Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2016
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 5 Noiembrie 2016
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Cinstire maestrului

Dacã la mai bine de jumãtate de veac de la trecerea în nefiintã, spunem cã Sadoveanu a fost un urias al culturii si al condeiului, ctitor nedezmintit al romanului istoric românesc, cu nimic mai prejos de numele ilustre ale lumii, nu enuntãm un neadevãr. Scrierile sale îsi vor afla întotdeauna locul pe politele strângãtorilor de cuvinte si nu mai putin pe rafturile de mare cinstire ale bibliotecilor noastre sau de pe alte coordonate geografice deoarece, asemeni lui Eminescu si a numerosi mânuitori de cuvinte si condei, Sadoveanu a pãtruns, a explorat si a descris specificul românesc. Cel numit cândva de critici „Ceahlãul prozei românesti“ a început timid, cu Floare ofilitã, impresionat de Mormântul unui copil, pe când asculta Amintirile cãprarului Gheorghitã, din Vremuri de bejenie, de La noi în Viisoara, apropiind Esopia de ÃŽnsemnãrile lui Neculai Manea, care aminteau de Oameni si locuri. Ba ne spunea O istorie de demult si despre Duduia Margareta, fãrã sã uite Istoria marelui împãrat Alexandru Macedon, în vremea când era emirul lumii, mai lãcrimând în Povestiri de searã, alãturi de Genoveva de Brabant, dar grijuliu sã ne ajute si sã ne sfãtuiascã Cum putem scãpa de nevoi si cum putem dobândi pãmânt. Legãnat de Cântecul amintirii si de gândul ce ne poartã spre Apa mortilor si sporovãind cu atâtea Dureri înãbusite, ca si în fermecãtoare Povestiri de petrecere si folos, ba amintind de Neamul Bordeenilor, de urâtenia omeneascã din Un instigator, fãrã sã lipseascã de frumusete si farmec cele câteva Privelisti dobrogene, ca sã poposeascã în vatra strãmoseascã, oglinditã în Soimii si în Neamul Soimãrestilor, privitã cu ochi si minte larg deschise si nu Printre gene, cu melancolia Foilor de toamnã, dupã ce petrecuse 44 de zile în Bulgaria, suferind alãturi de Umilitii mei prieteni, unii deveniti Umbre, vibrând ÃŽn amintirea lui Creangã, din timpul unor Priveghiuri si spunându-ne Povestiri pentru moldoveni ori stãruind cu farmecul amintirilor de pe Strada Lãpusneanu, din Neagra Sarului, pe când ne aducea, nu în zadar, aproape de Pildele lui cuconu Vichentie si de Lacrimile ieromonahului Veniamin. Nu uita nici de Cocostârcul albastru, nici de Oameni din lunã, stârnindu-ne întoarcerile în urmã cu Ti-aduci aminte, despre Rãzboiul balcanic sau cu întâmplãrile romanesti de când Venea o moarã pe Siret, astfel cã Sadoveanu se impune ca prozator si devine un nume respectat în literatura interbelicã. „Marele moldovean“, cum l-au botezat contemporanii, a pãtruns cu adâncã piosenie în Tara de dincolo de negurã, la fel cum a stiut sã dureze atâta frumusete, gingãsie si seninãtate în Dumbrava minunatã sau în Dimineti de iulie când, mânat de Demonul tineretii, asculta cântând Stigletele. Cu idilism jovial, marele prozator a deschis portile farmecului si a reînviat miticul ritual al închinãrii de vin vechi în ulcicã nouã la Hanu-Ancutei, prin ÃŽmpãrãtia apelor si prin Valea Frumoasei, dezvãluindu-ne O întâmplare ciudatã, dupã ce a dat o fugã si prin Olanda si nu fãrã sã-si aminteascã de Zodia Cancerului sau de Vremea Ducãi-Vodã, bucurându-se pentru dreptate, dar suferind alãturi de Victoria Lipan si de Baltagul ei, privind în Depãrtãri, cãtre Mãria Sa, puiul pãdurii ori ca oaspete de seamã la Nunta domnitei Ruxandra. Maestrul ne-a povestit despre Uvar, dar ne-a uluit, nu fãrã dreptate, de pe Creanga de aur, în altfel decât relatându-ne despre Locul unde nu s-a întâmplat nimic, privitor la Soarele în baltã sau istorisindu-ne Aventurile sahului, si de Noptile de Sânziene ori fãcându-ne sã vibrãm si sã ne închinãm fatã de minunatã Viata lui Stefan cel Mare, prin care Sadoveanu si-a încântat cititorii si i-a fãcut sã pãtrundã odatã cu autorul în miezul si farmecul naratiunii. Autorul ne-a purtat în Trenul fantomã, trezindu-ne cu Cele mai vechi amintiri din Cuibul invaziilor, depãnându-ne cu farmec si cu talentul sãu de povestitor de tainã, Povestiri alese ori cum se petrec Pastile blajinilor dupã Inima noastrã. Ne-a înseninat cu minunatele sale Povestiri pentru copii ori încercând sã afle adevãrul în Cazul Eugenitei Costea, vorbindu-ne despre Ion Creangã si Ion Neculce, poftindu-ne sã ascultãm minunate Istorisiri de vânãtoare si pãtanii cu Ochi de urs, de pe Valea Frumoasei, de unde ne amintea cã existã si o Tarã a cangurului. Maestrul s-a închinat adesea la umilele Morminte, frunzãrind si ÃŽnsemnãrile lui Neculai Manea, mai înainte de a ne bucura mintea si sufletul cu Fratii Jderi, cartea cea mai de cãpãtâi a copilãriei noastre, cu ramurile si rãspântiile sale, înflorite ca un triptic de rugãciune: Ucenicia lui Ionut, Izvorul Alb si Oamenii Mãriei Sale. La vremea cuvenitã, ne-a îmboldit sã nu cumva sã nu ne aducem aminte si sã ne închinãm la cei Cincizeci de ani de la moartea lui Creangã, a cântat frumusetea asprã a naturii în Ostrovul lupilor, ne-a depãnat Povestirile de la Bradu-Strâmb, evocând Anii de ucenicie, mai înainte de a se lãsa (poate prea lesne, dar cu iertare) ademenit de fantasme si crezând cã Lumina vine de la Rãsãrit, cu toate cã totul nu însemna decât Fantazii rãsãritene, amestecate într-un Caleidoscop întunecat ori risipindu-se fãrã vlagã si rostuirile dintotdeauna în Pãuna micã sau în personaje artificiale (poate la comandã, cine stie?!), fãrã valoare literarã deosebitã, pe nume Mitrea Cocor sau altfel. Parcã necãjit pe el însusi si potopit pe slãbiciunile lui, de care nu s-a putut desprinde - om si el - Sadoveanu s-a refugiat nu o datã în decorul sublim din Nada Florilor, ne-a încântat cu Amintirile unui pescar cu undita, ne-a fãcut pãrtasi la ale sale Aventuri în Lunca Dunãrii si ni l-a dat spre dreaptã judecatã pe Nicoarã Potcoavã. A schitat ceva ÃŽnsemnãri pe marginea Articolului 80, din care nu s-a ales nimic, a conturat mai multe Evocãri, ne-a uimit cu Poezia popularã, cu celebrul sãu Discurs de receptie în Academie si, înainte de a se muta cu totul si pentru totdeauna pe steaua sau cometa nemuritorilor, si-a încheiat viata închinatã condeiului sãu mãiastru si cuvântului, cu Mãrturisiri. Ce cãlãtorie fantasticã! Cum putem sã initiem minunate cãlãtorii, în orice moment si fãrã vreo pierdere, rãtãcire sau smintealã, prin imensul si uluitorul univers fãurit de Mihail Sadoveanu, în cele mai bine de o sutã de opere închegate, una mai potrivitã ori mai frumoasã decât suratele ei, fãrã a mai trece pe rãboj, atâtea si atâtea discursuri, articole, comentarii ori simple lecturi, precum plinã de melancolie Sara pe deal si câte altele, ceea ce adevereste spusele lui Ionut din Fratii Jderi : „Noi, rãzesii, suntem bãrbati care nu ne spãriem unii de altii“.

Virgil RÃZESU - Piatra Neamt

Articol afisat de 1389 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil RÃZESU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective