Despre Petru Rares, o traditie dispãrutã si Angela Ciochinã
Nevers, 9 iulie 2015.
Stimatã doamnã director, dragi colegi,
În prima jumãtate a veacului trecut se împãmântenise o traditie a liceenilor de la Rares si anume ca fiecare promotie sã-si aleagã un nume, totdeauna al unui profesor care le-a fost mentor, si sã organizeze o excursie în tarã sau în strãinãtate. Din pãcate, odatã cu reforma de tip sovietic din anul 1948, aceastã valoroasã traditie s-a pierdut. Departe de scoala care ne-a format ca viitori intelectuali si pe care, mai apoi, ca profesori, am slujit-o cu credintã si dragoste, am aflat de disparitia Angelei Ciochinã, care a debutat în strãlucita ei carierã fiind încã elevã în clasa a IV-a D, promotia 1973-74 (profesor de muzicã George Grigoricã, diriginte Alexandrina-Camelia Mancas).
Câstigãtoare a concursului televizat, national, Steaua fãrã Nume, absolventã a Conservatorului din Bucuresti, a devenit curând o celebritate a muzicii românesti, pe urmele Elenei Botez si ale Luciei Roic. Avea, caz rar în muzicã, „auz total“ si o voce de o limpezime unicã, de Murano. Modestã si ocolind drumurile facile în carierã, era iubitã de milioane de români si are încã, datoritã înregistrãrilor pãstrate, sute de mii de admiratori. Soarta nu i-a fost prielnicã. Si-a pierdut întreaga familie, a cãzut într-o depresie profundã si oameni rãi au adus-o, în câtiva ani, într-o stare ireparatorie. Chiar si asa, a sperat pânã în ultima clipã cã va putea cânta din nou, unica ei dorintã. Ca fosti dascãli si prieteni ai Angelei, profund îndurerati, vã propunem ca promotia sa, 1973-74, sã-i poarte numele, având în vedere cã artista avea si titlul de profesor, iar fotografia artistei sã figureze la un loc de cinste, pânã ce va fiinta un muzeu al scolii. Dispunând de o înzestrare excelentã si de un colectiv de profesori de înalt prestigiu, colegiul încã nu are un muzeu pe mãsura istoriei si rolului sãu în dezvoltarea intelectualitãtii românesti. Cel existent odinioarã, înfiintat de Mihai Stamatin si îmbogãtit de Constantin Turcu, a dispãrut dupã 1944. Suntem convinsi cã, odatã cu sãrbãtorirea a 150 de ani de la înfiintarea colegiului, acest muzeu va renaste. Dar pânã atunci, întru cinstirea fostilor elevi ajunsi celebri si pentru renasterea traditiei amintite la începutul mesajului nostru, se poate gãsi un spatiu corespunzãtor, unde sã figureze si chipurile fostilor dascãli care nu se mai aflã în viatã. Vã multumim cu anticipatie, fiind convinsi cã apelul nostru de departe nu va rãmâne fãrã de ecou. Vivat, crescat, floreat Alma Mater Petrodavensis!
Alexandrina-Camelia MANCAS (Dabija, ca elevã la Rares), fost diriginte al clasei
Mihai-Emilian MANCAS, fost director al Colegiului National Petru Rares.
|
Autentificare
