Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2016
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 14 Mai 2016
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Terorism pedagogic într-un cuib de viespi

Mai cedãm odatã, cu indiferentã, Basarabia?

Sintagma din titlu n-are nimic comun cu frica de teroristi. Of-ul meu este legat de educatie si vizeazã, în mod special, labilitatea viziunilor si a actiunilor de apropiere a celor douã maluri de Prut. Basarabeanul din mine a simtit un soi de teroare intelectualã, când o bunã parte din colectivul pedagogic de la scoala Z, în frunte cu directorul, m-au fãcut sã-mi fie teamã sã spun altceva elevilor, decât îngãduie rutina pseudopedagogicã. N-am de gând sã mã rãzbun pe nimeni, doar sã reiterez: indiferenta româneascã este cea mai periculoasã piedicã în calea reîntregirii neamului. Astãzi, ca si acum un veac, o bunã parte din intelighentia noastrã, ca sã nu acuz doar tãranul manipulat, interpreteazã pe dos conceptul de „REÃŽNTREGIRE“. Nu vãd în el idealul suprem, dacã folosim un pleonasm. Printre individualistii indiferenti se înscrie, cu regret, si marea armatã de educatori. Tocmai asta m-a îndepãrtat de scoala de dincolo si de metodica sovieticã de predare. Am îmbrãtisat publicistica pentru o lungã perioadã de timp. ÃŽnsã, dupã stabilirea în tarã, am fost nevoit sã revin la catedrã. Am sustinut un doctorat în filologie si am predat româna pânã la pensionare. Nu-i atât de greu de înteles ce m-a împins acum, în prag de 70, sã fac naveta. Nu doar suplimentul bãnesc la pensia de 960 lei. Ci si o ultimã tentativã de a însãnãtosi, pe cât mã duce capul, populatia scolarã de la tarã, tot mai stresatã. Dar, ironia sortii, scoala Z, atractivã si modernã, ca fatadã, s-a dovedit a fi abrutizantã ca mediu didactic. Aici, ranchiuna nedomolitã si invidia infantilã au devenit mãrci înregistrate. Dupã prima sãptãmânã de activitate, m-a chemat la cabinet dl. director si mi-a soptit, „colegial“: „Ai dat-o în barã cu supinul, nene. Mi s-au plâns douã mãmici, care tin drumul spre inspectorat cu jalba-n protap“. Asta da vatrã de civilizatie lingvisticã, mi-am zis, bucuros cã pãrintii se implicã. Când colo „mãmica cu spinul, nu cu supinul“ s-a dovedit a fi chiar colega de românã, profund nemultumitã de prezenta unui pârlit de basarabean, care i-a sterpelit niste ore în plus. Ceilalti dascãli, din spirit de echipã, m-au tratat si ei ca pe un intrus periculos, cãutând, asiduu, mãsuri punitive. Unii aveau aere, altii îsi dãdeau aere. Fiecare dupã tupeu. Aveam senzatia cã am nimerit într-un cuib de viespi, care trebuie pãrãsit cât mai repede cu putintã. ÃŽnsã „experimentatul“ director, de frica suspusilor de la inspectorat, m-a îndemnat, „diplomatic“, sã mai rãmân. Am acceptat în ideea cã personalitatea-i de veteran în învãtãmânt va aplana teroarea misticã a „viespilor“ nepotolite. Dar, de unde... Datul la gioale cu metode perverse s-a întetit. Mai ales dupã nesãbuinta mea de a le cere pãrerea pe marginea unui articol semnat de mine si publicat în „Monitorul de Neamt“, cu titlul: „Va fi Basarabia a Europei sau a lui Putin“. Profesorul de istorie a citit doar titlul, pentru a emite o sentintã categoricã în avantajul rusilor si în defavoarea reîntregirii. Iar „coleguta“ de românã nici n-a catadixit sã-si oboseascã ochii cu aiurelile unioniste ale pribeagului de dincolo de Prut: „Astea nu tin de curriculã...“ Sic! Nu m-a mirat o astfel de atitudine lasã. Am întâlnit si-n Piatra destui „elitisti“, care o fac pe Oracolul din Delphi sau pe vrãjitoarea din Dãmãroaia: „Putin n-o sã ni-o ierte!“. Ce si de ce sã vã ierte? O fi Putin îngerul pãzitor al rusilor îndoctrinati, rãzboinici si mistici, dar nu-i Dumnezeu. ÃŽn locul previziunilor aiuristice, n-ar fi mai crestineste sã punem mai vârtos umãrul si cugetul la opera reîntregirii neamului? Este important ca scânteia sã se producã, simultan, în inimile tuturor românilor. Indiferent dacã initiativa (re)unirii porneste de la Orhei, de la Piatra Neamt, sau de la Turda.

„Cu cât ne cunosteam mai bine, ne întelegeam tot mai rãu“

Dar, sã revin la „viesparul“ de la scoala Z. Toate încercãrile de a polemiza despre patriotism, despre valorile perene comune, au fost zadarnice. Cu cât ne cunosteam mai bine, ne întelegeam tot mai rãu. Având la purtãtor acul si punga cu venin, mã întepau cu o precizie atomicã sau anatomicã. Interesul de gascã a umbrit orice manifestare patrioticã, unionistã. ÃŽn scoalã - fãrã politicã? Dar limba românã nu este si ea o politicã nationalã? Poezia „Limba noastrã“, de Alexe Mateevici, este imnul republicutei de peste Prut. Asta le povesteam elevilor, în afara programului. Le aminteam de spusele lui Nichita Stãnescu: „Limba românã este Patria mea“, de poezia patrioticã a lui Vieru, Matcovschi si alti condeieri talentati din Basarabia. Mi-am aprins paie-n cap si cu opinia mea, legatã de lichidarea inspectoratelor si a tuturor directiilor... fãrã directie. Niste cãpuse birocratice, care nu produc decât hârtii. Trebuie, dupã mine, mutate cheltuielile semnificative ale inspectoratelor în salariile celor de la catedrã, ale cãrturarilor si ale patriotilor, care n-au fricã sã le vorbeascã elevilor despre actuala dramã a mult pãtimitului popor, cu douã state românesti, condamnat la sãrãcie fizicã si spiritualã. N-am de gând sã diminuez cunostintele istoricului de la scoala Z, dar m-a ofensat cu îndemnul cãtre breaslã de a bate în retragere. Cel care nu luptã pentru reîntregirea neamului este un las. I-am repetat nu doar lui, ci tuturor românilor nepãsãtori urmãtoarea întrebare gravã: „acceptati altã capitulare a Basarabiei, fãrã a trage nici un cartus, ca-n 1940?“. Diplomatul Neagu Djuvara i-a numit boi pe toti „istoricii“, care nu stiu sã interpreteze cunostintele acumulate, sã facã din ele o piramidã. Astãzi, în plinã democratie, ne confruntãm cu alt paradox autohton: agreãm tot soiul de catedrale ale neamurilor, moschee, regi si împãrati ai tiganilor, numai nu pe suveranii care au clãdit România modernã. Ce fenomen sinistru: sã ajungi sã-ti fie scârbã de regii tãi. Altfel, unde s-au evaporat dascãlii de înalt civism, precum neînfricata regalistã, doamna Vornic de la Husi, care pe vremea „împuscatului“ începea ora de istorie cu regele si termina cu România Mare? I-au înlocuit smecherii si oportunistii?!
Ultima siretenie a directorului de la Z a fost propunerea, în plinã cancelarie, sã cedez clasa a VIII-a apetisantei colege, mult mai „profesionistã“ ca mine. Sã fie, am acceptat, dacã au de câstigat copiii.
Dar, pânã la urmã, si acest compromis a suferit un esec. Tabãra ostilã a pedalat pe varianta expulzãrii mosneagului rebel din cuibusorul lor cald. De parcã acest coltisor de tarã ar fi doar proprietatea lor, nu si a mea. ÃŽntrebarea hamletianã era cum sã rezist de unul singur pe câmpul de bãtãlie? Adolescentii dintr-a VIII-a trecuserã de partea celei care le era si dirigintã si care le preda la ora de latinã, tot româna, dar de alt soi. Nedumerit de (a)normalitatea confruntãrii a doi lingvisti, cu stiluri diferite de tãlmãcire a materiei la aceeasi clasã, am hotãrât sã ies din jocul murdar, înainte ca stresul sã mã rãpunã definitiv. Din câte am aflat ulterior, gasca a interpretat retragerea mea ca pe o cedare, ca pe o slãbiciune de caracter. Eu o interpretez ca pe o rãzbunare prin indiferentã fatã de niste rãtãciti si niste rãtãciri, vreau sã cred, aparente. Si mai continuu sã cred, ca un pesimist, iubitor de viatã si de schimbare, în împlinirea unui vis profetic: generatia nepotelelor mele, Laura si Delia, în tandem cu „noii pasoptisti“, întorsi în tarã de la scolile din strãinãtate, vor reîntregi neamul românesc.

Articol afisat de 1909 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Vlad VLAS)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective