Întîlnirea unei promotii de aur
absolventii promotiei 1976 a Colegiului Tehnic Petru Poni s-au întîlnit, din nou, dupã 38 de ani de la absolvire • doar trei dintre acestia nu au absolvit o formã de învãtãmînt superior n
ÃŽntîlnirile de promotie, organizate la un anumit numãr de ani de la absolvire, sînt de cele mai multe ori, mult mai emotionante decît cele de la absolvirea facultãtii. Acest lucru este valabil si pentru întîlnirea promotiei 1976 a Colegiului Petru Poni, unde din cei 26 de absolventi au rãspuns „prezent“ la strigarea catalogului 21, doi dintre acestia fiind, din nefericire, decedati. Absolventii au fost întîmpinati de directorul adjunct Dana Pãius. „Cu mare plãcere îi reprimim pe absolventii promotiei 1976 a colegiului. Reprezintã, de fapt, prima promotie de absolventi a Liceului Materiale de Constructie, cum se numea atunci scoala. Revederea este cu atît mai emotionantã pentru mine, cu cît am mai avut ocazia sã mã revãd cu fosti colegi, care între timp au iesit la pensie, avînd si astãzi o viatã activã si frumoasã“, a declarat profesoara Dana Pãius. Unul din cei doi „amfitrioni“ ai întîlnirii, inginerul Vasile Dumitrache, si-a manifestat bucuria de a organiza o asemenea revedere: „Sînt foarte emotionat la aceastã revedere, pentru cã liceul a fost, cu adevãrat, cea mai importantã etapã din viata mea. Dupã pãrinti, pentru mine, profesorii de liceu sînt, fãrã nici o exagerare, «pãrintii mei spirituali». L-am adus la întîlnire pe domnul profesor Aurel Mihai si discutam cã liceul la vremea noastrã era altceva. Si scoala generalã era altceva. Am învãtat carte serioasã. Dascãlii si scoala prin ea însãsi ne atrãgea. Eu n-am avut pe parcursul scolii nici o absentã, asa cum n-au avut nici colegii mei. Rar cînd vreun coleg mai fugea cîte o orã prin parc sã tragã un fum de tigarã sau sã plimbe cu barca o colegã. Venea imediat la urmãtoarea orã. Si iatã toti am absolvit, slavã Domnului, cîte o facultate!“, a spus Vasile Dumitrache. Si profesorii au mãrturisit faptul cã a fost una din cele mai serioase promotii. „Este promotia cu care eu mã mîndresc cel mai mult. ÃŽmi amintesc cã acesti elevi, care veneau din toate scolile din Roman si împrejurimi, erau foarte bine pregãtiti la matematicã. Am încercat sã fiu la fel de exigent cum am fost o viatã întreagã de profesor si ei m-au înteles. Se vede cã le-a prins bine cãci aproape toti au intrat la facultate si au avut foarte bune rezultate. Din toatã clasa doar trei n-au urmat învãtãmîntul superior dar si ei sînt oameni realizati în profesiile lor“, a declarat Aurel Mihai, profesor de matematicã. Si profesoara de fizicã Aurelia Gavrilut, a pãstrat aceleasi amintiri despre seriozitatea elevilor din aceastã promotie: „Eu am predat fizica la aceastã clasã doar trei ani, pentru cã mi-am înlocuit un coleg plecat la altã scoalã. Erau cei mai seriosi din cele trei clase ale promotiei, lucru care s-a constatat la bacalaureat si la admiterea în facultate. A fost perioada de început a carierei mele, în care elevii s-au dovedit aproape la fel de buni ca cei de la Roman-Vodã“. Dupã întîlnirea din sala de clasã, unde s-a strigat catalogul fiecare din liceenii de altãdatã au relatat parcursul profesional si uman, apoi au petrecut pînã tîrziu în noapte la restaurantul Corabia cu sotiile si profesorii lor.
|