Leoreanu si Mihãescu vor fi cetãteni de onoare
• distinctiile vor fi acordate de cãtre Consiliul Local Roman, în ultima zi a acestei luni • fost profesor la Universitatea din Iasi, academicianul Haralambie Mihãescu a realizat, pentru prima oarã în România, editii critice si traduceri din autori bizantini •
Laurentiu Leoreanu si, post-mortem, academicianul Haralambie Mihãescu au fost propusi pentru a primi cea mai înaltã distinctie din partea administratiei publice locale din municipiul Roman, titul de cetãtean de onoare, în acest sens urmînd sã se pronunte plenul Consiliului Local, în sedinta de luni, 31 iulie. Dacã despre fostul primar al urbei sînt cunoscute numeroasele realizãri în folosul comunitãtii, trebuie retinut cã Haralambie Mihãescu s-a nãscut la 7 februarie 1907, în comuna Udesti, judetul Suceava. A absolvit Liceul Stefan cel Mare din Suceava si Facultatea de Litere din Iasi, a fost doctor în litere si filosofie al Universitãtii din Iasi (cu lucrarea La versione latina di Dioscoride, publicatã în Ephemeris Dacoromaniae, VIII, 1938, Buletinul Scolii Române - Academia di Romania din Roma, al cãrei bursier a fost între anii 1933-1935). Între anii 1935-1952 a fost bibliotecar la Biblioteca Centralã Universitarã din Iasi, apoi asistent, lector, conferentiar, profesor la Catedra de Filologie Clasicã a Universitãtii din Iasi. A fost bursier al Scolii Române din Paris, de la Fontenay-aux-Roses, condusã de Nicolae Iorga si lector de limba românã la Universitãtile din Frankfurt pe Main si Heidelberg între 1942-1945. Înlãturat în mod abuziv de la Universitatea din Iasi în anul 1952, a rãmas, timp de cinci ani, fãrã loc de muncã stabil si cu interdictia de a mai publica în România. A fost reintegrat, în anul 1957, la Institutul de Lingvisticã din Bucuresti. A fost membru al Societãtii de Lingvisticã din Paris, al Academiei de Stiinte, Litere si Arte din Palermo al colectivului de redactie al revistei Philologus din Berlin etc. S-a fãcut cunoscut prin Istoria literaturii latine (Iasi, 1947), prin studii publicate în reviste din tarã si din strãinãtate si prin traduceri din autori greci si latini (Heraclit din Efes, Leucip, Democrit, Aristofan, Horatiu) în domeniul bizantinologiei, a publicat lucrarea Influenta greceascã asupra limbii române, pînã în secolul al XV-lea (1966), a realizat pentru prima oarã în România editii critice si traduceri din autori bizantini ca Procopius din Caesarea, Mauricius, Nikephor Phokas, precum si traduceri fragmentare, publicate în colectia Fontes Historiae Dacoromanae. Ca romanist, s-a remarcat îndeosebi prin ampla si originala sintezã formatã din lucrãrile La langue latine dans le Sud-Est de l'Europe (1978) si La romanité dans le Sud-Est de l'Europe (1993). A fost invitat sã tinã cursuri si conferinte în Germania, Franta, Italia, Austria, Grecia etc. S-a legat de orasul Roman prin cãsãtorie cu Eugenia Mihãescu, absolventã a Liceului de fete Sturdza-Cantacuzino din Roman si a Facultãtii de Litere a Universitãtii din Iasi, profesoarã emeritã de limba latinã la licee din Roman. În perioada 1945-1985, Haralambie Mihãescu a locuit, alternativ, în Iasi, Bucuresti si Roman. La Roman
s-a nãscut fiul sãu, Doru Mihãescu. Aici, în linistea vechii case cu cerdac si castani din Strada Victoriei, a scris o parte din remarcabilele sale lucrãri si tot aici a încetat din viatã, la 28 februarie 1985.
|