Orice protest cu mesaj coerent si de actualitate trebuie luat în serios.
Scriu aceste lucruri în pragul celui de al zecelea protest stradal pe tema Ordonantei 13. Personal, iau în serios mesajele protestelor actuale, tinând cont mai mult de fondul lor decât de amploarea participãrii în stradã. Pentru a lua în considerare si amploarea unui protest, aceasta trebuie dimensionatã dupã criterii riguroase pentru a nu fi denaturatã de factori emotionali perturbatori existenti. La recentele proteste au existat astfel de factori perturbatori, cum ar fi prezenta masivã (si ilegalã) a copiilor, multimea curiosilor si mai ales a unor importante categorii de tineri, care au considerat cã este „cool sã participi la astfel de evenimente în stradã“. ÃŽn acest context este greu de disociat protestul în sine de tendinta de a prelungi nevoia de socializare, de pe retelele facebook, în stradã. Rãmân la convingerea cã un protest trebuie luat în considerare ca atare, indiferent de amploarea lui. De salutat corectitudinea atitudinii mass-mediei fatã de cele douã proteste din Capitalã, din Piata Victoriei si de la Cotroceni, indiferent de amploarea lor. Pânã si presedintele Iohannis nu si-a permis sã ignore protestul de la Cotroceni, cu toate cã dialogul a fost ratat. Un protest rãmâne un protest, si mesajele coerente ale acestuia trebuie luate în serios. Parlamentul, Guvernul sau clasa politicã, cãrora li se adreseazã mesajele unor protestatari, trebuie sã nu le mai ignore de azi înainte si sã se implice în initierea dialogurilor necesare rezolvãrii divergentelor. ÃŽncepând din anul 1990, românii tot încearcã sã învete a protesta în stradã, dar nici acum nu reusesc sã-si însuseascã abecedarul protestelor din tãrile europene democrate, pentru a demonstra cã sunt în consonantã cu sloganul „Vrem o tarã ca afarã“. Am auzit pe unii protestatari aroganti cã actualul val de proteste va construi o altã Românie. Sã fim seriosi. Actualul val de proteste, în mãsura în care acestea vizeazã interesul general, poate contribui la corectarea climatului politic si nu la construirea unei altei Românii. ÃŽmi repudiazã mesajul nihilist al lui Klaus Iohannis „punct si de la capãt“. Se spune cã acest protest este cel mai mare, dupã Revolutie. Este greu de acceptat, dacã tinem cont cã protestul, eminamente politic, din perioada aprilie-iunie 1990 a durat 53 de zile. ÃŽn ce priveste amploarea protestelor, autointitulate „spontane“, trebuie sã recunoastem cã din multe puncte de vedere, au fost bine organizate, mult prea bine organizate. ÃŽncrederea în spontaneitatea si scopurile nobile ale protestelor este dinamitatã de mentinerea în umbrã a organizatorilor, care nu-si arogã nici o responsabilitate, fie mãcar aceea de a declansa si conduce un dialog. Nu poate fi ignoratã doza de manipulare, având în vedere virtutile facebook-lui si mai ales faptul cã multi protestatari nu prea stiau pentru ce au iesit initial în stradã si îsi reglau mesajele dupã facebook. Rãmâne antologicã scena în care Nicusor Dan, liderul USR, nu a putut articula coerent motivul prezentei sale în piatã, cu copilasul în brate. Si când te gândesti câte asteptãri garanta prezenta acestuia în Parlament.
Divizarea României si genocidul politic al stângii
Protestatarii, cel putin în primele zece zile, au lansat o sumedenie de imputãri, acumulate în ani, care trebuie decontate de Guvernul Grindeanu, proaspãt instalat. Acest protest a divizat România în douã tabere. Esenta protestelor strãzii a vizat combaterea coruptiei. Paradoxal, dar despre necesitatea combaterea coruptiei, cele douã tabere nu au pãreri divergente. Divergentele între tabere au apãrut în momentul când tabãra din stradã a acuzat tabãra pro - Guvern cã este implicatã în generarea si escaladarea coruptiei în cei 27 de ani de la Revolutie, pentru care singurul vinovat este PSD-ul. Au fost voci în stradã, dar si în spatiul public care au solicitat scoaterea PSD-ului în afara legii. Ziaristul C.T. Popescu a decretat în direct, la orã de maximã audientã la TV, cã toti cei care au votat PSD-ul au fost niste „ticãlosi“. Strada uitã sau este lãsatã sã nu stie, cã guvernele si partidele s-au succedat alternativ la putere în cei 27 de ani si cã astãzi în România coruptia a ajuns transpartinicã. Reactia strãzii a fost excesiv de rudimentarã, aruncând sloganul „PSD, ciuma rosie“, care va rãmâne etichetã multi ani de acum încolo, destinatã anihilãrii oricãrui militantism de stânga precum si spãlãrii creierelor. Sloganul respectiv si alte derivate ale acestuia, au penetrat si stârnit dihonie între membrii familiilor, între categorii sociale sau profesionale, între prieteni, între studenti, elevi, chiar si copii de grãdinitã. Sunt oripilat când aud cã aceste slogane au intrat în vocabularul cotidian al copiilor, acasã, la joacã, la scoalã, în stradã. Klaus Iohannis a declarat de la tribuna Parlamentului cã aceasta trebuie sã facã parte din cultura democraticã a copiilor plimbati la mitingurile politice si nu pe la paradele militare. Multitudinea mesajelor din piatã, precum si lipsa totalã a lider-ship-ului protestatarilor, au fãcut imposibilã demararea unui dialog dintre Guvern si Stradã, ceea ce a dus la escaladarea violentelor verbale în stradã. Oricât de multi au fost protestatarii, acestia nu au tinut nici un moment cont de faptul cã nu reprezentau punctul de vedere a majoritarilor care nu au iesit în stradã, ignorându-i. Strada a creditat ideea cã numai aceasta are dreptate, excluzând apriori orice dialog. Strada uitã cã singurul loc în care adevãrul poate fi validat este Parlamentul.
Existã exemple de manipulare a strãzii
1. Dupã abrogarea Ordonantei 13 prin ordonanta 14, manipulatorii au lansat zvonul cã PSD joacã la cacealma, deoarece respingând Ordonanta 14 în Parlament, unde au majoritatea, vor reactiva Ordonanta 13 în sfidarea strãzii. ÃŽn concluzie, protestatarii trebuie sã rãmânã în stradã, pentru a veghea. Manipulatorii au mizat pe necunoasterea procedurilor de cãtre protestatari. ÃŽn realitate, Ordonanta 13 a fost abrogatã prin Ordonanta 14 de la data publicãrii acesteia din urmã si nu mai poate fi niciodatã resuscitatã, deoarece a dispãrut. Disparitia a fost confirmatã si de Curtea Constitutionalã, care a confirmat cã „Ordonanta 13 este abrogatã“. ÃŽn cazul în care Ordonanta 14 ar fi fost respinsã de parlament, situatia rãmânea ca mai înainte de aparitia Ordonantei 13. Nu existã respingerea abrogãrii. Dar protestatarilor li s-a oferit motivatie pentru a mai sta în stradã.
2. ÃŽn una din seri, la Realitatea TV, s-a lansat un „break news“, periculos de manipulator, prin care natiunea era avertizatã cã PSD intentioneazã sã comaseze DNA cu DIICOT pentru a pune botnitã luptei anticoruptie. Iohannis si dupã el strada, au lansat sloganul „Jos mâna de pe DNA“. S-a dovedit cã aceastã comasare era opera ministresei Prunã din Guvernul Ciolos. Mesajele cu DNA au fost abandonate, dar s-au mai câstigat niste zile de stat în stradã.
Cu ce ar trebui sã rãmânem de pe urma protestelor?
1. Conform teoremei lui Thomas „Un fapt fals perceput ca real, devine real prin consecintã“, realizãm cã singura justificare a unor proteste are drept suport pilda „drobului de sare“ pe care regretatul Ion Creangã ni l-a lãsat mostenire, pentru vesnicã meditatie.
2. La proteste au participat si o parte dintre cei 7,2 milioane de cetãteni, care au votat împotriva lui Traian Bãsescu la Referendumul din 2012, care au suferit atunci cã nu s-a reusit destituirea. Rãmâne de aflat, câti dintre acestia cer acum în piatã demisia lui Liviu Dragnea si de ce.
3. Lumina telefoanelor din piatã nu poate suplini nici pe departe lipsa luminii ratiunii si a culturii juridice.
4. Rãmânem cu o Românie a tinerilor inteligenti si frumosi, în opozitie cu România pensionarilor decrepiti si bolnavi, cu vocatie de proletari neinstruiti, destinati doar pentru a încurca lumea cu dreptul lor de a vota. Deja se propune a li se lua dreptul de vot. Acesti pãrinti sunt considerati hoti si ticãlosi pentru cã îsi permit sã sustinã Guvernul Grindeanu. Vorba lui C.T. Popescu, rãmânem divizati între „România tinerilor inteligenti si frumosi, care nu au fost la vot în 2016 si România «ticãlosilor», care au votat atunci PSD“.
5. Suntem obligati sã rãmânem cu convingerea cã numai „Coruptia PSD ucide“.
6. Rãmânem cu convingerea cã epoca „mâniilor proletare“ va coabita cu epoca „mâniilor intelectuale“. Renaste lupta de clasã.
7. Rãmânem cu convingerea cã facebook-ul se dovedeste cel mai eficient mijloc de manipulare, cu care pensionarii nu stiu sã opereze si asa vor pierde alegerile.
8. Rãmânem cu preemtiunea perceptelor strãzii asupra perceptelor legii.
9. Rãmâne „tabu“ orice subiect cu privire la abuzurile DNA si la aparitia „Statului politienesc“.
|
Autentificare
