E rãzboi pe „apã“! Cît ne-o mai costa?
• nemtenii plãtesc apã scump pentru cã Apa Serv are de rambursat credite • 30% din reteaua de distributie este învechitã, iar gestionarea nãmolului reprezintã o cheltuialã enormã • dacã ar exista interes din partea factorului politic, toate aceste probleme ar putea fi rezolvate • Pretul apei în Neamt reprezintã un subiect amplu dezbãtut. De la politicieni care au sustinut cã încearcã sã scadã pretul, pînã la „specialisti“ care au afirmat cã e imposibil. Ca de obicei, adevãrul este undeva la mijloc. Concluzia unei analize simple, pornind de la motivele „tehnice“ pentru care pretul e mare si vãzînd si solutiile ce ar putea fi adoptate, este cã rãzboiul pentru „acapararea“ Apa Serv e principalul motiv pentru care nemtenii plãtesc si vor plãti scump apa. Astfel, reprezentantii companiei, solicitati sã explice de ce ne usturã atît de mult la buzunare utilitatea cea de toate zilele au oferit în rezumat trei motive. Primul: creditele pe care firma le-a contractat pentru a atrage fonduri europene. Aproape 15 milioane de euro. „Costul“ lor se regãseste în pretul apei. Ar fi fost altã solutie? ÃŽmprumutul sã fie realizat de cãtre CJ Neamt, iar costul lui sã nu greveze cetãteanul simplu care bea o canã de apã. Ar fi însemnat, spun specialistii, o reducere a pretului cu cel putin 50 de bãnuti. O fi mult, o fi putin, cert este cã ar fi fost o reducere. Politicienii nu au dorit acest lucru si s-a ajuns în situatia ca pretul apei sã fie calculat dupã o formulã europeanã. Poate sã parã o glumã, însã costul efectiv nu e dat de cantitatea totalã de apã furnizatã versus cheltuieli, dupã cum ar fi normal, ci de o formulã de calcul ce te lasã ca la dentist, venitã dinspre Europa. Cîteva precizãri ar fi de fãcut. Ca în multe alte cazuri, fãrã sã fim întrebati de nimeni, am fost obligati sã suportãm din buzunarele aproape sau chiar goale costul pipãrat al asa-zisei „europenizãri“.
Nimeni nu ne-a spus acest lucru înainte de a lua banii europeni, ba chiar s-au plãtit fonduri consistente pentru a fi pãcãliti prin campanii publicitare ce ziceau ce bine o sã ne fie. ÃŽn fapt, mesajul e relativ simplu: „Vrem bani europeni, suportãm preturi pipãrate. Poate cã mesajul ar fi fost mai putin arogant dacã ar fi venit nu de la oamenii politici ci de la niste directori la o fabricã... de masini de lux. Adicã, vrei lux, plãtesti! Dar nu e lux. Compania vinde apã. Iar nemteanul de rînd e „consumator captiv“. Adicã n-are de ales. Trebuie sã bea apã, cã asa a dat Dumnezeu si trebuie sã o plãteascã scump, cã asa au hotãrît pentru el altii. Europenii si-au fãcut formulã de calcul pentru cost dupã „chipul si asemãnarea“ propriilor salarii, dar întrebarea este de ce politicenii români au acceptat-o? ÃŽn context se vorbeste foarte mult despre protectie socialã. Tradus si aplicat la caz, sã stãm cu mîna întinsã sã primim pomanã ca sã ne permitem sã plãtim apa. Considerãm cã în acest contex protectie socialã e un termen chiar jignitor pentru românul de rînd care munceste pe un salariu mediu, dar din cauza pretului la apã (dar si la gaz, curent electric etc) s-ar putea sã nu mai aibã bani pentru educatia copilului, plata ratelor la bancã si alte angarale. Sã-si condamne copiii la ignorantã si la a trãi pe strãzi. Pentru cã l-au „europenizat“ unii fãrã sã-i spunã care sînt costurile. Si fãrã sã aibã în mod real o modalitate de a-si exprima optiunea. De fapt nu cred cã mai sînt români cãrora sã nu le fie clar cum e cu europenizarea asta mioriticã. Ne-au condamnat unii, aroganti si îmbogãtiti pe spinarea noastrã, sã trãim cu preturi europene, dar cu venituri mult sub media europeanã. Si ne mai mirãm cã sîntem sãraci.
Nãmolul care scumpeste apa
Revenind la explicatiile reprezentantilor Apa Serv privind pretul apei, am mai retinut cã un alt motiv pentru care e scump îl reprezintã faptul cã 30% din retea are durata de viatã depãsitã si trebuie înlocuitã. De cãtre cine? Reprezentantii firmei spun cã ei nu sînt proprietari pe conducte si nici nu mai au resurse financiare, pe motiv de credite amintite, si aratã cu degetul spre CJ. Proprietar al retelei, dar si în „gaurã financiarã“ sau altfel spus cu un grad de îndatorare ce nu-i permite astfel de investitii. Sigur cã europenii nu dau bani decît pentru extinderea retelei si nu pentru reabilitarea celei uzate. Si aici ar fi de fãcut o precizare: factorul politic ar trebui sã-si asume aceastã investitie. Mãcar etapizat. Anual, se cheltuie multi bani de la CJ pe proiecte si investitii cel putin discutabile. Ei ar putea fi redirectionati spre reabilitarea unei pãrti, oricît de mici, a unei retele de furnizare a apei care si-a trãit de mult traiul. Mai ales cã în lipsa unei astfel de investitii pierderile în retea vor fi în continuare enorme si pretul apei va continua sã fie mare. Ca sã nu mai spunem cã sîntem în situatia unui „gospodar“ care îsi pune cismea în curte (se extinde), dar are teava spartã în baie si bucãtãrie. Un al treilea motiv pentru care plãtim scump apa vine de la... nãmol. Rezultat din procesul de epurare al apelor uzate. Iar cheltuielile cu gestionarea lui reprezintã jumãtate din cheltuielile de exploatare. Ar fi solutii? Ar fi, dar tot la CJ. Un proiect cu bani europeni pentru ca nãmolul sã fie transformat în energie. Dacã proiectul ar fi accesat de Apa Serv, spune directorul Ionut Dughir, doar 70% din bani ar fi nerambursabili, dacã ar fi accesat de CJ, 98% ar fi nerambursabili. Diferenta este clarã. La fel de clarã si indiferenta factorului politic pentru acest subiect. Concluzia? Apa rãmîne la fel de scumpã si, în perspectiva atragerii unor noi fonduri europene, are mari sanse sã se scumpeascã.
Pericolul electoral
Un lucru este clar în acest context: rãzboiul ce se poartã de cîteva luni pentru „control“ la Apa Serv face ca aceste solutii pentru ieftinirea apei sã nu poatã fi adoptate. Si mai existã un pericol, spun sursele noastre: factorul politic, dacã va prelua Apa Serv, ar putea sã ia decizia sã ieftineascã „artificial“ apa. ÃŽn scopuri exclusiv electorale. Sã cîstige voturi, respectiv alegerile. Apoi sã uite de investitiile ce ar face aceastã ieftinire sustenabilã. Situatie în care, dupã alegeri, pretul ar reveni si mai mare sau ar exista pericolul ca Apa Serv sã plãteascã „oalele europene“ sparte. Ceea ce ar putea duce chiar la un faliment. Si o preluare. De cãtre europeni eventual. Cã întelegem cã olandezii, francezii, abia asteaptã o asa oportunitate: o companie de apã falimentatã si vîndutã la pret de fier vechi pentru cã politicienii s-au bãtut pe ea pînã au omorît-o.
|
Autentificare
