La Grintiesu Mare, bisericuta de lemn dãinuie de 220 de ani
• oamenii locului si-au dat întîlnire duminica trecutã la hramul asezãmîntului • biserica a fost ridicatã de un grup de ardeleni si bucovineni, ce trecuserã muntii datoritã persecutiilor • Satul de la poalele muntelui Grinties a sãrbãtorit dumincã, 15 iunie, hramul bisericii din Grintiesu Mare si prãznuit cei 220 de ani de la ctitorirea bisericutei din lemn devenitã alãturi de alte asemenea ctitorii de pe Valea Muntelui simboluri ale ortodoxiei românesti. Cu aceastã ocazie, credinciosii locului au îmbrãcat frumosul strai popular si încãrcati cu flori si ofrande au participat la Sfînta Liturghie oficiatã de preotul paroh Dumitru Pintilie, avîndu-i alãturi pe pãrintele protopop Ionel Cutuhan si un sobor de preoti din parohiile satelor vecine. ÃŽncãrcãtura emotionalã a evenimentului aniversar a fost cu atît mai mare, cu cît dupã oficierea slujbei s-a iesit la morminte, oamenii cinstindu-si strãbunii printre care si pe fostul preot al locului, Vasile Maftei, cel ce era cîndva un apostol al credintei si moralei crestine în comunitate. De altfel, chipul carismatic al acestuia a fost evidentiat de cãtre cel mai vîrsnic dintre preotii prezenti la eveniment, pãrintele Mihai Damian din Ceahlãu, în cadrul simpozionului dedicat celor 220 de ani de istorie localã, asa cum o spun hrisoavele, cînd bisericuta din lemn a fost ridicatã de un grup de ardeleni si bucovineni, ce trecuserã muntii datoritã persecutiilor chezaro-crãiesti, în cea de-a doua jumãtate a veacului al XVIII-lea. Revenind la fostul duhovnic al comunitãtii, s-a spus printre altele: „A fost un preot de o cumintenie sufleteascã deosebitã, înzestrat cu har duhovnicesc si de o distinctie exemplarã. A cunoscut chinul detentiei politice la fel ca multi alti preoti, printre care si pãrintele Ungureanu din Ceahlãu“. ÃŽn acelasi cadru, preotul Pintilie a dat citire Pomelnicului ctitoricesc, document ce a supravietuit vremurilor, numindu-i pe cei trecuti, pe fiecare în parte si contributia lor în „bani, policandru, cuie si ostenealã“, atunci cînd, asa cum avea sã spunã pãrintele protopop Cutuhan „suta de lei însemna sã poti cumpãra o turmã de boi“. Si istoria bisericutei consemneazã si astfel de donatii din partea celor ce descinseserã în zonã tocmai pentru a-si apãra credinta. De la simpozion n-a fost absent nici istoricul si cronicarul locului, prof. dr. Daniel Dieaconu, care s-a numãrat printre initiatorul si sustinãtorul evenimentului de duminicã. Acesta a scos în evidentã pe baza unor studii si documentãri rolul jucat de haiducii vremurilor în sprijinirea bisericii. „Toatã vara-n Grinties/ si iarna stoler la Iesi“, au fost vorbele ce au precedat expozeul profesorului, care a mai pocestit printre altele cã „pietrele de mormînt ale unora din haiduci au dãinuit mai bine de 150 de ani nu departe de bisericã, astãzi nici cei mai vîrsnici oameni din Grinties nemaistiindu-le locul“. Prãznuirea celor 220 de ani ai bisericutei iubitã si respectatã cu sfintenie de trãitorii locului, a fãcut sã se nascã unele idei benefice pentru viitor. Una dintre ele ar fi promisiunea printului Gheorghe Sturdza de a sprijini restaurarea picturii vechi si a obiectelor de cult, precum si refacerea bisericii vechi. Iar pictorul Cãtãlin Popovici, tîrgnemtean stabilit la Grinties si autorul catapetesmei noii ctitorii, va instrui copiii satului pentru formarea unui grup de artisti iconari. La plecare, cei prezenti la prãznuire, nu putini la numãr, au afirmat cã, la aniversarea a 230 de ani a bisericutei, se vor reîntîlni, si nu oricum, ci cu promisiunile devenite fapte.
|