Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2014
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 1 Noiembrie 2014
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

„Presãdintele nu vi-l spun, e sãcret“

• cu douã zile înainte de alegerile prezidentiale am descins în cãtunele Poiana Humei si Solca • localnicii au pãreri împãrtite despre vot: unii merg la scrutin, altii nu • drumul care trece prin Solca a fost asfaltat, oamenii au scãpat de noroi, nu si de sãrãcie • Aurel Manea, un sãtean de 83 de ani, ne-a spus pe un ton hîtru: „Presãdintele sã fie un om cumsecade, care sã lupte pentru dreptate, pentru popor. Presãdintele nu vi-l spun, e sãcret“ •

Alegerile nu mai constituie un subiect fierbinte pentru multi dintre sãtenii unor cãtune uitate de vremuri prin diverse locuri din judet, oamenii pãrînd sã fie mai pragmatici cînd se duc sã punã stampila. Obisnuiti sã nu astepte nimic de la nimeni si sã obtinã totul cu sudoarea fruntii, sãtenii par a fi nostalgici dupã anii în care, înainte de alegeri, mai primeau cîte „ceva“. Mai un fes, o gãleatã, o striclã de ulei, un banal sort, o pereche de mãnusi sau de cisme. Dezinteresul lor fatã de aceste alegeri pare a fi de înteles, pentru cã de fiecare datã cînd li
s-au cerut voturile au rãmas numai cu promisiuni celor care jinduiau la vreo dregãtorie. Un exemplu elocvent am gãsit în satul Poiana Humei, comuna Oniceni, un loc retras la granita judetelor Neamt cu Bacãu si la care pentru a ajunge trebuia sã treci pînã nu de mult prin mai multe „hopuri“, ca la un traseu de andurantã pentru masini de teren. Pe ulitã mult praf, rãscolit de douã cãrute încãrcate cu niste crengi uscate. Maria Grãjdeanu a iesit curioasã în poarta gospodãriei „rãmasã de la ãi bãtrîni“, sã vadã cine le tulburã munca prin bãtãturã, sau dacã „cei cu drumul“ vor ajunge si prin fata portii lor, pentru cã se asfalta la cîteva sute de metri mai jos de casa ei.

„Muncesti de cazi în brînci“

Femeia are 60 de ani dar aratã de parcã ar avea mai mult cu 10, semn cã munca grea si grijile nu au ocolit-o deloc. Ne-a mãrturisit cã trãieste alãturi de omul ei, dar si cu o fatã, care atunci cînd „nu are crize“ o mai ajutã si la treburile de prin gospodãrie. „Ce sã mai facem? Muncim de dimineatã pînã seara, cãdem în brînci si tot nu le scoti la capãt. Bani-s putini, doar o pensie amãrîtã de la CAP nu ajunge, mai are fata alocatie de handicap vreo douã milioane. Ce-i drept mã mai ajutã si ea cînd se simte mai bine. Asta este povara noastrã, trebuie sã ne ducem crucea, cum se spune. Cãsuta în care locuim este rãmasã de la cei bãtrîni. Aici am crescut patru copii. Teren avem ceva mai mult de 2 hectare, date în arendã. Mi-au dat vreo 600 de kilograme de grîu, de unde mai mult pe aceste coclauri? Voi vedea dacã merg la vot, este zi de mers la bisericã, voi vedea dupã aceea. Au tot venit sã ne îndemne sã iesim la vot, toti promit, dar dupã ce se vãd cu sacii în cãrutã uitã de toatã lumea, darãmite de noi ãstia de la capãtul lumii. Vrem si noi un dispensar, o farmacie. Ca sã ajungi la Oniceni mergi peste sase kilometri pe jos, nu ai un medicament, nu poti face o injectie. Poate vor ajunge cu asfaltul si pe la noi prin sat, tare bine ar mai fi mãcar am scãpa de noroi. Acum asfalteazã mai la vale, în Solca. Dau zor cã vin alegerile sau cã acusi, acusi dã ninsoarea. Sã fie pace în tarã si sãnãtate, cã le-om duce bucurosi pe toate, indiferent cine va conduce tara. Nimeni nu-ti bagã-n traistã nimic pe gratis“, a precizat obiditã Maria Grãjdeanu. Ce nu stia femeia e cã asfaltarea se va opri chiar aproape de intrarea în satul lor, din cauzã cã drumul care strãbate Poiana Humei este catalogat ca drum judetean, administrat de CJ Bacãu.

„Un presedinte pentru tarã“

Mai jos, în satul Solca, atmosfera era una mai bunã pentru cã „mîndrete“ de asfalt trecea pe la portile localnicilor, mare parte de etnie romã. Fatã de acum 10 ani cînd zãreai cît vedeai cu ochii numai cocioabe de lut si „lighene“ (antene pentru TV prin satelit) pe acoperisuri, acum chiar si locuintele de paiantã au usi si geamuri termopan. Chiar dacã existã o discrepantã vizibilã între unele familii si altele, am vãzut si chipuri mai luminoase, zîmbind în timp ce mergeau pe drumul proaspãt asfaltat si trasat, dar si oameni preocupati, care-si lãsau ochii în jos dupã ce îti dãdeau bunã-ziua respectuosi. Ochi plecati care „vorbeau“ cã omul n-are chef de taifas, este mai reticent si retinut în declaratii. „Alegeri... duminicã... Am alte of-uri. Si pe cine intereseazã dacã mã duc, sau nu la vot. Dacã nu-i obligatoriu, n-au ce-mi face“, ne-a spus un localnic, care nici mãcar nu s-a oprit din mers pentru a ne satisface curiozitatea jurnalisticã. Asa cã ne-am oprit la poarta unei case mai „ochioase“, a lui Petrache Lutã. Ne-a întîmpinat sotia acestuia, care a spus cã nu va lipsi de la urne si va vota pentru „mai bine“. Care o fi fost acela, numai ea îl stie. „Vom merge la vot, ne vom face datoria noastrã si vom vota un presedinte pentru tarã, pentru tãrani, pentru cei amãrîti“, a precizat Maria, consoarta lui Petrache Lutã. Capul familiei era plecat cu treburi pe la Roman. Casa în care locuieste Petrache Lutã cu ai lui este una spilcuitã, fatã de a multor altora din sat, are termopane, are tablã pe casã si garaj. ÃŽntrebatã dacã are pe cineva la muncã în strãinãtate, Maria a negat, spunînd cã tot ce a realizat a fost fãcut de ea si de sotul ei. Si au rãzbit. „N-avem ajutor social cã sotul meu are un hîrb de masinã si nu avem dreptul. Am muncit de dimineata pînã noaptea sã avem ce pune pe masã, sã cumpãrãm haine si caiete la copii sã poatã merge la scoalã. Ce sã facem si noi, rãzbim cum putem!“, a conchis femeia.

„Un om cumsecade, de-al nostru“

Pe drum ne-am intersectat cu un localnic de 83 de ani, care se îndrepta „verde“ spre casã, ajutat de un baston, pe marginea drumului asfaltat. Aurel Manea va merge si el sã voteze: „Presãdintele sã fie un om cumsecade, care sã lupte pentru dreptate, pentru popor. Sã fie de-al nostru. Presãdintele nu vi-l spun, e sãcret“. Chiar dacã drumul din Solca a fost asfaltat, iar pe la casele localnicilor au apãrut termopane, sãrãcia nu se dã plecatã din zonã. Majoritatea din cei circa 1.000 de locuitori n-au o stare materialã de invidiat si muncesc ocazional pe la cei mai avuti sau se chinuie cu putinul pãmînt pe care-l au pentru a-si asigura traiul. Vãzînd cã de-a lungul celor mai bine de 24 ani scursi de la revolutie, traiul lor nu s-a îmbunãtãtit cu nimic, multe familii au ales o altã religie, cea adventistã, sperînd la un pic mai bine. Si cei din Solca vor dispensar medical, un mijloc de transport în comun si multe altele. Trãiesc din alocatii, din ajutorul social si din diverse ajutoare. Iar o pîine, ulei, zahãr si ce le mai trebuie le i-au pe datorie, la caiet, pînã vine pensia sau au un ban cash. Dar au televizoare si-i pot vedea pe cei care le-ar putea schimba destinele...

Articol afisat de 1535 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(C. CALIMAC)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective