Poza de nuntã, volum semnat de Mihai Niculitã
• lansarea noii aparitii editoriale a avut loc la Casa Memorialã Calistrat Hogas •
Poetul nemtean Mihai Niculitã si-a lansat joi, 3 iulie, la Casa Memorialã Calistrat Hogas din Piatra Neamt, cel de-al patrulea volum de versuri din cariera sa literarã, „Poza de nuntã“, cartea vãzînd recent lumina tiparului la Bucuresti, prin grija Asociatiei Italienilor din România. Amfitrionul actiunii a fost criticul literar Cristian Livescu. Evenimentul cultural, datorat poetului Niculitã, a adunat, spre întîlnirea mult-asteptatã cu autorul, o parte din publicul pietrean compus din scriitori, oameni de litere si prieteni. De un interes deosebit s-au bucurat prezentãrile cu referire la activitatea si creatia lui Mihai Niculitã, oferite cu profesionalism si generozitate de cãtre cãtre scriitorii Cristian Livescu, Emil Bucuresteanu, Gheorghe Tigãu si Ion Asavei, bibliotecarul sef al Bibliotecii Bicaz, ultimul în calitate de fost coleg de liceu al autorului. Cît îl priveste pe autor, acesta, printr-un eseu profund elaborat, închinat drumului Talienilor, ca simbol al legãturilor de suflet existente între oamenii comunei Borca, locul sãu de obîrsie, si italienii descãlecati în zonã la sfîrsit de veac XIX, ca mesteri fãurari în ale constructiilor de drumuri si poduri. Eseul a fost izvorît si din dragostea autorului fatã de slova scrisã, matrice a existentei perene a poporului român si o datã cu acesta a propriei fiinte. „Toate drumurile au un început si un sfîrsit. Toate drumurile duc undeva. Cel despre care vreau sã vorbesc, este un drum, pe care-l duc cu mine. Este un drum al tãcerii si singurãtãtii. Uneste douã sate arhaice, Sabasa si Suha. Trece peste un munte Stînisoara, ce se învecineazã cu cerul. Drumul a fost construit de strãmosii mei veniti din Italia. (...) Pe acest drum ascuns în pãdurea adîncã singurul cãlãtor am fost eu. Pe acest drum eu mã întorc mereu la copilãrie si adolescentã“, spune Mihai Niculitã, care încearcã parcã sã ne introducã într-un fel anume în arta sa poeticã. Cristian Livescu a întãrit, prin calitatea criticului literar cele spuse de cãtre autor: „Nostalgia dupã locul natal, înstrãinarea de matricea satului, de vatra casei pãrintesti, reprezintã constanta tematicã a poeziei lui Mihai Niculitã, autor ajuns la a patra carte (dupã «Fereastra ziditã», 2009, «Cerul fluid», 2010 si «Pomul din curte», 2011), cu o vizibilã dorintã a destãinuirii, a comunicãrii. Registrul elegiac dã satisfactie acestei regresiuni imaginare, spre o lume pe care memoria o conservã si o revarsã spre poezie“. Mihai Niculitã scrie foarte bine, în traditia de la Borca, unde este suficient sã-i amintim pe Aurel Dumitrascu, un nume foarte cunoscut si care are deja o operã plinã de vigoare artisticã, pe Radu Florescu si lista ar putea continua. Asa cã, poetul Niculitã nu a apãrut pe un teren virgin. ÃŽn „Biblioteca din nord“, ce nu defineste altceva decît spatiul plin de spiritualitate al zonei, Mihai Niculitã apare cu un contur al sãu, deja bine definit, înrudit, conform spuselor cîndva lui lui Cristian Livescu, la care subscriem, cu poetii Pillat si Ileana Mãlãncioiu. Noua carte, comparativ cu o cele precedente, vine cu nuante estetice în plus, vãdind efortul de definire al unei sensibilitãti mereu în alertã. Sînt transmise prin versurile sale sentimente de o prospetime delicatã, nostalgii si imagini ivite dintr-un cuget mereu interogativ si nedumerit. Cele afirmate de cãtre vorbitori de-a lungul manifestãrii au fost exemplificate prin recitarea cu talent a unor versuri, gratie simtirii manifestate de cãtre Dan Iacob, la rîndu-i un eseist consacrat deja.
|