Prindeti nelegiuitii!
• o bãtrînã este terorizatã de hoti • faptele se tot repetã si constau în sustragerea de cartofi de pe ogor • n-ar pãrea ceva deosebit, dar pentru octogenara singurã e un adevãrat calvar • „Distrug fãrã nici un respect pentru munca mea, care numai eu stiu cum o fac la 83 de ani“, ne-a spus Maria Maftei • furturile au fost reclamate, dar... poate face cineva ceva • Maria Maftei din Grinties, purtînd povara celor 83 de ani în singurãtate, trãieste de ceva timp cu frica-n sîn. De cîteva sãptãmîni, hotii îi calcã aproape noaptea de noapte grãdina, dînd cu nesimtire iama prin cartofii octogenarei, sustrãgîndu-i din recoltã. Desi s-a plîns la Politia Grinties, n-a primit vreun rãspuns nici pînã în prezent. Mai mult, „organul“ n-a intrat pe ogor pentru a constata cele spuse de sãteancã, desi a venit acasã la petentã. Situatia se repetã si-n 2015, în anii din urmã hotilor punîndu-li-se „pata“ pe pãpusoii femeii, de pe urma comercializãrii lor, avînd ce bea la o crîsmã. Bãtrîna are bãnuielile ei, dar îi este fricã sã spunã cine sînt hotii, pentru cã, locuind singurã, acestia ar putea s-o atace. „Sînt tare supãratã cã munca mea din primãvarã este distrusã de hoti, care vin noaptea si furã cartofii de pe ogorul meu. Este o bãtaie de joc. Mãcar dacã ar lua un rînd s-ar lãsa ordine, dar distrug fãrã nici-un respect pentru munca mea, care numai eu stiu cum o fac, la vîrsta asta de 83 de ani. Politistul o fost, dar n-o intrat pe ogor ca sã vadã cum aratã paguba. Este un politist tînãr, care mi-o vorbit frumos, dar n-o fãcut nimic“, a povestit Maria Maftei cu amar în suflet, care la prezenta redactorului Monitorului a prins un pic de curaj, sperînd cã, în sfîrsit, va gãsi întelegere si sprijin la cineva. Am schimbat cîteva vorbe, dupã care am purces la îndemnul sãu în grãdina, care trebuie s-o spunem, era model de îngrijire. Cãlcînd pe ogor am constatat cã necazul sãu se certificã. Din loc în loc, ogorul era golit de cartofi si lãsat pîrloagã. Biata femeie ne-a dus sã ne arate fiecare postatã jefuitã de hoti. ÃŽn acelasi timp ne-a povestit si cele petrecute mai anii trecuti, cînd aceiasi nesimtiti au lãsat-o fãrã porumb. „Furau cîte un sac de popusoi pe noapte, ca sã-l vîndã pe bãuturã. Atunci, seful de post, unul în vîrstã, pe care-l chema Bostan, a fãcut o anchetã ca lumea si a depistat hotul. Acum n-am mai gãsit aceeasi întelegere la politie. Spuneti dumneavoastrã ce sã fac? Cui sã mã plîng? Cînd esti în etate nu se mai uitã nimeni la tine. Mi-e fricã!“, a spus bãtrînica, ce-si povestea necazul printre lacrimi. Iar noi credem cã are dreptate. Cînd s-au furat atîtea în tara asta, prejudiciile fiind de de ordinul milioanelor de euro, cine mai are grija unor gãinãrii? Numai cã aceste gãinãrii, pentru un om de rînd si pe deasupra în etate constitue o adevãratã dramã. Am înregistrat, am fotografiat „raptul“ cãutînd sã întelegem durerea femeii. ÃŽntre timp am cunoscut si pe unul dintre vecini, om la vreo 30 de ani, care se confrunta cu acelasi necaz si care cãlcase si el pragul postului de politie cerînd sprijin. Grija lui, era pînã la urmã, pentru vecina în vîrstã, care, a spus omul poate fi atacatã oricînd de cãtre hoti. Trist, ne spunem în gînd, cãutînd totusi s-o încurajãm pe tanti Maria, cã n-o fi legea junglei la Grinties. Dar, tot noi ne-am zis, mai poti oare fi sigur pe ceva în zilele noastre, cînd furtul de orice fel a ajuns sã fie un mijloc de existentã? La plecare, tanti Maria ne-a condus pînã la poartã cu ochii plini de lacrimi, dar în lumina cãrora se putea totusi citi speranta unui ajutor. Iar noi i l-am promis atît cît ne permite cuvîntul scris. Poate cã „cineva“, dacã va citi aceste rînduri, se va implica în solutionarea unui caz aparent banal, dar cu impact major în viata unei bãtrîne. Iar acel „cineva“ poate fi chiar cel sau cei ce îmbracã uniforma în comunã sau vreun sef de-al lor. Aude cineva? Asteptãm sã ne dati de „stire“. Cã pînã la urmã e o gãinãrie.
|
Autentificare
