CERNÃUTI - TÃRAM ROMANESC (III)
ÃŽn dupã-amiaza de 14 iulie, desi zi de lucru, gazda noastrã binevoitoare, profesorul Vasile Tãrâteanu, personalitate emblematicã a românilor din zona Cernãuti si Herta, scund, cu figurã plãcutã,deschisã si plinã de luminã, cu mustãcioarã cãnitã, îmbrãcat în costum national, ne-a fãcut surpriza si bucuria de a ne purta la un festival al costumului national si al cântecului românesc. ÃŽn apropierea localitãtii Crasna, din tinutul Herta, la doi pasi de granita noastrã, pe un deal, apartinând de muntele Muscel, de unde privirile se pierdeau departe la orizont, am fost martorii unei splendide revãrsãri de sunet si culoare. Mii si mii de oameni, bãrbati si femei, copii si vârstnici, au împânzit zona, veniti care cu cãrutele, cu masinile sau, cei mai multi, pe jos. Am fost chiar impresionat de faptul cã majoritatea copiilor erau, si ei, îmbrãcati în costumul national. Mã opresc putin asupra acestuia, de o remarcabilã simplitate si elegantã în acelasi timp.Culoarea dominantã a bluzei sau cãmãsii este albul, înnobilat de motive geometrice foarte discrete, strict de culoare neagrã. Cojocelul fãrã mâneci, de asemenea alb, cu margini tesute în negru sau culori palide, departe de a fi tipãtoare, nu lipseste din ansamblu. Pentru femei, fota, tot de culoare neagrã, cu unul din colturi ridicate pânã aproape de brâu, are în partea de jos o bandã de 6-7 centimetri, de culoare rosie. ÃŽn picioare, pantof negru, cu toc jos, dar si ciorap gros rãsfrânt, peste opinci. Pe cap, bãsmãlute de culoare verde, cu motive multicolore, discrete. Pentru bãrbati, pantalonul simplu, alb, strâns pe picior sau ca un pantalon obisnuit, cu cizme sau pantofi, iar pe cap cu cãciuli negre sau pãlãrii negre, unele cu pene de pãun sau pãlãrii verzi ca de pãdurari. Timp de cinci-sase ore, pe scena împodobitã cu crengi de brad, au evoluat numeroase formatii artistice, solisti vocali si instrumentali (am auzit si cimpoiul), apartinând spatiului local, din Moldova si de la noi. Facem o mentiune specialã pentru Maria Iliut, artistã emeritã a Basarabiei, originarã din Crasna, împreunã cu ansamblul sãu etno-folcloric «Crenguta de iederã“ si cu Ioan Pavlenco, si eloriginar din comuna Voloca, judetul Cernãuti, au încântat publicul, într-o revãrsare de cântece si dansuri variate si de calitate, de pe scenã, în vreme ce spectatorii deveneau, si ei, dansatori cu sârg. Spectacolul a fost onorat de prezenta doamnei Consul General al României în Ucraina, Moldovanu Eleonora, ca si de presedintele raionului Storojinet, un bãrbat frumos, de origine polonezã, Iaroslav Barosi care, în alocutiunile lor, i-au salutat, cu cuvinte alese pe cei prezenti si au adresat felicitãrile cuvenite organizatorilor si artistilor care au sustinut festivalul. O notã pe care nu o pot evita, a fost absenta chioscurilor de bãuturi sau alte produse care, uneori, conferã unor asemenea manifestãri caracterul de bâlci. Cei prezenti si doritori de asemenea delicii, si-au adus ei însisi cele necesare. Am simtit-o la modul direct, când am fost invitati la un pahar de tuicã si ceva uscãturã din partea unor oameni pe care, evident, nu-i cunosteam dar care consfinteau ospitalitatea oamenilor. ÃŽnainte de a ne retrage, oficialii si noi ca oaspeti, am fost invitati la scoala din Crasna, constructie modernã care oferã elevilor conditii de studiu si de trai excelente. Clãdire de bun gust, functionalã, cu toate dotãrile necesare, deosebit de bine conceputã, care a beneficiat de fonduri europene dar si din România. Ne-am bucurat nu numai de o cinã îmbelsugatã, ci si de o atmosferã de bunã vecinãtate si românitate frumos împãrtãsitã. ÃŽncheiem notele noastre de cãlãtorie la Cernãuti si-mi exprim îndemnul cãtre cititorii nostri de a nu ezita sã facã drumul spre tinuturile Cernãutiului si Hertei. Vor avea parte de bucurii si satisfactii depline.
|