Mircea Diaconu, despre cum a început sã scrie
• cunoscutul actor a lansat volumul de prozã „La noi, cînd vine iarna“ • evenimentul s-a bucurat de o participare de exceptie • „ÃŽntr-o searã am luat o bucatã de hîrtie si am scris cîteva rînduri în care am înjurat si mi-am spus of-ul. Si m-am simtit atît de bine... Si am continuat“, a declarat Diaconu • Biblioteca „G.T.Kirileanu“ a gãzduit ieri, 21 martie 2014, un eveniment de exceptie. Este vorba de lansarea volumului „La noi, cînd vine iarna“, sub semnãtura actorului Mircea Diaconu, acum în posturã de scriitor. Sala „Cupola“ a devenit neîncãpãtoare pentru publicul care a dorit sã participe „Este vorba de o lecturã plãcutã, atrãgãtoare si oricine poate fi cuceriut de aceastã carte. Este ca un bulãgre de nea care se rostogoleste si devine o poveste cu unchi si mãtusi, cu bunici, unii îngeri protectori, altii demoni cu chip uman, în care un suflet inocent ne aratã cã binele din oameni poate învinge si în cele mai întunecate vremuri“, a spus directorul bibliotecii, Adrian Alui Gheorghe. Mircea Diaconu nu a mai avut nevoie de altã prezentare si a povestit asistentei cum a început sã scrie: „Primele mele scrieri sînt de pe cînd aveam 27 de ani. Eram deja actor, tînãr, începusem deja sã înteleg cum e lumea, iar seara ajungeam acolo unde locuiam, singur si rãnit de peste zi. ÃŽntr-o searã am luat o bucatã de hîrtie si am scris cîteva rînduri în care am înjurat si mi-am spus of-ul. Si m-am simtit atît de bine... Si am continuat. ÃŽntr-o noapte am iesit pe stradã, iar la un moment dat m-a oprit un militian, clasic, gras si cu centurã peste piept. Mi-a cerut buletinul si eu i-am spus cã nu-l am. M-a întrebat atunci ce caut pe stradã. I-am spus cã am nevoie de un creion. I-am explicat cã sînt scriitor, cã am asa o stare si nu-mi gãsesc linistea dacã nu gãsesc un creion. Atunci a scos din buzunar un chistoc de creion si mi l-a dat sã mã linistesc. Aceea a fost prima clipã în care am spus cã sînt scriitor“. „La noi, cînd vine iarna“ este un volum de prozã cu un soi de amintiri din copilãrie, este o carte despre copil, lumea vãzutã prin ochii unui pusti, si dacã în general e foarte greu de scris asa ceva, lui Mircea Diaconu i-a iesit acest lucru. Dramatismul din acest volum este unul diluat, mai relaxat, tocmai pentru faptul cã trece prin filtrul inocentei unui copil. Cronicarul literar Raluca Serban Nãclad a apreciat cã volumul poate fi citit la fel de bine atît de un copil de 9-10 ani, cît si de pãrinti sau bunici.
|