Scãrile de odinioarã de pe Toaca si audienta la seful CJ
Sînt un locuitor al Neamtului si al Pietrei Neamtului, nãscut si crescut la Gîrcina, la poala pãdurii. Asa cã mi-a fost imposibil sã nu îndrãgesc de mic codrii si poienile din împrejurimi, iar apoi, dupã ce-am mai crescut, în vacantele din perioada gimnaziului si liceului mi-a fost imposibil sã nu urc pe Ceahlãu. ÃŽmi amintesc mereu de focurile de tabãrã pînã pe la 3 dimineata si culcatul pe priciul din dormitorul comun unde eram cazati cîte 20-25 de tineri si care ne obliga sã dormim toti pe o parte, asa cã, dacã unul se-ntorcea, eram nevoiti sã ne-ntoarcem toti. Vara, urcam cu familia de 4-5 ori muntele, iar cei doi bãieti ai mei au fãcut ascensiuni de la 3 ani. Mai mult, ei au participat la ecologizarea masivului si a zonei Lacul Rosu cu inimosul Titi Vernica, directorul Clubului Copiilor. De atunci cred cã îndrãgesc puritatea muntelui. Si îmi mai aduc aminte de scara de lemn ce ajuta turistii de toate vîrstele sã urce pe Toaca. Acum nu mai e. S-a degradat usor, usor si a fost demolatã, nemaipunîndu-se nimic în loc. ÃŽn prezent, ascensiunea pe vîrf o pot face doar cei initiati cu urcusul greu, pe o cãrare abruptã si numai pe timp favorabil. De cîtiva ani mã frãmîntã problema scãrii de lemn de la Toaca si mã gîndeam cã dacã s-a stricat aproape tot în aceastã tarã, cum sã nu se strice si faimoasa scarã de pe crestele Ceahlãului. Recent, mi-a venit ideea sã apelez la presedintele Consiliului Judetean, domnul Culitã Tãrâtã, stiindu-l rãzbãtãtor dacã-si propune ceva. Telefonic, am solicitat o audientã la doamna secretarã. Amabilã, mi-a luat numãrul de telefon si mi-a spus cã mã cheamã cînd seful CJ va avea o portitã liberã, în orice zi, nu neapãrat în cea de audientã. Nu micã mi-a fost mirarea cînd, a doua zi, în jurul orei 9.30 am primit telefonul doamnei, fiind chemat la CJ. Acolo, agitatie mare, lume multã. Se dicuta de fulgerãtoarea moarte a primarului de la Mãrgineni. Dupã vreo 20 minute, am fost invitat în cabinet unde domnul Tãrâtã mi s-a adresat: „Ia loc, domnule Gherasim“, spunîndu-mi cã mã cunoaste de la Postã si Rodipet, unde am lucrat 45 ani. Credeam cã poate nu cunoaste problema scãrii dispãrute asa cã m-am dus înarmat si cu patru fotografii ale familiei, fãcute tocmai pe Toaca. Mi-a spus cã doreste efectiv sã facã scara, deoarece a urcat si el cîndva pe acea cãrare abruptã si neamenajatã si la coborîre era sã vinã de-a berbeleacul. A chemat un director din CJ, un domn Conachi si pe seful Serviciului de Administrare a Parcului National, domnul Cãtãlin Gavrilescu, care în acea zi de 4 aprilie era la Piatra. Mi-a solicitat împrumut cele 4 fotografii si i le-a pus în mînã domnului Conachi, care a primit sarcinã împreunã cu domnul Gavrilescu sã se ocupe cu prioritate de constructia scãrii. A cerut sã vinã urgent cu variante si propuneri de realizare în aceastã varã. Am multumit domnului Tãrâtã si am speranta cã în prima sedintã de CJ va fi pusã pe ordinea de zi si aceastã minorã problemã pentru Consiliu, dar majorã pentru turistii, indiferent de vîrstã, cãrora le place muntele si care vor sã admire Moldova, sã priveascã Transilvania si în zilele frumoase sã vadã Fãgãrasii si poate si Marea Neagrã, asa cum a vãzut-o Mihail Sadoveanu. Multumesc tuturor celor care pot si se vor implica în realizarea scãrii de pe Toaca. Va fi un cîstig pentru noi toti si pentru Muntele Sfînt al românilor.
Nicu GHERASIM - contemporan
|