Sute de „orfani“ în scolile tîrgnemtene
• 524 copii au pãrinti plecati la muncã peste hotare • „Problemele acestor copii sînt mai mult de naturã emotionalã, îsi doresc mai mult prezenta pãrintilor decît banii trimisi de ei“, a declarat Gheorghe Apetrei, directorul Colegiului Creangã • Lipsa locurilor de muncã si nivelul scãzut de trai i-a determinat pe multi tîrgnemteni sã ia calea strãinãtãtii în speranta cã vor oferi un viitor mai bun copiilor rãmasi acasã. O situatie întocmitã de primãrie pe baza datelor raportate de scoli aratã cã 524 copii au în prezent pãrinti plecati la muncã peste hotare. Numãrul fluctueazã de la un an la altul. Cifrele pot fi influentate si de atingerea vîrstei de majorat, cînd scolarii nu mai sînt inventariati. De exemplu, în 2012 erau 358 de minori cu unul sau ambii pãrinti lipsã de acasã, iar în 2011 erau 511 copii. Statisticile sînt trimise la Protectia Copilului Neamt, iar de aici ajung la ministerul de resort. Pãrintii ar trebui sã anunte în grija cui lasã copiii cînd pleacã, ne-a spus Nicoleta Ciocîrlan de la Biroul de specialitate din cadrul primãriei. ÃŽnsã, aceste cazuri sînt rare. Scolile au obligatia sã sesizeze primãria dacã apar situatii de regres scolar, abandon, diverse probleme familiale. Pînã acum nu au fost situatii deosebite în cazul minorilor rãmasi în grija rudelor, lucrurile apãrute fiind rezolvate pe plan local. Cînd rezultatul nu este cel preconizat, se înainteazã cazul forului judetean superior pentru dispunerea unor mãsuri de protectie socialã. Plecarea pãrintilor în strãinãtate pentru perioade lungi de timp îsi pune amprenta asupra relatiei pe care copiii o au cu scoala. Dascãlii lucreazã mai greu cu acesti elevi, iar uneori se apeleazã la psihologi. Dintre cei 524 de copii „pãrãsiti“ de pãrinti, 148 se aflã la Liceul Conta, 108 la Colegiul Stefan, 59 la Scoala 2 si 36 la Scoala 3. Cei mai multi, respectiv 173, sînt la Colegiul Creangã. „Nu putem spune cã doar cei cu pãrinti plecati în strãinãtate creeazã probleme. Unii sînt mai responsabili, au în grijã casa, un frate mai mic si reusesc sã se autogospodãreascã. Altii cheltuie banii primiti fãrã sã se preocupe de dezvoltarea lor. Lucrul care ne îngrijoreazã cel mai mult este cã nu existã o formã de protectie tutorialã a copiilor rãmasi acasã. Se aflã în grija rudelor, care îi iubesc, dar nu e nimeni responsabil 100% de copil. E nevoie de un tutore, sã ai cu cine comunica. Acolo unde au fost probleme, inclusiv de natura absentelor, am înstiintat si serviciile de protectie a copilului din cadrul primãriilor comunale. Problemele acestor copii sînt mai mult de naturã emotionalã. ÃŽsi doresc mai mult prezenta pãrintilor decît banii trimisi de ei. Mãsurile trebuie luate de stat, astfel încît sã creascã nivelul de trai al oamenilor. Altfel, rãmînem doar cu statisticile“, a declarat profesorul Gheorghe Apetrei, directorul Liceului Ion Creangã.
|
Autentificare
