Turismul cultural la muntele Ceahlãu, potential imens dar...
• zona Neamtului detine un patrimoniu cultural de invidiat, o spiritualitate unicã în spatiul românesc, datoratã în special muntelui Ceahlãu • din pãcate, atît edificiile istorice, cît mai ales cele religioase, sînt foarte slab puse în valoare • infrastuctura rutierã la pãmînt este unul din factorii care „alungã“ turistii • nici întreprinzãtorii privati nu prea înteleg rostul promovãrii altor destinatii turistice extrem de interesante decît cele foarte cunoscute • România ar putea fi o destinatie importantã pe harta turismului
cultural mondial, beneficiind de un patrimoniu cultural bogat si valoros.
Carentele în domeniul infrastructurii, mai ales în transporturi, de asemenea o calitate discutabilã a serviciilor turistice si, nu în ultimul rînd, lipsa unor campanii publicitare mai agresive si mai bine conturate si centrate sînt cîteva din cauzele care aseazã România într-o pozitie perifericã ca destinatie turisticã în Europa. Desi beneficiazã de un bogat potential al turismului cultural, resurse turistice antropice de mare valoare, tare are totusi cu o serie de dificultãti care împiedicã dezvoltarea turismului cultural. Evidentiem dintre acestea numãrul redus al centrelor de informare si promovare turisticã, zone turistice importante nu dispun de servicii turistice pertinente, turismul cultural nu beneficiazã de fonduri importante, promovarea turisticã se concentreazã în continuare spre obiectivele si regiunile turistice deja foarte cunoscute, astfel fiind ocolite regiuni turistice valoroase.
Regiunea noastrã se confruntã cu aceleasi probleme ca România
luatã în ansamblu. Detine un patrimoniu cultural bogat, o spiritualitate
unicã în spatiul românesc, datoratã în special muntelui Ceahlãu, cu
aura sa de sacralitate, de mit, de legendã. Resursele turistice antropice sunt deosebite, numeroase si valoroase, atît edificiile
istorice, cît mai ales cele religioase, atît patrimoniu material, cît si cel
imaterial. Situatã într-o zonã eminamente montanã si ruralã, nu
beneficiazã de o infrastructurã a transporturilor viabilã, cãile de acces,
înconjurate de o arhitecturã peisagisticã superbã, sunt proaste, slab
întretinute, de multe ori turistul se avîntã într-o adevãratã aventurã
automobilisticã pentru a ajunge la poale de Ceahlãu. De asemenea,
promovarea regiunii se concentreazã obsesiv doar pe Parcul National
Ceahlãu si frumusetile sale naturale, stâncile, abrupturile si
prãpãstiile, florile si animalele sãlbatice. Promovarea se face, în
majoritate, de cãtre autoritãtile judetene sau locale si mai putin de
întreprinzãtorii particulari, care înteleg mai greu necesitatea unor
astfel de actiuni. Sunt neglijate edificiile culturaleale regiunii, doar
Mãnãstirea Durãu si mãnãstirea de pe muntele Ceahlãu fiind în
atentia mai largã a turistilor si, de obicei, în cadrul unui circuit de o zi,
care include o ascensiune pînã la cabana Dochia, pe vârful Toaca, si
o coborîre pe la Cascada Duruitoare. Rareori turistul obisnuit ajunge
la schitul din Poiana Maicilor, în mijlocul unui peisaj superb, dar unde
se poate ajunge cu masni de teren, sau le Schitul Cerebuc, unde
trebuie traversat drumul asa-numit „axial“, prost întretinut, un „asfalt“
plin de „cratere“. ÃŽn aceeasi situatie se aflã si bisericuta de la Pîrîul
Mare, a fostului Schit Schitisorul, dar si bisericile tãrãnesti ale zonei,
bijuterii ale arhitecturii traditionale a lemnului, în acelasi timp
monumente istorice, pe care le-am prezentat în studiul nostru:
Grinties, Farcasa, Bicazu Ardelean etc. Remarcãm si activitatea
deficitarã a preotilor regiunii în promovarea lãcasurilor de cult aflate
sub autoritatea lor duhovniceascã si administrativã si chiar disputele
cu autoritãtile laice. Palatul Cnejilor, vechea curte boiereascã a Cantacuzinilor de la fosta Mãnãstire Pionul, se aflã în ruine, autoritãtile locale si judetene nereusind sã se coordoneze spre a realiza un proiect de reconstruire. Valoarea sa arhitectonicã si istoricã pusã în valoare prin niste campanii bine structurate ar atrage numerosi turisti, datã fiind si aura de mister si legendã care a inspirat pe Eminescu, Dumas sau C. Matasã. Una dintre carentele turismului în regiune este faptul cã se oferã doar circuite de o zi sau de „week-end“, concentrate spre Parcul National Ceahlãu si spre cele douã mãnãstiri amintite mai sus. Pensiunile si agentii turistici ai zonei nu oferã pachete turistice pe mai multe zile, itinerarii spirituale în imediata apropiere sau spre mãnãstirile si schiturile din jurul orasului Tîrgu-Neamt. Sunt necesare lucrãri care sã ofere turistului cultural informatii, rute, care sã-l facã sã zãboveascã în regiune, sã descopere din cultura regiunii, sã cunoascã oamenii, obiceiurile si traditiile lor care în aceastã zonã montanã mai pãstreazã din caracterele sale patriarhale si ancestrale. Remarcãm eforturile de popularizare a festivalului prilejuit de sãrbãtoarea si hramul muntelui la început de august, care capãtã tot mai mare consistentã de la an la an si unde, pe lîngã spectacolele folclorice si traditionalul pelerinaj pe vârful muntelui la 6 august - Schimbarea la Fatã, se organizeazã un simpozion international dedicat turismului la muntele Ceahlãu, cu reprezentanti de valoare de la diverse institutii stiintifice din tarã si strãinãtate. Dezvoltarea turismului cultural ar putea avea efecte majore si din punct de vedere economic. Astfel, în zonele rurale punerea în valoare a patrimoniului poate deveni axa privilegiatã a dezvoltãrii si axa strategicã de revitalizare. ÃŽn termeni de actiuni economice repunerea în valoare prin includerea în circuitul turistic a unui sat duce la valorizarea produselor traditionale, crearea comertului si activitãtilor traditionale si comerciale. Turismul cultural contribuie la cresterea cifrei de afaceri a unui teritoriu si dã astfel un sens economic
subventiilor culturale. Efectele sînt nu numai materiale, dar si simbolice, prin repunerea în valoare a patrimoniului istoric, cultural,
religios. Aceastã actiune este mai puternicã decît simpla tematicã de
salvare a zonelor rurale. Mai mult decît atît, valorizarea patrimoniului
asigurã stabilitate socialã, genereazã o imagine a identitãtii proprii a
locuitorilor dintr-o zonã, creste prestigiul si mîndria civicã. Oare sã fie
atît de greu si pentru noi, nemtenii, si pentru noi trãitorii de la poalele
Ceahlãului?!
|
Autentificare
