Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Octombrie 2016
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 24 Octombrie 2016
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Decalogul lui Ciolos, poveste pe care o ascultãm de 26 de ani

Luni, 17 octombrie prim-ministrul tehnocrat Daniel Ciolos si-a lansat platforma „apoliticã“ - denumitã „România 100“. Platforma propune pentru o nouã guvernare,10 principii ca tintã, definite a fi mai mult „de bun simt“ decât „politice“. Scopul platformei este ca la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din 1918, România sã fie mai putin coruptã, cu o clasã politicã reformatã, guvernatã în folosul majoritãtii nu al unei minoritãti, mai muncitoare, dar si mai bine plãtitã, fãrã sãrãcie, educatã, sãnãtoasã, competitivã si...si, demnã de UE si NATO. Dacã Moise a urcat muntele Sinai si a coborât de acolo cu decalogul, Ciolos a urcat si el dealul Cotrocenilor, coborând de acolo cu tabla celor 10 principii. Principii, pe care liderul PSD Liviu Dragnea, iritat, le-a numit iluzii, dovedind astfel cã nici el nu prea crede în ele. Iritarea îl vizeazã si pe Ponta, deoarece Dragnea îl denuntã pe Ciolos cã a subtilizat platforma de la Ponta, care superficial cum îl stim, prin 2014, se preumbla neglijent, cu ea sub brat, prin târg. Desi a tinut-o langa în ultima vreme, jurându-se pe ce are mai sfânt, cã va rãmâne dezlegat de politicã, premierul tehnocrat Ciolos, ne surprinde lansându-si succintul program de guvernare pentru urmãtorii 4 ani, la concurentã cu stufoasele programe de guvernare ale PSD si PNL, sau cu alte vorbe de clacã ale partiduletelor satelite. Liderul PNL - Alina Gorghiu si liderul USR - Nicusor Dan, având revelatia cã Dacian Ciolos este trimisul celui de Sus, de la Cotroceni, au hotãrât sã scoatã vreo 50.000 de oameni în stradã, pentru a saluta evenimentul. Mitingul s-a amânat pentru 11 noiembrie, pentru a fi legal mãcar. Ba mai mult , Alina Gorghiu l-a sfãtuit pe Ciolos sã mai cotrobãie prin podul Cotrocenilor, sã vadã dacã Traian Bãsescu nu a uitat pe acolo la plecare, însemnele cu „presedinte jucãtor“, pe care sã le ajusteze în „prim-ministru jucãtor“, pentru a-l putea adopta mai usor, ca premier. Prin lansarea platformei „România - 100“, Ciolos nu l-a iritat numai pe Dragnea. A iritat deopotrivã tot PSD-ul care, paradoxal, desi la viitoarele alegeri este acreditat cu 40 %, nu-si poate permite nici acum sã-si lanseze public candidatul pentru functia de prim ministru. Dacã ar fi lansat Liviu Dragnea, cum ar fi firesc, unii analisti avertizeazã cã PSD ar scãdea, insurmontabil sub 40 % . Asa cã se amânã lansarea propunerii pânã imediat dupã alegeri. Atunci poate fi nominalizat oricine, cã nu mai conteazã. Va conta numai partidul, cu sau fãrã Ponta ori Dragnea. Singurul mare avantaj , cã avem un guvern tehnocrat în perioada preelectoralã, este cã acesta nu face promisiuni si nu ia mãsuri populiste, cu care sã mituiascã electoratul, lãsând viitorului guvern un buget mai putin afectat de deficite. Asa cã acum, în prag electoral, premierul Ciolos nu bagã mâna în sac sã ne facã pomeni, ci ne promite înfãptuirea unor percepte iluzorii, pe care si înaintasii, de la 1918 si pânã astãzi, le-au tot promis, dar nu s-au tinut de ele.

PROSPÃTURA DE PARTID ca model de reformã

Nu mai poti deschide televizorul sau un ziar, fãrã sã nu-ti bage cineva pe gât imperativul „înnoirii clasei politice“. Klaus Iohannis vorbeste rar, dar când o face, din zece vorbe, opt sunt despre împrospãtarea clasei politice. Bombardamentul continuã cu înnoirea, ne-a zãpãcit de tot, ajungând sã bântuim ca bezmeticii pe toate cãrãrile, în descoperirea prospãturilor pentru partide. Pânã la alegerile trecute, liderii partidelor rezolvau înnoirea prin rotatia acelorasi cadre. ÃŽsi treceau camarila pe biletele, biletelele le învârteau în jobenul de partid si de acolo extrãgeau aceiasi candidati, dar pentru scaune diferite. Recent, Elena Udrea explica, constrânsã de DNA, cã dialectica într-un partid izvorãste din conflictul dintre Echipã si Gãsti. Din cunostintele mele, si una si alta definesc sistemul camarilelor în partid. Fiecare echipã sau gascã are un lider, care vrea sã acceadã la putere. Metoda jobenului de partid s-a dovedit redutabilã, reproducând sincope în perpetuarea speciei de lider de partid. Acum, fiecare lider de partid cautã disperat prospãturi, cu care sã asigure candidati onesti pentru parlament. Cu gãsitul prospãturilor este mai simplu, mai ales când nu le cauti în interiorul partidului. Cu onestitatea este mai greu, pentru cã liderul raporteazã onestitatea candidatului la onestitatea sa, care în majoritatea cazurilor este mai mult decât discutabilã. ÃŽn fond, la acest capitol, rezultatele sunt conform zicalei „cum e sacul, si peticul“. Dacã citim sondajele de opinie privind votul cetãtenilor pentru partide, obtinem o imagine realã a vointei electoratului autohton. Fiecare elector are impresia cã a sesizat care este directia corectã de urmat si va vota dupã cum îi dicteazã perceptia. Unii nu uitã încã ce au avut de tras de pe vremea regimului Bãsescu, altii sunt îngrijorati de cresterea influentei PSD sub conducerea unuia ca Dragnea, altii vor ca solutia cu guvernarea tehnocratã sã nu se mai repete, altii sunt sedusi de partidulete minuscule care în loc de ideologie practicã discursul negativ emotional, de multe ori paralel cu democratia. ÃŽnnoirea clasei politice a fost semnalul declansator al înfiintãrii, în ultima vreme, a sumedenie de partidulete, avantajate de o lege neroadã, care a inventat „partidul de buzunar“. Pe aceastã cale, au apãrut public numeroase persoane bizare, care solicitã desfiintarea pragului electoral, pentru a putea invada Parlamentul cu puzderia de partide gen „a lu' peste prãjit“, care sã împingã institutia pe o linie moartã. O fi „prospãtura de partid“ o solutie teoreticã de înnoire politicã, dar practic, singura solutie stã în valoarea votului fiecãrui alegãtor aflat în fata urnei. Valoarea votului este cu atât mai mare, cu cât alegãtorul detine mai multe informatii corecte. Mai informat înseamnã implicit mai responsabil. ÃŽntr-o urnã de vot se regãsesc, la deschiderea acesteia, atât voturi responsabile, cât si voturi iresponsabile. Ponderea ridicatã a voturilor iresponsabile a impus concluzia cã actuala clasã politicã trebuie împrospãtatã, reformatã, înlocuitã, etc, etc . Pe ansamblu, concluzia este aparent corectã, dar în fond, este falsã. Problema cheie este electoratul, nu clasa politicã. Electoratul trebuie reformat, el este posesorul votului pe care îl acordã. Clasa politicã nu face decât sã cearã acest vot. Votul nu se acordã cui îl cere, ci cui îl meritã. Acesta este principiul liberal, care se interpune între cerere si ofertã.

SINGURA CALE - Responsabilizarea alegãtorului
Când vom scãpa de obsesiva întrebare a cetãteanului turmentat - „Eu cu cine votez?“, atunci va fi semnalul cã a început reformarea electoratului. Pânã atunci însã, întrebarea caragieleascã nu face decât sã demonstreze cã votul alegãtorului încã este de vânzare. Rãspunsul la întrebare poate confirma ce va primi alegãtorul pentru ofertã. De regulã, alegãtorul întreabã si primarul rãspunde. Spre deosebire de politicieni, electoratul nu poate fi nici schimbat, nici împrospãtat. Electoratul poate doar sã fie responsabilizat prin informarea sa corectã si continuã. Liderilor politici le convine ca electoratul sã înghitã gãlusca cu necesitatea reformãrii clasei politice, ei mimând intens si mediatizat cã sunt preocupati de înnoirea esaloanelor superioare ale partidelor si activului. Liderii nu pomenesc o iotã despre necesitatea cresterii responsabilitãtii votului alegãtorului si despre educatia lui electoralã. Dorinta unui lider ar fi ca cetãteanul, care ajunge în fata urnei de vot, sã rãmânã perpetuu ignorant pentru a nu încurca jocurile de partid, în privinta candidatilor. Campania electoralã este condusã de lideri, pentru satisfacerea intereselor lor si a camarilei acestora, pentru rezolvarea aranjamentelor, a obligatiilor si pentru mentinerea îndelungatã a frâielor puterii. Dorinta liderului de campanie este ca votul alegãtorului sã poatã fi influentat de orice, de discursul demagogic, emotional, de punga de mãlai, zahãr sau orez, de sticla de ulei, de cizme, sepci si gãleti, de spectacole electorale, dar nu de responsabilitatea alegãtorului. Adevãrata cale de reformare a clasei politice va fi cresterea responsabilitãtii alegãtorilor. Responsabilizarea alegãtorilor va impune, în mod inexorabil, responsabilizarea liderilor si a structurilor de partid. Dacã vor sã mai conducã ceva în România.

Articol afisat de 1000 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan Bivolaru)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective