Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri August 2017
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 19 August 2017
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Lideri liberali vs. lideri socialisti, în România

Dupã 27 de ani de la Revolutie, România nu a reusit sã-si consacre o pleiadã de lideri cu viziune si curaj, atât liberali cât si socialisti, care sã domine scena politicã ca adevãrate modele. Societatea româneascã s-a dovedit cã este un organism care îsi revine cu greu, dupã boala numitã „Epoca de aur“. Cu atât mai greu, cu cât dupã „Epoca de aur“, au urmat 27 de ani de „goanã dupã aur“. ÃŽn politica autohtonã s-au lansat cohorte de lideri, care au vrut a deveni modele, probând ca principalã calitate doar rapiditatea cu care au promovat în afaceri sau functii. Au existat prea putini lideri, care au fãcut si fac politicã din atasament fatã de valorile liberale sau socialiste, probând cã pot judeca cu capul lor, cã au viziune si cã nu parvenitismul îi mânã în luptã. Cei mai multi lideri liberali autohtoni sunt purtãtori ai unor idei de acum 70-80 de ani. Liberalii s-au dovedit cã nu au nici o viziune si nici un program sincronizat cu realitatea, cu care sã punã în miscare România. Dacã în România a trebuit lansat programul marii privatizãri sau trebuia instalat statul de drept, solutia liberalilor a fost „terapia de soc“. Dupã ei, pentru a decomuniza România, aceasta trebuia demolatã si aratã, precum Cartagina, tratând mai bine de 20 milioane de români, ca pe nitte chiriasi. Spre deosebire de liberali, socialistii au dovedit cã au un program, cu care sã punã în miscare România. Chiar au impresionat electoral, câstigând alegeri. Dar programul socialistilor nu s-a bazat pe „cum facem banii“ ci pe „cum sã-i cheltuim“, ajungând astfel la fundul sacului în multe situatii. A fi un lider liberal modern, nu este nici pe departe de ajuns sã-l invoci, pânã la saturatie, pe Brãtianu. Dupã cum, pentru a fi un lider socialist modern, de facturã europeanã, nu e suficient sã-l înjuri într-una pe Iliescu, ca sã dovedesti cã esti deconectat. Pe fond, politicile liberale sau socialiste nu depãsesc improvizatia. Liderii, de dreapta sau de stânga, au naivitatea sã creadã cã pot depãsi improvizatiile, organizând departamente de partid, sau „guverne din umbrã“ menite doar sã-ti propulseze clientela internã de partid. Acesti lideri nu înteleg cã degeaba ai departamente, dacã nu existã personalitãti credibile, care sã le conducã. Fãrã analize temeinice si dezbateri interne de partid, nu se poate construi o strategie ancoratã în realitate, pe care sã o propui electoratului, dându-i sansa sã opteze în cunostintã de cauzã. Liderii se multumesc cu strategii mãrunte, conjuncturale, care nu urmãresc decât ca rivalii lor sã piardã electoral, si atât. Prea multi din asa zisii lideri, nu depãsesc conditia de politruci, au opinii proprii de duzinã si odatã ajunsi la putere, prin încrengãturi relationale, recurg la mijloace oneroase pentru a se mentine la putere.

De ce nu are încã România lideri liberali sau socialisti formati?

Cei mai multi lideri de dreapta se declarã a fi „liberali“, nu pentru cã stãpânesc aceste valori, ci pentru cã a fi liberal este la modã. Liderii socialisti, marcati profund de „complexul renegãrii comunismului“, nu îsi gãsesc busola, rãtãcind între „egoismul social“ al parvenitismului si neoliberalismul cu care sperã sã atragã empatia clasei de mijloc. Pentru ei, a fi proletar sau a-i reprezenta pe acestia nu dã bine în pedigreu. ÃŽn perioada de vârf a opresiunii comuniste, de sorginte moscovitã (1949 - 1964), majoritatea liderilor existenti formati, care nu s-au aliniat cerintelor noului regim, fie au emigrat, fie au trecut prin temnitele comuniste si de acolo direct la cele vesnice. Regimul comunist i-a bãgat atunci pe oameni în temnite, nu atât pentru a-i extermina, cât pentru a-i reeduca în marea operã de creare a „omului de tip nou“. Si ultimul împãrat al Chinei a fost întemnitat pentru reeducare si experimentul s-a dovedit cã a fost eficient. A iesit din temnitã ca nou cetãtean chinez model. Reeducarea presupunea supunere în raport cu noua orânduire. Metoda nu a fost o premierã de sorginte comunistã. De-a lungul istoriei, toate regimurile totalitare au aplicat-o, cu mai mult sau mai putin succes. Noii lideri formati în perioada 1949-1964 nu au fost oameni de atitudine, de curaj sau de viziune. Funciar, acestia apartineau ideologiei Moscovei. Noii lideri erau, fie „oameni de tip nou“, fie oameni reeducati. Acesti lideri erau formati în spiritul compromisului, în primul rând cu ei însisi, situându-se pe linia de minimã rezistentã fatã de noul regim instalat. Pleiada de lideri cu care România s-a pricopsit dupã Revolutie era compusã în majoritate din oameni care în perioada anterioarã stãpâneau la perfectie arta compromisului, acestia fiind cei care înjurau acum de mama focului fostul regim, pe care îl slujiserã cu obedientã. ÃŽn 27 de ani, dupã Revolutie, clasa politicã a produs prea putini lideri, de dreapta sau de stânga, având calitãti reale pentru a forma masa criticã minimalã, de care o societate normalã are nevoie. Astãzi ne uitãm la acesti lideri, multi sau putini, si nu reusim sã distingem cu claritate care au vocatie de liberali sau care au vocatie de socialisti, acestia fiind implicati într-o „frãtietate“ social - liberalã, cu care vor sã conducã România de-a pururea, indiferent de optiunile electoratului. Ori câstigã liberalii, ori câstigã socialistii, România sã fie guvernatã tot de „frãtietate“, dupã principiul „pleacã ai nostri, vin ai nostri...“. O apã îi spalã pe toti si ce curge dupã ei constituie acele lãturi în care ne scãldãm cu totii, dupã principiul „...noi rãmânem tot ca prostii!“.

Articol afisat de 1243 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan BIVOLARU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective