Scânteia Revolutiei Române a venit de afarã
ÃŽn 22 decembrie 2016 se împlinesc 27 de ani de la Revolutia Românã din 1989. A fost singura revolutie violentã din rândul statelor Europei de Est, soldatã cu 1135 de morti si executarea cuplului dictatorial. Raportul IRRD relevã cã aceste victime au fost înregistrate astfel: 271 în perioada 21-22 decembrie, 751 în perioada 22-25 decembrie si 113 dupã 25 decembrie. Tot acest raport a evidentiat cã toate aceste victime au fost înregistrate în cele 18 orase martir, iar principalele cauze au fost, actiunile de represiune ale fostului regim, lipsa de profesionalism a unora din cei implicati în gestionarea perioadei si actiunile neelucidate ale unor indivizi necunoscuti, denumiti teroristi. Dosarele Revolutiei, închise, au fost redeschise la solicitarea asociatiilor victimelor si asociatiilor de revolutionari, pentru a fi rezolvate sub acuza de genocid. Justitia nu reusise sã rãspundã la întrebarea, devenitã slogan national: „Cine a tras în noi, dupã 22?“. ÃŽn lipsa acestui rãspuns, din diverse directii de interes, de incertã credibilitate, au început sã curgã scenarii, care de care mai fanteziste. Majoritatea scenariilor sunt tesute pe canavaua presupusei diversiuni privind teroristii, diversiune minutios conceputã si orchestratã de gruparea Ion Iliescu, pentru a prelua în fortã puterea în România. Scenaristii sperã cã solutia Parchetului General va fi aceea de a atribui membrilor grupãrii Ion Iliescu acuza de vinovati pentru genocid. Sper cã aceastã acuzã nu va fi emisã înainte ca Parchetul General sã demonstreze argumentat cã a existat, în mod premeditat, un scenariu cu „teroristi“ si cã cei care au tras pot fi, sau nu, încadrati în aceastã categorie. Dupã cum decurg evenimentele, se pare cã Parchetul General este pornit sã confirme sperantele scenaristilor, înaintând acuzatiile de genocid respective într-un termen record. Acest Parchet General nu-ti poate refuza momentul de glorie istoricã, prin care sã-si aroge meritul descifrãrii tuturor enigmelor Revolutiei, printr-o simplã si singurã loviturã. Nici nu au apucat procurorii respectivi sã rãsfoiascã vagonul de dosare pus la dispozitie, cã au si început sã dea publicitãtii concluzii, cu deznodãmânt previzibil. Astãzi, dupã 27 de ani, suntem în posesia mai multor informatii certe privind circumstantele în care au fost declantate si s-au desfãsurat evenimentele Revolutiei. Astãzi stim cã în zilele de 2-3 decembrie 1989, pe crucisãtorul „Maxim Gorki“, la Malta a avut loc istorica întâlnire între Mihail Gorbaciov si George H.W.Bush, finalizatã cu o întelegere privind „Sfârsitul rãzboiului rece“. ÃŽnainte de aceastã întâlnire, Gorbaciov promisese si reusise sã înlãture de la putere toti liderii comunisti ai tãrilor europene comuniste, care se împotriveau valului de democratizare. ÃŽntelegerea Gorbaciov - Bush viza cãile înlãturãrii lui N. Ceausescu, ultimul dictator rãmas la putere. Ancheta judiciarã efectuatã în Cehoslovacia dupã „revolutia de catifea“ nu s-a sfiit sã sublinieze importanta contributie a Moscovei în reusita înlãturãrii lui Gustav Husak. Astãzi se cunoaste cã în virtutea întelegerii, în perioada premergãtoare revolutiei române, au intrat în România douã divizii de „turisti“ agenti ai serviciilor sovietice, care au avut douã misiuni. Sã creeze diversiuni pentru inflamarea atmosferei interne si sã nu lase urme ale implicãrii. ÃŽn consecintã, pentru ca noi sã acceptãm beneficiul grupãrii Iliescu de pe urma diversiunii cu teroristii, Procuratura Generalã trebuie sã elucideze aceste aspecte si sã nu omitã implicarea SUA, a Moscovei, precum si a altor servicii externe, în declansarea Revolutiei în România. Sã nu uitãm cã dupã instalarea CPUN, ca organ al puterii, în frunte cu Ion Iliescu, G.H.W. Bush, M. Gorbaciov, F. Mitterand si alti lideri, au trimis felicitãri si promisiunile lor de sustinere. Dacã Procuratura Generalã vrea sã facã luminã, sã nu se limiteze la a ne arãta numai luminita de la capãtul tunelului, ci sã ne scoatã din tunel pânã la capãt, la luminã. Revolutia Românã a început la Timitoara si s-a finalizat la Bucuresti. Au murit 1166 de români, cãrora le datorãm o istorie corectã, nu scenariile unor frustrati. ÃŽn decembrie 1989 atmosfera în România era explozivã. Dar scânteia necesarã a venit de la Moscova cu avizul SUA si a altor lideri externi. Ca si în 1945, soarta României a fost influentatã de SUA, care a lãsat mânã liberã Moscovei. Nerãbdarea externã nu a mai asteptat sã explodeze mãmãliga si a oferit românilor flacãra necesarã. Sper sã apuc sã vãd finalul rechizitoriului în „dosarul Revolutiei“ si sã citesc lista completã a acuzatilor, vinovati de genocid, nu lista scurtã, care sã ne arate numai vârful aisbergului.
|
Autentificare
