Idee de afacere: ferma de... mure
• romascanul Ioan Astãnculesei este pe cale sã dea lovitura cu un soi de mure, fãrã spini, cu fructe foarte mari si dulci • productia merge pînã la 25 de tone la hectar • acesta mai cultivã, printre altele, salvie si goji, inclusiv butasi • primele soiuri rare i-au fost aduse de fiul sãu, celebrul pianist, Valentin Astãnculesei • Pensionarul romascan Ioan Astãnculesei, în vîrstã de 66 de ani, inginer agronom ca formatie profesionalã, pare sã fi gãsit una dintre cele mai bune solutii pentru a cultiva pãmîntul din zonã, acesta axîndu-se pe plante rare, cu mare valoare economicã si nu numai, cum ar fi murele, salvia, buxusul si, mai nou, goji. Acesta este nimeni altul decît tatãl arhicunoscutului Valentin Astãnculesei, tînãrul care a emotionat o tarã întreagã, cîntînd imnul national în Gara Amsterdam, fapt care i-a atras inclusiv aprecierea presedintelui Iohannis, dar si a autoritãtilor locale, ce l-au rãsplãtit în cadrul unei gale de excelentã. De altfel chiar talentatul pianist, în prezent specialist în IT la Bucuresti, a fost cel care l-a ghidat, vrînd-nevrînd, pe tatãl sãu, spre ceea ce pare a deveni una dintre cele mai frumoase si... gustoase afaceri din horticulturã în zona Neamtului. Din Olanda, acesta nu s-a întors numai cu celebritatea ci a adus acasã si cîsiva butasi si seminte ale unor plante rare. Ioan Astãnculesei s-a orientat imediat spre cei circa 3.000 de metri pãtrati de grãdinã pe care îi lucreazã în zona Basta, comuna Secuieni si, de aici, a dezvoltat culturi cît se poate de interesante. „Sînt, conform studiilor, specialist în cultura mare, de cîmp. ÃŽn timpul facultãtii, la Iasi, am avut un profesor, pe nume Savinschi, de horticulturã, disciplinã care era cam în planul al doilea fatã de ce studiam noi. Profesorul spunea asa: «aveti grijã, chiar dacã ajungeti ingineri agronomi, de pe un hectar de culturi horticole scoateti cît de pe 100 din zona agricolã». Pînã la urmã, acesta este adevãrul. Domnul Savinschi ne tinea numai în note mici si ne ducea pînã la faza de reexaminãri. La obiectul lui dãdeai de cel putin trei ori examenul, ca sã îl iei. Dupã ce am ajuns la pensie, mi-am adus aminte de vorbele lui si, avînd în vedere cã am pãmînt dar nu pot munci o suprafatã foarte mare, am zis sã lucrez grãdina. Aici produc butasi de vie, de zmeurã, de buxus, de salvie, mure si goji“, a istorisit Ioan Astãnculesei.
O plantã interesantã
Nu este niciun secret cã murele fãrã spini reprezintã una dintre culturile cele mai rentabile care existã în prezent în tara noastrã. Aceasta, în ciuda faptului cã majoritatea micilor agricultori continuã sã punã preponderent porumb sau alte cereale. Povestea lui Ioan Astãnculesei poate fi o lectie utilã din acest punct de vedere. „Am început mai mult din întîmplare. Fiul meu, Valentin, care a terminat cu brio facultatea de informaticã, a colindat mai multe tãri si, astfel, a ajuns prin Olanda. De acolo mi-a adus laleaua neagrã, al cãrei sezon deja s-a încheiat si butasi de mure, vreo 30 de bucãti, din douã soiuri, unul cu spini si unul fãrã spini. I-am plantat în primul an si am vãzut cã au dat si rod. M-a încîntat acest lucru si atunci, imediat, am cãutat metoda de înmultire, care este foarte dificilã. Am fãcut acest lucru si apoi am plantat 230 de butasi în grãdinã, pe circa 1.200 de metri pãtrati. Nici întretinerea plantelor nu o prea stiam iar de pe internet nu este bine sã iei totul de bun. Am mers în paralel cu tehnologia de la vita de vie si a functionat. Numai tratamente nu am aplicat, pentru cã nu a fost cazul. Murele nu prea au dãunãtori, decît eventual graurii, dar nu cred cã aceste pãsãri ar putea înghiti fructele, la cît sînt de mari“, a mai spus inginerul romascan. Un calcul economic simplu aratã cã de pe un hectar de mure fãrã spini, într-un an bun, la un pret de 10 lei/kilogram ar putea fi obtinuti circa douã miliarde de lei vechi. „Productia la aceste fructe merge pînã la 25 de tone la hectar si, într-adevãr, vãd cã poate fi obtinut atît. Acum am cultura abia în cel de-al patrulea an si cred cã voi scoate sute bune de kilograme, poate spre o tonã. Este o plantã care m-a cucerit si îmi doresc sã ajung sã cultiv mãcar o jumãtate de hectar. Singura parte dificilã, migãloasã, sã zicem, este culesul. Le mai spun celor interesati cã murele iubesc soarele si apa; dacã sînt îndeplinite aceste conditii, productia este garantatã. Pînã la urmã, însã, principala conditie este pasiunea, sufletul pe care îl pui în ceea ce faci. Mai apar si esecuri însã ele trebuie privite ca si faze ale progresului, dacã nu dai înapoi si înveti ceva din ele“, a mai apreciat Ioan Astãnculesei.
Solutie bunã dar trebuie muncã
Pensionarul agronom romascan a mai povestit cã este decis sã nu se opreascã aici, extinzînd si diversificînd an de an culturile. „Normal cã nimeni nu munceste degeaba iar pentru partea de comercializare a acestor mure, dat fiind faptul cã este un produs cu un aspect cu totul deosebit si un gust dulce, cu un continut de vitamina C de peste 40%, nu am probleme. Am vîndut anul trecut vreo 200 de kilograme, fãrã sã stau mult pe piatã. Chiar am avut clienti care s-au supãrat cã nu am mai avut fructe sã le aduc. Oricum, este o culturã pe care o recomand celor care doresc sã obtinã cîstiguri frumoase. O familie tînãrã, de 5-6 membri, ar avea cu ce trãi tot anul dintr-o jumãtate de hectar de mure, dacã le-ar munci asa cum trebuie. Ramura agricolã nu este o sursã de venit în ziua de azi decît în sistem extins, se cîstigã mult mai bine din zona horticulturii. Nu este bine sã mergi unde se bagã toatã lumea“, a mai explicat Ioan Astãnculesei. Acesta este producãtor de butasi din mai multe soiuri rare, desi a început grãdinãritul mai mult ca un hobby care sã îi continue pasiunea de o viatã pentru pãmînt. „Salvia medicinalã este planta miracol, pornind încã de la legenda care spune cum Maica Domnului s-a ascuns într-un asemenea cîmp, cînd era urmãritã de oamenii lui Irod. Prin proprietãtile sale, s-a dovedit cã poate salva viata omului. Tot fiul meu, Valentin, mi-a adus din Olanda o cutiutã cu seminte de goji, mai mici decît cele de mac. Fructele se aseamãnã cu coarnele, dar nu au sîmburii la fel ci foarte mici. Sînt încã la început cu aceastã plantã dar stiu cã are numeroase întrebuintãri, fiind un excelent detoxifiant pentru organism. Am plantatia înfiintatã si de la anul voi pune vreo 10-15 ari, sã vedem ce si cum se face. Este bine sã ne axãm pe produse noi, avem acces la tehnologie si la informatie. Din pãcate, la noi cam lipseste accesul la muncã. Dupã Revolutie, mai ales tinerii au fost învãtati cu lenea si cînd au terminat scoala au început sã li se dea de-a gata, somaj sau alte forme de sprijin. Nu e bine, pentru cã românul are talentul de a fi dezorientat. Este învãtat sã i se spunã ce sã facã si nu este învãtat sã gîndeascã pentru el. Munca si pasiunea sînt cheia succesului“, a conchis Ioan Astãnculesei.
|
Autentificare
