Viata... low-cost
Dupã revolutie, regretatul George Pruteanu, care a fãcut mai mult pentru limba românã decât multi dintre neaosii nostri, se ridica împotriva mareei de termeni strãini care invada cu insistentã societatea noastrã si sugera chiar mãsuri coercitive pentru cei care adoptau denumirile englezesti pentru firmele lor, în dauna exprimãrilor românesti sutã la sutã. De la sine înteles cã pozitia sa a fost sortitã esecului, pentru cã limba, instrumentul capital al comunicãrii, s-a dovedit un mecanism viu, capabil de autoreglare, mobilitate si adaptare la conditiile existente la un moment dat, încât astãzi nimeni nu se mai mirã de predominanta termenilor englezesti cu care ne întâlnim le fiecare pas. ÃŽntr-o discutie cu mai multi prieteni, printre care unii cu pregãtire lingvisticã, mi-am exprimat convingerea cã, în raport cu multe alte limbi, limba englezã este, dacã nu o limbã primitivã, cel putin una simplã. Sigur cã mi-am primit papara cuvenitã: cum îndrãzneam sã calific astfel limba lui Shakespeare si a atâtor capodopere ale literaturii? ÃŽncãpãtânat din fire, n-am cedat si mi-am sustinut punctul de vedere: dacã în limba noastrã spui cã... „mama s-a dus la piatã ca sã cumpere castraveti“, lucrurile sunt chiar asa, fãrã nici un fel de variantã posibilã. ÃŽn vreme ce aceeasi exprimare în limba marelui Will comportã nu stiu câte solutii, pe care trebuie sã le accepti în context temporal si lexical, sã stabilesti dacã mama a ajuns, ori mai are de mers, dacã lucrul s-a petrecut nu stiu când si tot asa. ÃŽn cele din urmã, trebuie sã acceptãm cã este limba cea mai vorbitã la nivel mondial, si cã oamenii si-o însusesc alãturi de cea maternã. Termenul de low-cost (cost jos sau, pe româneste, ieftin) desemneazã, de obicei, cãlãtoriile cu avionul, la preturi mai reduse fatã de tarifele curente, evident în dauna confortului oferit, practicate de companiile aviatice pentru a-si asigura numãrul de pasageri. Din pãcate, fenomenul s-a extins si la alte domenii. Iatã cã terorismul international opteazã pentru atentatele simple, la îndemânã, posibile în orice moment, fãrã scheme complicate si costisitoare, mai usor de depistat si contracarat. Nimic mai la îndemânã decât un îndoctrinat convins cã moartea îi va asigura raiul pe care nu l-a gãsit pe pãmânt, care închiriazã sau furã un camion, cu care intrã în multime. Scopul este atins: o multime de necredinciosi dispar, starea de panicã devine permanentã pentru o cât mai mare masã de populatie, ca si sentimentul cã nu mai poti fi sigur cã te mai întorci teafãr dupã ce ai închis usa apartamentului si ai iesit în stradã. Cum sã nu lãcrimezi si sã deplângi soarta tinerei noastre care si-a gãsit sfârsitul departe de casã, pe malurile Tamisei, tocmai când trebuia sã se bucure de viatã si de posibilitatea de a realiza ceva de care sã-si aminteascã toatã viata.
Extrapolând lucrurile, trebuie sã recunoastem cã suntem expusi în permanentã acestui „low-cost“, într-o sumedenie de moduri si actiuni, fie cã privesc viata de fiecare zi, coexistenta la nivel mondial, justitia, legile, educatia, resursele, sãnãtatea, familia, sistemul penitenciar, siguranta individualã si colectivã si asa mai departe. Pe scurt, toate domeniile de activitate, ceea ce duce la degradarea continuã si constantã a societãtii în întregul ei. Nu se mai poate vorbi de standarde de viatã superioare si, în final, de acea fericire mult visatã, doritã de orice muritor, demnã de mileniul III. Indiscutabil cã s-a creat o falie colosalã între progresul tehnic si tehnologic, care cunoaste o evolutie spectacularã, de care beneficiem la scarã mondialã, si conditia umanã care stagneazã, dacã nu cumva se întoarce cu pasi repezi si hotãrâti cãtre un primitivism barbar. Din fericire, omenirea este încã tributarã trecutului si tezaurului spiritual al acestuia, fiindcã generatiile trecute au actionat concertat în actiunile de a lãsa ceva în urma lor. Dar, ca orice rezervã, dacã nu este alimentatã în mod constant, se degradeazã, se epuizeazã. Tocmai societãtile cele mai avute în valori spirituale, adevãrate modele de urmat, cedeazã în fata tendintelor ieftine, de azi pe mâine, fãrã consistentã, nedemne de a contribui la progres. Nu lipsesc semnalele de alarmã la nivel mondial, tot mai insistente si îngrijorãtoare, toate subliniind devalorizarea constantã a societãtii si a conditiei umane. Din pãcate, lipsesc rezolvãrile, solutiile eficiente, nu numai fiindcã ele sunt greu de conturat si implementat dar, mai ales, pentru cã factorul esential pentru orice activitate omeneascã, educatia, a pierdut din principiile fundamentale, în favoarea unor formule superficiale si perisabile, de tip low-cost.
|
Autentificare
