 de ani, nu trag încã linie. Sãrbãtoresc! Sãrbãtorim împreunã! Vreau sã rãmînã ceva în urma mea!“.

UNIC a devenit o scoalã

Despre ce a însemnat UNIC iatã cîteva opinii ale celor care au lucrat sau au avut tangentã cu acest complex.
Mihai Hîrtescu - probabil nu e om care sã fi lucrat în comert pînã 2000 si sã nu-l fi cunoscut ori apreciat - a fost directorul Directiei Comerciale a judetului pînã în 1973, iar apoi, pînã în 1984, la fosta OCL, Alimentara. A fost sef la Oficiul Judetean de Turism, apoi, din nou, pînã în 1990, la Directia Comercialã. Dupã 1994 devine inspector general în Ministerul Comertului pentru zona Neamt. „Magazinele Modern si Unic au constituit formele incipiente ale comertului modern. De unde venea atractia pentru a lucra în comert? Majoritatea salariatilor era formatã în scoli profesionale. Din simplu vînzãtor ajungeai gestionar, sef de unitate, sef de complex. Toti au fost la început «copii de trupã», ca si Valicã Ouatu. Acesti oameni i-au format pe altii, la rîndul lor. Super magazinul Unic, prin faptul cã era amplasat în zona centralã a orasului, a devenit, la timpul respectiv, o necesitate. Ea o unitate comercialã modernã: expunere deschisã, ofertã diversificatã, unul din putinele complexe comerciale care ofereau si produse alimentare, si nealimentare. El a mers foarte bine pînã s-a instalat criza produselor. Apoi si-a revenit. Complexul UNIC a devenit o scoalã. Vasile Ouatu are multe calitãti, începînd cu cele sufletesti. Este mare animator al activitãtilor sportive, un ambitios“.
Adriana Hulpasu a venit la Unic în 1985 si-si aminteste cu nostalgie: „Era un magazin de categoria întîi. Toatã aprovizionarea era bazatã pe Unic. Se punea presiune înainte de 1989, tot ce era de la partid se baza pe Unic. Pe vremea aceea se cãutau lucrãtorii cei mai buni. Era un magazin special. Cum ajungeai la Unic, aveai responsabilitate. Erau vînzãri mari si veneau foate multi cumpãrãtori. Eu am lucrat în mai multe magazine, dar Unicul, pot sã vã spun, era aprovizionat permanent. ÃŽntotdeauna erau cozi mari. Asa era atunci“.
Elena Beldie, decoratã cu Ordinul Muncii pentru merite deosebite, a
fost sefã de raion la tesãturi. Acum are 87 de ani, pe care îi duce cu
mare elegantã pe umerii încã puternici. Din 1973 a fost doamna din
spatele valurilor de tesãturi, cele mai multe de la Buhusi. La vremea
aceea, un ziar local îi lua interviu si primea aceleasi rãspunsuri pe
care ni le-a acum dat si nouã, la mai bine de 40 de ani diferentã: „Mi-a
plãcut extraordinar de mult sã lucrez cu clientii. Erau vînzãri frumoase. Am avut douã colege, Elena Cãpitanu si Marilena Tapu. M-am bucurat sã lucrez la Unic si mã bucur în continuare cã am fost apreciatã si stimatã în meseria pe care am fãcut-o. Acum, cînd plec de acasã, din Mãrãtei spre centru, mi-e dor sã intru în magazin“.
Maricica Mitrea este una dintre vînzãtoarele complexului care au
deschis, practic, magazinul. Pe tinerele femei de atunci nu le-a
asteptat nimeni cu flori. Era frig si au încãlzit cu munca lor marele
magazin de la care, cele mai multe, au iesit la pensie: „Lucram la
raionul de lenjerie intimã, de la scãri, pe stînga. Oricît ar fi fost de
greu, cînd veneam la serviciu, veneam ca la distractie. Era plãcut. Am fost la Unic din prima zi. Aveam 24 de ani si-mi amintesc cã era foarte frig. A fost o atmosferã extraordinar de frumoasã. Lucram cu drag, cu dãruire. Am iubit meseria de vînzãtor ca pe mine însãmi. Cãram mãrfurile în spate, ne ajutam, ne întelegeam unii pe altii. Am lucrat la toate raioanele. În 1997 am iesit la pensie.
Rodica Nistor a „deschis“ si ea magazinul, în prima zi, alãturi de ceilalti 49 de colegi: „Era atît de frig! Dar lucram cu mare plãcere. Nu exista discordie între noi, noi am rãmas legati pînã la sfîrsit. Cînd am preluat raionul de galanterie, aveam 21 de ani. Gestiune mare! Lumea spunea: «cum sã dati asa raion mare unei fete asa tinere?» Trebuia sã nasc si de acolo, de la galanterie, m-a luat salvarea. Nu se ferea nimeni de muncã!“. Rodica Nistor a predat lui Vasile Ouatu Unicul în 1989. Poate una din cele mai mari realizãri ale sale este participarea, timp de 3 luni, la cursurile sustinute de marele de om de stiintã Ana Aslan: „Cred cã a fost cea mai mare bucurie. Dînsa ne spunea: «A fi comerciant este egal cu a fi actor»“.

Articol afisat de 1358 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(DAN SOFRONIA)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective