Antidemocratia elitelor „democrate“
Ideologii lui Putin exultã dupã atentatele de la Bruxelles. Le convine de minune sã se stârneascã panica, sã-si piardã europenii încrederea în arhitectura de securitate euro-atlanticã. Dar nici UE nu-si face temele. Trei sau poate chiar mai multe ceasuri rele, ceasuri „astrale“ ale urii si prostiei omenesti s-au consumat marti, 22 martie, la Bruxelles, la Bucuresti, în Europa. Miercuri, dupã ora condoleantelor si a clamãrii, rituale, a unei solidaritãti europene din pãcate inexistente, s-a produs, în fine, desteptarea. Tardiv, politia i-a identificat pe asasini, elucidând misterul unei celulele teroriste. E un mare noroc, cãci controalele la frontierele germano-belgiene s-au instituit, în mod grotesc, abia la patru ore dupã atentat, desi de la Bruxelles la granitã e un drum de doar o orã. ÃŽn capitala Belgiei niste frati, delincventi si islamisti, se aruncaserã anterior în aer, antrenând în moarte zeci de nevinovati, aflati într-un aeroport si-o statie de metrou din proximitatea cartierului european, a inimii Uniunii Europene. Dar tinta lor, fireste, nu se rezumase la acest nou si abominabil asasinat în masã, o crimã înruditã îndeaproape cu masacrele sãvârsite în noiembrie în fostul oras al luminilor, Paris. Tinta lor vizase „carotida“ societãtilor deschise si ghemul lor nevralgic, în care se îngemãneazã libertatea, drepturile omului, democratia, statul de drept, stilul de viatã occidental. Ura stârnitã jihadistilor de aceste valori si fanatismul lor nu sunt nici noi, nici singulare. Le-au împãrtãsit in corpore miscãrile totalitare, ideologii si ciracii lor, de la nazisti, fascisti si legionari, autorii Holocaustului, la stalinisti si comunistii genocidali, care au creat Gulagul si au sãvârsit, de pildã, genocidul cambodgian. Dacã prin teroare ai schimbat sufletul oamenilor, dacã le-ai schimbat speranta cã mâine ar putea fi mai bine, ai modificat viata întregii planete, pe care o simti cã se clatinã sub picioarele tale. E aceeasi senzatie pe care o ai la sfârsitul unui cutremur, când ai impresia cã tãlpile picioarelor calcã pe un fel de aluat, în care te poti scufunda în orice clipã. ÃŽti vine sã mergi în vârful picioarelor... Cine sunt cei care vor sã controleze destinul planetei, sã ajungã stãpânii Europe si ai întregii lumi? ÃŽi stim. Mai stim cã ei nu ar exista, dacã nu li s-ar da voie sã existe, sã devinã puternici si sã comitã cele mai abominabile crime, printre care tãierea capului este la ordinea zilei. Lor li se dau bani, arme, hranã, petrol, de toate. Acestea vin din partea unora din tãrile cele mai puternice si bogate ale lumii, mai precis din partea unor persoane superbogate din aceste tãri. Ciudat, dar aceleasi tãri, cu exceptia uneia, devin victime ale terorismului finantat de ele, sau ale refugiatilor care vin cu milioanele, care apoi violeazã femeile locului, incendiazã, omoarã etc. ÃŽncã o ciudãtenie: refugiatii nu sunt respinsi, dimpotrivã sunt încurajati sã vinã în continuare, si dacã s-ar putea, hai sã-i împãrtim între noi, între toate tãrile UE, „în spirit de solidaritate“, sustin liderii de la Bruxelles. (Aceiasi lideri care se declarau oripilati de perspectiva sosirii „cohortelor“ de români si bulgari care, lipsiti de civilizatie, vor crea dezordine socialã)! De ce sã-i împãrtim, când ei sunt ai vostri? Voi ati produs dezordine în Irak, Libia, Siria... Cine doreste ca Uniune Europeanã sã disparã? Cine are nevoie de ISIS pentru a distruge Europa? Cine aprovizioneazã ISIS-ul, care ar dispãrea în câteva zile, dacã s-ar dori? Se stie, dar se tace. Dintr-un orgoliu fãrã limite, dar si din mari interese economice, cei mari nu îsi dau mâna si lasã rãul sã continue. ÃŽn fapt, facem parte dintr-o Europã sinucigasã, cu picioare de lut, lipsitã de viziune, a cãrei politicã externã este condusã de o persoanã care, dupã atentatele de la Bruxelles, a început sã plângã.
Chiar nu se pot elimina restante si carente evidente? Ar fi poate o revendicare excesivã sã li se solicite europenilor sã punã, în fine, pe butuci statul islamic, în chiar patria lui siriano-irakianã? Dar sã se reclame autoritãtilor sã nu mai permitã în veci slãbirea iresponsabilã a fortei propriilor politii europene si constituirea de bastioane jihadiste în moscheile si cartierele oraselor europene? Democratiile se aflã sub stare de asediu iar conducãtorii sunt tot mai putin democrati care, în loc sã ia mãsuri corecte si la timp, vor sã ne ia din drepturi pentru, vezi doamne, sigurantã sfidând regula democratiei adicã respectarea vointei poporului. Precum Imperiul Roman, Europa se prãbuseste prin pierderea constiintei, apartenentei la un set de valori. Între Europa si zona Orientului Apropiat si Mijlociu se cascã o prãpastie uriasã. Samuel Huntington avea dreptate: e o ciocnire a civilizatiilor, a viziunii asupra lumii si vietii. Metisajul atât de drag corectitudinii politice e un esec transpus în sute de morti si rãniti, tragedii care afecteazã, direct sau indirect, milioane de cetãteni. E timpul pentru Europa sã revinã la fundamentele pe care s-a creat, sã renunte la ipocrizie, sã înteleagã cã modelul european nu poate fi exportat si sã-si apere identitatea si oamenii. Pentru asta, avem nevoie de o altã generatie politicã de la Atlantic la Marea Neagrã. Cea actualã nu se mai vede de fumul exploziilor, nu se mai aude de gemetele muribunzilor, nu o mai doreste durerea surdã a unui continent întreg.
|
Autentificare
