Este de-a noastrã
Biografii contemporane
Pentru întreaga lume esti doar un om, dar pentru un om ai putea fi lumea întreagã
Îmi face plãcere sã fac cunostintã cititorilor ziarului Monitorul, cu doctorita Viorica Melnic, iar colegilor ei sã le amintesc de ea.
Destinul ei, asemenea multor compatrioti, s-a împlinit departe de tarã, pe pãmânt strãin. Pietreancã get-beget, crescutã în cultul muncii si al învãtãturii, fiicã a doamnei învãtãtoare Maria Sprinceanã, a absolvit Liceul Petru Rares, Institutul de Medicinã si Farmacie din Iasi, a fãcut rezidentiatul în chirurgie la Spitalul Coltea din Bucuresti si, din dorinta de a rãmâne în zonã, a devenit medic specialist la Spitalul Bicaz. Nu era locul în care sã-si valorifice potentialul profesional si uman. Au intervenit si dificultãtile legate de un loc de muncã potrivit pentru sotul ei, viitorul plin de nesigurantã al celor doi copii ai lor, încât hotãrârea s-a conturat, fãrã ezitare: au emigrat în Canada. În anul 2001.
Departe de tarã, nu le-a fost usor. Dar gândul cã va reusi în cele din urmã sã obtinã dreptul de a practica medicina a fãcut ca, în paralel cu muncile nedemne pentru ea, doctorita Melnic sã aleagã spre afirmare, un drum greu, ocolitor, întortocheat, singurul posibil la acea vreme. Ceea ce a însemnat, fãrã nici cea mai micã exagerare, sute si sute de examene, probe si interviuri. I-ar fi fost mult mai simplu si infinit mai usor, dacã ar fi fãcut facultatea de medicinã de la început. ÃŽn cele din urmã, a reusit. A obtinut titlul de medic si dreptul de practicã. A renuntat la chirurgie, a parcurs al doilea rezidentiat în medicina de familie, dar nu era ce-si dorea. A trecut granita si a absolvit al treilea rezidentiat în medicina internã (la vârsta de 50 de ani) la New-York si nu oricum, ci cotatã în fiecare an (2007, 2008, 2009) „cel mai bun rezident al anului“. La americani, nu la mama acasã. ÃŽn prezent, practicã medicina internã în cel mai mare spital din Olympia, capitala statului american Washington, este pretuitã la adevãrata valoare si familia se socoteste mândrã si norocoasã. Norocul a fost si al ei: si sotul, si copiii au fost mai mult decât întelegãtori, nu au împiedicat-o din drumul ei si si-au luat singuri de mâncare din frigider. Imaginea alãturatã este datatã: 30 Aprilie - 1 Mai 2015, Boston, si ne-o înfãtiseazã pe doamna doctor Viorica Melnic, ca invitatã de onoare la festivitãtile prilejuite de Centenarul American College of Physicians, cea mai importantã organizatie profesionalã a Statelor Unite. Nu este, încã, cetãtean american. Este româncã si nu a uitat de unde a plecat. A adãugat tinutei sale de galã, steagul tãrii ei. Nu, fiti pe pace, nimeni nu i-a bãtut obrazul, ba i-au admirat gestul. Compatriotii nostri cãrora le miroase a patriotism ieftin, sã nu se abtinã. Sã strâmbe din nas cât vor. Dragostea de tarã si de rãdãcini nu se vinde, nu se cumpãrã.
Pe dreptate sau nu, doctorita Melnic mã considerã mentorul si modelul ei. Si nu ezitã sã-l pomeneascã de câte ori are ocazia. Si recunosc cã rar mi s-a întâmplat sã cunosc o persoanã mai ambitioasã, mai muncitoare si mai încrezãtoare în fortele proprii, cu vocatia reusitei, pentru care notiunea „nu se poate“ nu s-a inventat încã. ÃŽn urmã cu doi-trei ani îmi cerea un sfat: „Exista oportunitatea unei trepte de urcat. Bineînteles, cu pretul unor examene. Sã fie prezentã?“. N-am ezitat sã mã pronunt, foarte categoric: „Ajunge! Ai uitat cã mai ai de trãit. Pentru tine si pentru ai tãi. Ai reusit ce n-au reusit multi. Trebuie sã-ti vezi de viatã“. Doctorita Viorica Melnic este de-a noastrã. Româncã adevãratã.
|