Trenul mortii, au trecut 75 de ani

• ambasadorul Tamar Samash nu a fost prezent, cum se anuntase, la comemorarea victimelor din Trenul Mortii • evenimentul a fost tinut oricum, alĂŁturi de reprezentantii evreilor din Iasi sau Bucuresti si autoritĂŁtile publice locale • au fost momente emotionante, de evocare a crimelor de acum 75 de ani • gropile comune din Cimitirul Evreiesc Roman, cu 413 victime, stau mĂŁrturie atrocitĂŁtilor comise de nazisti •

Ambasadorul Statului Israel ĂŽn România, Tamar Samash, a contramandat ĂŽn ultimul moment prezenta la Roman, programatĂŁ ĂŽn cursul zilei de marti, 28 iunie, din motive neprecizate, aceasta fiind asteptatĂŁ sĂŁ participe la comemorarea a 75 de ani de la Pogromul din Iasi, ale cĂŁrui sute de victime sĂŽnt ĂŽnhumate ĂŽn gropile comune din Cimitirul Evreiesc. Evenimentul fusese stabilit pentru ora 15, ĂŽnsĂŁ abia ĂŽn jurul orei 17 a fost clar cĂŁ ĂŽnaltul diplomat nu va mai trece prin municipiul de la malul Moldovei, astfel ĂŽncĂŽt totul a fost reorganizat pe moment. Iancu Wexler, presedintele ComunitĂŁtii Evreiesti din Roman, alĂŁturi de primarul Laurentiu Leoreanu, i-au avut alĂŁturi pe Paul Schwartz, vicepresedintele Federatiei ComunitĂŁtilor Evreiesti din România si Ghiltman Abraham, presedintele ComunitĂŁtii Evreiesti din Iasi, precum si alti reprezentanti ai cultului mozaic. Acestia au evocat, la monumentul de lĂŽngĂŁ gropile comune, unde sĂŽnt 413 victime, din care 53 date jos ĂŽn Gara Roman si 360 deshumate din Iugani, comuna Mircesti, atrocitĂŁtile de la finele lunii iunie 1941. Cei 360 fuseserĂŁ aruncati ĂŽn pripĂŁ ĂŽn niste gropi comune sĂŁpate lĂŽngĂŁ drumul spre Pascani, ulterior, dat fiind faptul cĂŁ exact lĂŽngĂŁ mormĂŽntul improvizat trecea magistrala de apĂŁ de la Timisesti, fiind luatĂŁ decizia aducerii lor la Roman. Cu acest prilej, primarul Leoreanu a evocat si experienta proprie a vizitĂŁrii unui fost lagĂŁr nazist. „SĂŽntem prezenti aici, la un moment de comemorare pentru lucruri triste despre care s-a vorbit. Ele reflectĂŁ nenorociri care s-au ĂŽntĂŽmplat ĂŽn timpul celui de-al doilea RĂŁzboi Mondial si iatĂŁ cĂŁ, la Roman, au fost momente ĂŽn care anumiti oameni s-au putut ridica la nobletea sufleteascĂŁ a unui comportament altruist, patriotic. În acelasi timp, aceste momente au fost ridicate pe suferintĂŁ. Ne bucurĂŁm cĂŁ au existat asemenea oameni, dar ne pare rĂŁu cĂŁ au fost asemenea momente. Nici animalele nu ar trebui sĂŁ fie transportate asa sau sĂŁ aibĂŁ parte de o asemenea atitudine, din partea oamenilor. Am trecut vara trecutĂŁ printr-o exeperientĂŁ, ĂŽntr-o excursie pe care am avut-o ĂŽn Austria si Germania, cĂŽnd am putut vedea un lagĂŁr din timpul celui de-al doilea RĂŁzboi Mondial, reabilitat prin fonduri europene. La acel moment am avut o revoltĂŁ pentru cĂŁ se cheltuiesc banii UE pentru a aduce la luminĂŁ locuri care aduc aminte de asemenea grozĂŁvii. L-am vizitat si, ĂŽmpreunĂŁ cu prietenii care mĂŁ ĂŽnsoteau, ne-am trezit la un moment dat cĂŁ avem lacrimi pe obraji, prin ceea ce am vĂŁzut, imagini care ilustrau exact ceea ce s-a ĂŽntĂŽmplat. Ulterior, mi-am dat seama cĂŁ acea reabilitare este de bun augur. Intrarea era liberĂŁ si erau grupuri ĂŽntregi ce veneau si vedeau. Am zis da, trebuia fĂŁcutĂŁ cheltuiala pentru a scoate la ivealĂŁ un loc al terorii, al mortii, pentru ca astfel de lucruri sĂŁ nu se mai repete. Si aici, la Roman, comemorĂŁm un asemenea eveniment, care a adus multĂŁ tristete ĂŽn sufletul oricui, evreu sau nu. Nu putem decĂŽt sĂŁ ne plecĂŁm fruntile si sĂŁ fim solidari cu cei slabi, care au suferit, au fost nĂŁpĂŁstuiti si sĂŁ fim o voce puternicĂŁ, cu o atitudine pragmaticĂŁ, sĂŁ sprijinim orice initiativĂŁ ca astfel de lucruri sĂŁ nu se mai repete. EvocĂŁm un moment, cu pĂŁrere de rĂŁu pentru faptele care s-au produs“, a rostit primarul Laurentiu Leoreanu.

Spre aducere aminte

„Aici se odihnesc oseminte de martiri ai obstii din Iasi care au fost ucisi ĂŽn Trenul Mortii ĂŽn timpul Pogromului fascist din zilele de 29-30 iunie si 1 iulie 1941. BinecuvĂŽntatĂŁ fie memoria lor sfĂŽntĂŁ“, stĂŁ scris pe monumentul din Cimitirul Evreiesc Roman, lĂŽngĂŁ cele douĂŁ gropi comune. Profesorul Iancu Wexler a evocat acele momente, din vara anului 1941, aducĂŽnd la cunostinta comunitĂŁtii aspecte mai putin stiute. Comunitatea romascanĂŁ, prin eroina sa, Viorica Agarici, au scris o filĂŁ de umanitate ĂŽn timpul Holocaustului. „Este un moment de comemorare a victimelor Holocaustului, ĂŽn spetĂŁ a evreilor ieseni din Trenul Mortii, care se ĂŽndrepta spre lagĂŁrul de la CĂŁlĂŁrasi. Cei morti au fost debarcati ĂŽntĂŽi la Podul Iloaei, dupĂŁ aceea la TĂŽrgu Frumos, ĂŽnainte de Roman, la Mircesti - Iugani si SĂŁbĂŁoani si apoi la Roman. Al doilea RĂŁzboi Mondial a adus norii negri si asupra zonei noastre iar evreii au avut foarte mult de suferit. Perioada este numitĂŁ Holocaust - ardere totalĂŁ, nimicire totalĂŁ. La Roman nu am avut Pogrom, dar au existat toate componentele notiunii de Holocaust. Foarte multi evrei au fost trimisi ĂŽn Transnistria, toti bĂŁrbatii apti au fost dusi ĂŽn detasamente de muncĂŁ obligatorii. Cei rĂŁmasi au fost obligati sĂŁ poarte Steaua lui David, galbenĂŁ, pe fond negru cĂŽnd erau ĂŽn trecere prin oras. Evreii au fost dati afarĂŁ din institutii, iar copiii din scoli. Cu toate acestea, au fost oameni de omenie, care ne-au ajutat“, a relatat profesorul Iancu Wexler. În 3 iulie 1941, Trenul Mortii, pornit de la Iasi, a ajuns ĂŽn Gara Roman. Presedintele ComunitĂŁtii Evreiesti din Roman a povestit, citĂŽndu-i pe supravietuitorii momentului, cĂŁ erau vremuri groaznice, cu temperaturi foarte mari, evreii fiind ĂŽnghesuiti cĂŽte 120 ĂŽntr-un vagon ĂŽn care abia-abia aveau aer, pentru cĂŁ si ferestruicile erau ĂŽnchise. „Se auzeau gemete si, atunci, presedinta Comitetului de Cruce Rosie, doamna Viorica Agarici, nu s-a lĂŁsat pĂŽnĂŁ ce nu a intervenit si a obtinut decizia ca vagoanele sĂŁ fie deschise, mortii sĂŁ fie dati jos iar cei vii sĂŁ fie spĂŁlati, hrĂŁniti si hidratati. Comunitatea a fost informatĂŁ si imediat a adus alimente, ĂŽmbrĂŁcĂŁminte si medicamente. Fapta VioricĂŁi Agarici a rĂŁmas cunoscutĂŁ, iar cei din Trenul Mortii care au supravietuit au povestit-o ulterior. Statul Israel i-a acordat acesteia ĂŽnaltul titlu de Drept al Popoarelor, iar municipalitatea romascanĂŁ a declarat-o cetĂŁtean de onoare. Imediat dupĂŁ rĂŁzboi, aceasta, la rĂŽndul ei, a avut de suferit. Fiind intr-o familie boiereascĂŁ, i-a fost luatĂŁ averea si i-a fost stabilit domiciliu fortat. Copiii i-au fost arestati ca fii de boieri, mai ales cĂŁ lucrau prin ambasade. Atunci a intervenit comunitatea evreiascĂŁ, fiindu-i stabilitĂŁ o pensie viagerĂŁ, pentru cĂŁ nu avea din ce sĂŁ trĂŁiascĂŁ. S-a stins la Bucuresti, fiind ĂŽnmormĂŽntatĂŁ tot de federatia comunitĂŁtilor noastre ĂŽn Cimitirul Bellu Ortodox“, a mai amintit presedintele ComunitĂŁtii Evreiesti Roman.