Cînd incult(ura) presedintelui ucide rînduiala strãmoseascã
- Cine ti-a scos ochii, române de Basarabia?
- Pãi, fratele Dodon...
- De aia a scobit asa de adânc!?
Nu e nevoie de prea multe argumente pentru a demonstra cã Basarabia a devenit o ruinã în care s-a depãsit tot ce tine de dreptate si de firesc, adicã de rânduialã. ÃŽnsãsi notiunea de rânduialã, una fundamentalã pentru dãinuirea unui popor, a devenit desuetã, fiind înlocuitã la noi cu o rânduire, strãinã si urâtã, impusã, mai mult fortat, de cãtre Moscova. Este inutil sã le explici nostalgicilor, cã actualul regim de la Chisinãu simbolizeazã acelasi imperiu al rãului si al dezordinei. Realitatea crudã ne aratã cã „ordinea“ socialistã, ca si cea globalistã, sunt rânduiri menite sã distrugã rânduiala noastrã strãmoseascã. Pentru a demonstra cã rânduirea prostilor la cârma Basarabiei a pustiit sufletele bãstinatilor, am folosit mai sus expresia „a scoate ochii“ cu sensul de a însela asteptãrile. Mai toti sefii nostri de stat (nu mai dau nume) s-au dovedit a fi sterti, inculti si aroganti. Nu face exceptie nici actualul. Dodon a înselat asteptãrile nu doar ale celor de-o semintie, ci si ale propriei mame, profesoarã de românã la Sadova. Ca slugã a poporului care l-a ales, în loc sã-si îndeplineascã ceea ce-i revine, el face ceea ce-i convine. Or, doamna profesoarã Dodon întelege perfect care-i diferenta de sens între aceste douã verbe: revine-convine. Dacã da, colega, sugereazã-i bãiatului cã prin fiecare gest necugetat (mereu face spume la gurã si crize de nervi), el amplificã nervozitatea socialã. Nu-l mai înteleg nici derutatii de dreapta care i-au dat votul. Asteptau, ca prostii, sã curgã lapte si miere, când colo - numai fiere pe gura lui, numai urã împotriva bãstinatilor. Judecãtile lui defavorabile sunt lipsite de cea mai elementarã întelepciune. ÃŽn acest context, vin cu un exemplu inedit de constiintã si de simtire maternã. Nu voi uita niciodatã ultimul dialog cu mama mea, ucraineancã simplã dintr-un cãtun de sub Kiev: „Totusi ce esti, fiule, ucrainean ca si mine, moldovean ca taicã-tu sau român?. Român, i-am rãspuns. „Atunci si eu mor româncã!“. Pe bunã dreptate, poti cunoaste mai multe limbi, dar cea în care gândeste fiul scolit, te reprezintã si pe tine, ca mamã. Si viceversa.
Politicienii...
Oricum, la acest capitol, Dodon este irecognoscibil si fals ca si statul pe care-l conduce. Si aburcarea lui la tron este falsã, cãci e plãsmuitã de cãtre Moscova. Este o împrejurare cât se poate de nefericitã pentru neamul românesc. Dar nu e o dramã. O vorbã înteleaptã spune cã mai intrã, din întâmplare, si un câine în Bisericã. Dar, nici câinele nu se împãrtãseste, nici Biserica nu se spurcã. Logic ar fi sã vorbim mai putin despre fenomenul Dodon. Tãcerea ar fi cea mai perfectã formã a dispretului. Dar cum sã evite un condeier ca mine un astfel de speciment pitoresc, care aminteste de geniala operã a lui Bulgacov „Inimã de câine“. Cât de actual e personajul Sharikov, reincarnat si interpretat pe scena de pe Bâc de tar-iok-ul Igor. Asemenea lui Sharikov, el nu are nevoie de nobilul efort care se cheamã culturã. L- ar împiedica sã punã la cale distrugerile din interior ale românismului, cu adieri barbare din exterior, dinspre Kremlin. Da, încurcate sunt cãrãrile democratiei si ale patriotismului basarabean. Nu stiu dacã mai avem potential, dar se resimte tot mai grav handicapul care nu ne-a ocolit - politicienii. Ei au devenit inamicul nr.1 al desteptãrii noastre. Nici nu ne dãm seama pânã la capãt ce catastrofã reprezintã un politician prost. Iar la noi, la români, e plin podul cu de-ãstea. Pãcat, cã nici M. Ghimpu n-a avut inteligenta nativã de a întelege cã aristocratia, cu sens de valoare, de ECHILIBRU, este net superioarã atât falsei democratii cât si nationalismului de paradã sau sovinismului dodonist. Dacã seniorul Gheorghe Ghimpu a fãcut destule isprãvi pe frontul renasterii nationale, juniorul a contribuit, indirect, la democratizarea ticãlosiilor, întreprinse, pe sest, de mogulul Plahatniuk. Se pare cã l-a terminat ca politician si ca sperantã a liberalilor si pe finul sãu, Chirtoacã. ÃŽntr-un cuvânt, dacã provincia duduie de conflicte intestinale, de unde sã aparã în jiltul prezidential un politician de calitate? Ideile de unitate, libertate, normalitate au gãsit nepregãtiti nu doar pe fostiii, ci, mai ales, pe bolsevicul Dodon. Nu întâmplãtor am evidentiat cuvântul echilibru cu majuscule. Este unul din caracteristicele rânduielii, de care tovarãsul nici nu vrea sã audã. Or, dacã Mihai s-a dovedit semidoct în materie de diplomatie, Dodon e un semisfertodoct, dar mult mai grosolan, mai perfid si mai smecher. E prost de smecher, când dã cu stângu-n dreptul. Mai ales cu gãselnita cea mai progresistã a secolului: Moldova Mare (sic!) Cu acest surogat sau atac la rânduielile strãmosilor stefanieni, el încearcã sã preschimbe o idee de rahat în marmeladã.
Dodon trebuie tratat ca un accident al istoriei
Dar, sã nu dramatizãm situatia sau, Doamne fereste, sã capitulãm. Se clãdeste o nouã generatie de pasoptisti, tovarãse Dodon, precum studentul basarabean de la Moscova, Dorian Frãsineanu, care, spre deosebire de cei rãmasi în întunericul de la satele noastre, a dejucat planul tãu scandalos de distrugere a tot ce-i românesc. Ei, noii pasoptisti, nu falsii socialisti, vor aminti nepotilor tãi cum ai ars siguranta pentru a face beznã totalã si haos în Basarabia, facilitând intrarea neobservatã a banditilor în cetate. Bine, parcã aud întrebarea unui sceptic: dar care-i modelul tãu de presedinte si cum sã ne debarasãm de actualul? Cu rãbdare, tratându-l ca pe un accident al istoriei noastre în devenire. Nu-i exclus ca rãbdarea sã ne lumineze bezna si, în ceasul al 12-lea, sã ne trezeascã demnitatea, sã ne stimuleze anticorpii, meniti sã combatã toxinele dodoniene. Idealul meu de presedinte este un domnitor ca Stefan sau un rege luminat, precum a fost Carol I. Desi neamt, el a împãrtit povara si dezamãgirile tânãrului Regat românesc, care a înglobat si Basarabia. Alde Dodon, dacã ar fi fost în postura celuilat monarh, Ferdinand, unificatorul, sunt sigur cã n-ar fi anuntat rãzboi germanilor, ci i-ar fi lingusit cu fãtãrnicie. Asa procedeazã plutocratii inculti si duplicitari de pe vãile noastre: pe fatã, dusmani ai europenizãrii si unificãrii, pe verso - amici ai rusilor si al ilegalitãtilor monstruoase. Dodon a împrumutat lipsa de decentã si transparentã si de la Trump si de la Putin, în egalã mãsurã. Cât machevialism în „maxima“ ultimului: „Stalinismul este legat de cultul personalitãtii si enorme încãlcãri ale legii, cu represiuni si lagãre de concentrare. Nu existã nimic de genul ãsta în Rusia si, sper, nu va exista niciodatã“. Nu m-ar mira dacã Putin ar nega astãzi ceea ce-a spus ieri cu limba Diavolului. Dar nu despre draci e vorba, ci despre cei care i-au avantajat în scrutinul electoral. Si americanii s-au dovedit a fi tari cu mintea de pe urmã. Acum regretã cã nu le-a cãzut fisa sã-l oblige pe candidatul Trump sã dea un jurãmânt de onestitate, înainte de a intra în cursã. ÃŽn completare la cele spuse, dupã umila mea pãrere, în arealul nostru ar fi oportun ca orice demnitar, începând ce presedintele tãrii si terminând cu primarii, sã dea un examen de culturã. Pe lângã declaratia de avere, sã dea si o declaratie de cãrturãrie, de cunoastere a limbii, a istoriei si a rânduielilor neamului.
„Nu te plânge cã te-au strivit, dacã te-ai fãcut vierme“
Este o blasfemie sã ajungã o colectivitate pe mâna unui prost, care se dã erudit doar în politicã chioarã. Este sãnãtos un popor când are un conducãtor sãnãtos, care respectã R+NDUIALA, adicã modul aparte de aranjare a vietii într-o anumitã ordine fireascã. Tot ce este împotriva rânduielii firesti nu rezistã si n-are sanse de progres. Este un adevãr conform cu realitatea, de care fac abstractie doar partizanii lui Dodon si, cu pãrere de rãu, încã multi nostalgici din tabãra autohtonilor. Pãcat cã nu-ti pleacã urechea si cugetul la învãtãmântul marelui filozof german Kant: „Nu te plânge cã te-au strivit, dacã te-ai fãcut vierme“. Nu poate fi subjugat decât dobitocul care acceptã jugul. Am cunoscut însã, la viata mea, un dobitoc mai ambitios si mai demn ca unele fiinte omenesti. ÃŽn perioada postbelicã avea colhozul un armãsar de prãsilã, pe numele Suru, urias cât un munte. Asa ni se pãrea nouã, copiilor, care asistam, ca la Korridas, la zãdarnicile încercãri de a-l îmblânzi si încãleca pe Suru. Nici cu zãhãrelul, nici cu zburlita nu i s-a urcat nimeni în spate. Era întruchiparea calului fantastic. A murit de bãtrânete, ca o mostrã de vrednicie si mândrie, demonstrând cã demnitatea nu se negociazã. Concluzia e una: nimeni nu te poate încãleca fãrã consimtãmântul tãu. La fel e si cu democratia originalã de la noi. Fãrã demnitatea si valoarea individului de la cârma tãrii, biata democratie se transformã în dispret, în bãtaie de joc. Mai ales atunci când caracterul „conducãtorului iubit“ este certat cu demnitatea. ÃŽn loc de încheiere, vin cu o povatã a istoricului Nicolae Iorga, care-l vizeazã direct pe seful celui de-al doilea stat românesc, zis si România Micã, adicã Basarabia: „Fereste-te de acel dusman care vrea sã te câstige si pe tine împotriva ta“. M-as bucura nespus de sincer si mi-as retrage toate criticile la adresa lui Igor Dodon dacã m-ar convinge cã tine cont si de alt sfat întelept: „ÃŽn nenorocire, de la unul sã nu ceri ajutor: de la cel ce te-a nenorocit“. Cât despre incult(urã) - doi termeni care se complinesc în titlu - nu-i decât o trimitere nevinovatã la adresa celor care au alergie la întelepciunea si rânduiala noastrã de veacuri. Acestora li se mai spune si barbari. Sorry!
|
Autentificare
