Inflatia de strategii
În noul limbaj de lemn post-aderare întâlnim foarte des notiuni precum: master-plan, proiect, strategie, impact, sustenabilitate, etc.
Avem atâtea proiecte, master-planuri si strategii în domenii precum dezvoltare regionalã, securitate nationalã, transport ori agriculturã, încât ar putea umple un vagon în varianta listatã ori câteva sute de terra-biti de informatie electronicã. Toate aceste studii au costat bani grei, zeci de milioane de euro, dar foarte putine au fost puse în aplicare. Motivele sunt numeroase: lipsa programelor sub-secvente si a studiilor tehnice de calitate, neadaptarea la realitãtile din teren, birocratia si schimbãrile politice, dorinta de a alimenta permanent clientela de consultantã. Din motive care tin de fudulia înnãscutã a diriguitorilor nostri, fiecare guvern s-a simtit dator sã "revolutioneze" cât mai multe domenii, inventând iar si iar roata si focul, dar venind si cu câte o notã personalã, asa, ca sã rãmânã în istorie. Nici mãcar guvernul tehnocrat, care ar fi trebuit doar sã gestioneze treburile curente într-un an electoral, nu a rezistat tentatiei de a produce mai multe strategii, care mai de care mai revolutionarã si mai frumos ambalatã. Astfel, am identificat un frumos document intitulat „Pachet integrat pentru combaterea sãrãciei“, în fapt un soi de rezumat al propunerilor de proiecte sociale pe fonduri europene, combinat cu câteva idei cu titluri de impact, gen „Prima luminã“- panouri fotovoltaice pentru zonele izolate. Eu stiam cã „prima luminã“ a produs-o altcineva, dar dacã actualul guvern doreste a se manifesta drept un demiurg al timpurilor moderne, fie si asa. Fãrã a intra în toate detaliile strategiei cu pricina, vreau sã semnalez doar douã aspecte relevante pentru functionarea strategiilor si institutiilor noastre. Se vorbeste despre programul „Niciun copil fãrã identitate“ prin care, la un cost estimat de 1.000 euro de copil, 10.000 de copii vor primi acte de identitate. Cei 10.000.000 de euro se vor cheltui, conform autorilor, pe costuri de tribunal, asistentã socialã, transport, etc. si va trebui modificatã si legea cu privire la actele de stare civilã prin declararea pe proprie rãspundere a domiciliului.
„Prevenire pãrãsire copii în institutii sanitare!“, buget de vreo 340.000.000 euro
Din câte stiu eu, avem destule autoritãti, plãtite destul de bine pentru a rezolva aceastã problemã a copiilor fãrã identitate: asistenti sociali, medici, functionari de stare civilã, politisti, etc. Chiar trebuie sã cheltuim (din fonduri UE sau nu) 10.000.000 euro pentru niste probleme ce trebuiau sã fie rezolvate de stimabilii functionari? Mai mult, se propune o ineptie de parcã nu ne-am trezit dupã golãnia cu mii de „chiriasi“ la o singurã adresã: cum sã declari domiciliul pe proprie rãspundere, fãrã niciun act doveditor? Pãi, dacã eu declar cã locuiesc la Cotroceni, SPP-ul mã lasã sã intru nestingherit?! O altã „actiune“ se cheamã „Prevenire pãrãsire copii în institutii sanitare!“ Pentru aceastã „actiune“ se vor cheltui vreo 340.000.000 euro! Da, e vorba de 340 milioane euro, împãrtiti în mod rasist pe categorii - „roma“ si „non-roma!“ Poate credeti cã banii ãstia se vor duce pe niscaiva ajutoare pentru mame si copii, suportarea unor cheltuieli pentru cazarea si îngrijire, reintegrare socialã, etc.? Nici vorbã! Banii se vor plãti pentru „formare, salarii asistenti sociali si psihologi din unitãti sanitare“ ca urmare a politicii de „prevenire a separãrii copilului de familie la nastere“. Mai simplu, banii vor intra în buzunarele unor firme de „formare“ si a asistentilor sociali si psihologilor din spitale pentru ca acestia din urmã sã fie învãtati sã-si facã meseria?! Am dat doar douã exemple de „programe“ care, la adãpostul gravitãtii problemei abordate, nu fac decât sã se adauge la sirul nesfârsit de strategii si proiecte inutile, dar bãnoase pentru cei care le gestioneazã. Problema e cã, la un moment dat, banii europeni se vor termina, iar noi ne vom trezi cu aceleasi chestiuni de rezolvat ca si la aderare, poate chiar mai adânc instaurate în societate.
Bineînteles, strategii de profesie nu îsi vor asuma nicio rãspundere, ci vor continua sã producã pe bandã rulantã programe de pãpat bani publici în folosul cãpuselor bugetare.
|