Epopeea barajelor, au trecut 50 de ani
• vechea generatie de hidrotehnicieni se întîlneste cu cei aflati acum la conducerea Sucursalei Hidrocentrale Bistrita Piatra Neamt • au trecut 50 de ani de la finalizarea amenajãrii hidroenergetice a rîului pe sectorul Bicaz - Bacãu •
La sfîrsit de august 2017, veteranii perioadei în care s-a conturat salba de hidrocentrale de pe rîul Bistrita, îsi doresc sã se întîlneascã într-un cadru informal, pentru a depãna amintiri, dar si pentru a cunoaste pe cei care sînt implicati astãzi în destinele unitãtii pe care au slujit-o atîtia ani. Amintirile celor care au participat la realizarea lucrãrilor de atunci, dar si ale urmasilor lor, vorbesc de entuziasmul în care oamenii au muncit, dispusi sã se sacrifice pentru realizarea diferitelor obiective. Pentru acea generatie, ideile de „valori nationale, mîndrie nationalã, patriotism“, erau linii de fortã. Dintre cei care se vor întîlni astãzi amintim pe inginerul Dumitrascu Mihai, fost director la Uzina Stejaru, inginer Vasile Ardeleanu, fost director de investitii, maistrii Nicolae Apostol, Ioan Cehan, Constantin Coscaru, Mihai Ungureanu, electricianul Ioan Pricop, conducãtorul auto Gavril Bortuc. La întîlnire va fi prezentã si Cristina Turlicã, directorul care conduce în prezent Sucursala Hidroelectrica Neamt, împreunã cu directorul economic Claudia Cretu. Cei care au provocat aceastã revedere sînt inginerul Emil Neagoie, fost director al Sucursalei, inginer Gelu Prisecaru, fost director tehnic si maistrul Gheorghe Chitor. ÃŽn viziunea organizatorilor, întîlnirea de astãzi va fi prima dintr-o serie, cercul invitatilor lãrgindu-se de la un trimestru la altul. Astfel, dincolo de bucuria revederii, se va contura si un schimb de experientã între cei care au condus, ani la rînd, destinele Sucursalei Hidroelectrica Bistrita Piatra Neamt, sau care au fost implicati în diverse sectoare de activitate, si cei care acum, în vremuri nu atît de prielnice din punct de vedere al investitiilor în acest domeniu, se ocupã de bunul mers al activitãtii hidroenergetice de pe aceste meleaguri.
Istoria salbei de hidrocentrale
ÃŽn anul 1951 au început lucrãrile la Hidrocentrala Stejaru, numitã pe atunci Vladimir Ilici Lenin, punerea în functiune avînd loc în perioada 1960 - 1962, deoarece hidrocentrala are în componentã sase hidroagregate, care au intrat în exploatare în intervalul de timp amintit. Ampla lucrare desfãsuratã în acei ani pe cursul Bistritei a fost unul din rezultatele efortului de a depãsi statutul de natiune eminamente agrarã, si de a demonstra cã în România se pot realiza centrale hidroelectrice de mare putere. ÃŽntre anii 1960 si 1967 au fost finalizate lucrãrile si puse în functiune celelalte hidrocentrale de pe rîul Bistrita, în numãr de douãsprezece, începînd cu CHE Pîngãrati si terminînd cu CHE Bacãu, ultima fiind situatã înaintea confluentei Bistritei cu Siretul. Puterea instalatã pe acest sector de rîu e de 454 MW, din care Hidrocentrala Stejaru acoperã 210 MW. Productia de energie pe sectorul Bicaz - Bacãu este de 1.184,50 GWh/an, din care Hidrocentrala Stejaru furnizeazã 434.50 GWh/an. ÃŽn intervalul de timp amintit, au fost montate 34 de hidroagregate, din care sase la Hidrocentrala Stejaru. Dar dincolo de conjunctura politico-economicã care a fãcut cu putintã aceastã mare lucrare, au fost oamenii. Dintre ei, multi au trecut în „Dincolo“ - inginer Ion Rusmãnicã, inginer Liviu Gutiu, inginer Arcadie Vreme, inginer Sever Cerchez, inginer Ghitã Anghel, inginer Decusearã, iar cei care ne sînt contemporani au ajuns la vîrsta senectutii.
1 iulie 1960, Bicaz
Pe 1 iulie 1960 apele Bistritei au fost zãgãzuite pentru a forma acumularea care este si acum cea mai mare de pe rîurile interioare ale tãrii. Barajul de la Bicaz, lucrare unicat în România, a cãrui constructie a pus bazele întregului sistem hidroenergetic românesc, are cîteva caracteristici specifice. Barajul este (în termeni tehnici) unul de greutate, înalt de 127 m, cu profil aproximativ triunghiular, iar lãtimea la bazã este aproximativ cît înãltimea. Volumul de beton si beton armat pus în operã în întreaga lucrare depãseste 1.625.000 metri cubi, iar schema de amenajare, folosind conditiile naturale favorabile sectorului, utilizeazã o cãdere brutã totalã de 149 m. Volumul lacului de acumulare este de 1.230 milioane mc, din care 930 miloane mc volum util, iar 100 milioane mc volum de protectie împotriva viiturilor. Acumularea reprezintã cel mai mare lac artificial din interiorul României, ocupînd o suprafatã de 3.300 hectare, o lungime de 35 km si o lãtime maximã de 2 km, în zona Hangu. A fost gîndit ca un lac cu folosinte complexe: irigarea împreunã cu Siretul a 300.000 ha de teren arabil, atenuarea viiturilor de pe Bistrita, micsorîndu-se astfel pagubele produse de inundatii, alimentarea continuã cu apã potabilã a complexelor industriale de pe Valea Bistritei, crearea conditiilor (necesare) depozitãrii rumegusului, turismului, exploatãrilor forestiere si industriei din zonã. Centrala hidroelectricã a fost botezatã initial V.I. Lenin, iar dupã revolutie a fost rebotezatã cu numele ctitorului ei, Dimitrie Leonida. Este o centralã cu aductiune sub presiune, apa din lac ajungînd la centralã printr-o aductiune de 4,8 km lungime si diametru de 7 metri, apoi castelul de echilibru, casa vanelor, douã conducte fortate si, în final, cele 6 turbine. Acumularea în lacul Izvoru Muntelui a început efectiv la 1 iulie 1960, iar primul grup a început sã producã energie la 1 octombrie 1960. Ar mai fi de pomenit si faptul cã aparitia lacului a presupus disparitia a 20 de sate aflate în imediata apropiere a albiei Bistritei cu 2.291 de gospodãrii, ce au fost strãmutate si 18.760 de suflete care au fost nevoite sã ia calea bejeniei.
|
Autentificare
