Statul resping\tor sau deranjul cotidian

~n toate institu]iile statului `n care intri e[ti primit cu ostilitate, nu de func]ionari care sunt amabili de cele mai multe ori, ci de pere]ii albi [i mereu murdari. De ferestrele mate, de teancurile de formulare pe care trebuie s\ le completezi. {i de a[teptarea deseori lipsit\ de sens.
Fisc, Po[t\, Poli]ie, Justi]ie, diferite Case (de s\n\tate, de pensii, etc.) totul, dar totul, te face s\ ur\[ti statul. Pune]i zece oameni s\ stea `mpreun\ o or\ la coad\ ca s\-[i pl\teasc\ facturile [i ve]i ob]ine o solidaritate maxim\ `mpotriva statului - ca s\ vezi apoi pe la tv diver[i conduc\tori neispr\vi]i venind [i coment=nd despre pu]inul sim] civic al poporului de pe aici! Poate s\ fie func]ionarul lapte si miere. C=nd te trimite s\ mai aduci o copie dup\ ceva `n loc s\ ]i-o copieze pe loc, c=nd `]i spune „da' nu trebuia s\ sta]i la ghi[eul \sta, ci la \la!“, atunci totul s-a terminat. Ur\[ti statul, ur\[ti ]ara, te ur\[ti pe tine c\ ai fost prost de-ai declarat Fiscului nu [tiu ce prostie de venit pe c=nd puteai merge pe burt\. Asta e „reforma structural\“, \sta e progresul pe care `l declar\m `mp\un=ndu-ne f\r\ s\ ne bage nimeni `n seam\, c\ci cei „de afar\“, adic\ de la Bruxelles, [tiu c=]i cr\i]ari fac cei c\]\ra]i pe func]ii care se cred nemuritori [ideci, insensibili `n incompeten]a lor.
Aceast\ categorie se bazeaz\, ca [i masoneria de an]\r], pe loialitate [i, la fel ca Mafia, pe omertĂĄ. Nimeni nu vorbe[te despre nimic, nimeni nu comenteaz\, nimeni nu pare a avea habar de dimensiunile aparatului pe care l-au construit r\bd\tor, t\cut, aproape conspirativ [i din care par a-[i extrage for]a [i prosperitatea. Birocra]ia, acest monstru hidos pe care ei `l hr\nesc cu timpul [i cu nervii no[tri, e taumaturgul care `i face s\ prospere aduna]i `n coterii bizare.
Departe de a fi un secret bine p\zit, figurile de care vorbesc sunt publice, iar dac\ le auzi vorbind, `]i vine s\ pufne[ti `n r=s. Cu greu ar dep\[i, `ntr-o dezbatere, un elev de clasa a XI-a. ~i po]i schimba `ntre ei. Nici nu-]i dai seama c\ ai `n fa]\ un „str\lucit“ profesor universitar, un „doctor“ `n [tiin]ele fine ale ap\r\rii, atacului sau ordinii mondiale, ori un v=rf al serviciilor secrete, om-cheie al uneia din institu]iile scumpe [i atotputernice ale statului. Pe scurt: sunt inter[anjabili. ~l de[urubezi pe unul, ca pe un bec, `l montezi pe altul, luat la `nt=mplare [i ce s\ vezi? Vechiul bec ars func]ioneaz\ ca nou `ntr-o dulie important\ [i de stat, lumina lui calm\, `nv\luitoare `mpletindu-se armonios cu vibra]iile fotonice ale noului venit. Cum s\ nu se `n]eleag\ dac\ au fost [i sunt `nfr\]i]i? Dar nu-[i sunt rude, ci colegi, prieteni, profesori [i studen]i, academicieni de mod\ nou\. Au fost, pe r=nd, oameni unul cu altul. Lucrul cel mai teribil, aproape `nfrico[\tor, al acestor noi cuceritori ai spa]iului public-secret al Rom=niei e incapacitatea lor funciar\ de a servi [i ap\ra acela[i stat de la ]=]a c\ruia sug cu sete. Ei [tiu s\ te excite, s\ `]i trezeasc\ toate pulsiunile, fantasmele, fricile, angoasele. ~]i pun pe tav\ abjec]ia, trivialul, mizeria `n toate formele ei, `]i arat\ chiar [i c=t sunt ei de corup]i, dar tu `i preferi. Pentru c\ nu [tii [i nu vrei s\ tr\ie[ti altfel. Altfel, pe cine ai putea da vina?! Tu nu e[ti `n mod con[tient angajat `ntr-un proces social de schimbare, ac]ionezi diferit `n planuri diferite, una spui [i alta faci, [i atunci e cu at=t e mai greu s\ `]i schimbi paradigma de g=ndire/ac]iune. Spiritul t\u incon[tient nu are capacitatea de analiz\ a informa]iei pentru c\ nu [i-a educat-o, e lene[ social. Stai [i `ncerci s\ `n]elegi de ce „Baza comun\ de date“, pentru care s-au cheltuit sute de milioane de euro, nu func]ioneaz\ `n cazul t\u. De fapt nu func]ioneaz\ `n nici un caz dar tu nu verifici [i crezi c\ `]i scap\ ]ie ceva c\ „e prea de tot s\ nu func]ioneze c=nd [efii mari au spus c\ e `n ordine“. Umbli de colo-colo expediat de la „Ana la Caiafa“ [i te complaci, `ncet-`ncet, `n jocul mizerabil `n care te atrag pentru ca [i tu, ca mul]ii al]ii din p\cate, s\ ajungi la concluzia c\ „nu se poate face nimic asta e soarta“. Iar de aici incepe ruina.