 Pãrintele Teofil, ctitorul, staretul si duhovnicul
Pe 2 februarie 2012 trecea la cele vesnice, la numai 53 de ani, Arhimandritul Teofil Lefter, staretul Mãnãstirii Pângãrati si nu putini sînt cei care au cãlcat pragul asezãmîntului spre a participa la sfintele slujbe sau a primi un cuvânt de folos de la pãrintele staret. Au trecut doi ani de la mutarea pãrintelui Teofil la cele vesnice, amintirea lui este vie în inima celor care l-au cunoscut, dar s-a ivit prilejul, prin cartea Ieromonahului Siluan Antoci, ca personalitatea pãrintelui sã fie cunoscutã si celor ce nu l-au vãzut „fatã cãtre fatã“, iar pentru cei ce l-au cunoscut, sã fie o ocazie de a afla mai multe despre viata jertfelnicã a pãrintelui. Volumul purtând titlul „Pãrintele Teofil - ctitorul, staretul si duhovnicul“, a fost pus în circulatie duminicã 18 mai, la Mãnãstirea Pângãrati. Pãrintele s-a nãscut în satul Siret, comuna Letea Veche, judetul Bacãu, la 7 martie 1959. Pe 2 februarie 1987, avându-l ca nas pe pãrintele Ioanichie, primeste cãlugãria la Mãnãstirea Bistrita, cu numele de Teofil, care se tâlcuieste „iubitor de Dumnezeu“ dar si „cel iubit de Dumnezeu“. ÃŽn 1988 este hirotonit diacon, hirotonia întru preotie având loc în acelasi an. Dupã hirotonie, bãtrânii mãnãstirii, si îndeosebi pãrintele Iustin Pârvu, l-au asezat pe noul slujitor în scaunul spovedaniei, iar în 1992 primeste rangul de protosinghel. Perioada de început a mãnãstirii a fost extrem de dificilã pentru noua obste, pe care o încercau greutãti de tot felul. ÃŽncepând cu 1 iunie 1996, stãretia Mãnãstirii Pângãrati este încredintatã pãrintelui protosinghel Teofil Lefter. Noul staret începea, cu gândul totalei lepãdãri de sine în mâna lui Dumnezeu. Biserica voievodalã, unicat în sud-estul Europei datoritã arhitecturii specifice care încorporeazã douã biserici suprapuse, una la etaj, si alta la parter, a fost pictatã în doar 11 luni, fiind resfintitã în 2002, tot acum punându-se si piatra de temelie a noii biserici. Grelele încercãri prin care a trecut Moldova de-a lungul secolelor nu au permis sã se construiascã la Pângãrati o bisericã mare, iar dorinta ctitorului, Alexandru Lãpusneanu, a trecut de la o generatie de monahi la alta. La început de 2001 pãrintele staret Teofil demareazã zidirea noii biserici iar prima Sfântã Liturghie a fost sãvârsitã pe 25 decembrie 2006. Bucuria staretului era aceea cã zi si noapte ctitoria sa era plinã de iubitori ai lui Hristos: „Nu pot fi uitate noptile de vineri seara când, dupã slujba Utreniei, se fãcea Taina Sfântului Maslu. Noaptea de vineri spre sâmbãtã se transforma într-o noapte de ÃŽnviere. Sutele de credinciosi umpleau biserica de pe colina Pângãratilor, pentru câteva ore uitai pãmântul si te uneai cu cerul. Multi fii ai Bisericii, rãtãciti pe calea pãcatului, s-au întors la Hristos participând la Sfântul Maslu“. Anul 2008 avea sã aducã Moldovei un nou mitropolit, IPS Teofan, iar Mãnãstirii Pângãrati doi sfinti nou canonizati, Cuviosii Simeon si Amfilohie, care devin ocrotitorii bisericii zidite de pãrintele Teofil, la sfintirea de pe 12 septembrie 2010. Din cuvintele pãrintelui Teofil, la diferite prilejuri, amintim: „Mãnãstirea noastrã, Mãnãstirea Pângãrati, trãieste o mare bucurie, bucuria cã ea a devenit vie. Este vie prin prezenta dumneavoastrã si este luminatã de fetele dumneavoastrã, luminate din lumina lui Hristos“. ÃŽn aprilie 2011 pãrintele suferã trei interventii chirurgicale din cauza unei boli necrutãtoare, îsi dã seama de apropierea sfârsitului si îsi alege un loc de mormânt, lângã biserica sufletului sãu. A trecut la cele vesnice în seara zilei de 2 februarie 2012. Pe 5 februarie trupul pãrintelui a coborât în mormântul pe care mai înainte si-l alesese, iar sufletul a zburat la cer, ca sã se întâlneascã cu Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie.
|
Autentificare
