În crimele cu AN, se asteaptã proba
• în acest moment în evidentele Politiei existã sapte fapte comise cu mare violentã în care autorii nu au fost prinsi • este vorba de cinci crime si douã pruncucideri • comisarul sef Paul Tablan, seful Politiei Neamt este de pãrere cã mai sînt sanse ca ucigasii sã fie dovediti • Nu existã frustrare mai mare pentru judiciaristi decît sã cunoascã autorul unei crime si din cauza lipsei probelor sã nu-l poatã acuza. Dar cum speranta moare ultima, si stiinta în domeniul criminalistic evolueazã, sanse ca autorii omorurilor rãmase cu AN sã ajungã dupã gratii existã. ÃŽn Neamt existã sapte fapte de mare violentã care figureazã cu autor necunoscut. Este vorba de cinci omoruri si douã pruncucideri. Politistii spun cã în mai toate cazurile sînt cunoscuti autorii, însã probele pentru a-i pune sub acuzare sînt insuficiente. Acest lucru se datoreazã în mare mãsurã faptului cã în perioada imediat urmãtoare momentului comiterii faptei, anchetele se bazau pe expertize în urma cãrora posibile probe erau distruse. „ÃŽn momentul cînd au fost comise aceste fapte nu existau multe posibilitãti, gen ADN, nu erau sisteme video, nu exista sistemul AFIS cu bazele de date cu amprente care acum ne ajutã foarte mult. ÃŽnsã pentru aceste fapte nu intervine prescriptia penalã. Astfel, putem oricînd sã gãsim un element pe care sã-l transformãm în probã si autorul sã ajungã acolo unde-i este locul. Nu s-a putut face foarte mult cu tehnica existentã în anii ã'90. Poate cã peste 10 ani, proba ADN o sã parã o nimica toatã. La acea vreme erau probe care prin procesul de examinare se distrugeau, iar acum nu mai avem cu ce altã expertizã sã intervenim în cauzã. Speranta, ca în orice domeniu, moare ultima. Totusi, este foarte greu odatã cu trecerea timpului, sã ajungem la probatoriul dorit. Important este cã avem autorii în acest fapte cu violentã si va depinde foarte mult de priceperea noastrã si de elementele care o sã aparã pe parcursul anchetei. Aceste dosare nu se abandoneazã niciodatã. Autorii trebuie sã stie si cunosc faptul cã sîntem pe urmele lor. Sînt de pãrere cã odatã cu evolutia stiintei, sansele ca aceste fapte sã rãmînã cu autori nedescoperiti scad. ÃŽn anii ã'90 pînã în 2000 nu am avut aceastã sansã. Atunci se punea mai mult accentul pe partea de anchetã si nu s-a putut transforma acele indicii în probe care sã conducã la identificare fãptuitorilor“, a declarat comisarul sef Paul Tablan, seful Politiei Neamt. Politist judiciarist cu experientã, ofiterul este de pãrere cã flerul si profesionalismul politistului se vãd în modul în care lucreazã în dosarele dificile. Cazul Brîndusa Tofan, tînãra ucisã în octombrie 1997 în halta Sãvinesti si al cãrui autor se aflã încã în libertate este unul dintre cele sapte dosare care le provoacã politistilor zile negre. „Cel mai vechi dosar este cel al Brîndusei Tofan, din Sãvinesti. Nu as putea spune cã sînt dezamãgit, ci supãrat, deoarece în toate cazurile de omor avem indicii clare despre autori, însã nu am reusit sã le probãm vinovãtia. Dar eu sînt sigur cã în aceastã ultimã perioadã datoritã progresului stiintific ne asteptãm, si se vede acest lucru, cã nu ne mai confruntãm cu fapte de mare violentã care sã rãmînã cu AN“, a mai afirmat seful Politiei Neamt. Cît priveste cele sapte dosare, comisarul sef spune cã în majoritatea cazurilor a fost vorba de evenimente produse de cele mai multe ori în mod spontan. „Nici unul dintre cele cinci dosare nu are acelasi autor si nu au nici un fel de legãturã. Cu exceptia unei crime, produse pe fondul geloziei, majoritatea este bazatã pe consumul de alcool“, a conchis Paul Tablan. Cît priveste crima comisã din gelozie, ofiterul s-a referit la cazul amintit mai sus. Tînãra a fost ucisã cu 5 lovituri de cutit, din care una i-a sectionat jugulara, jaful fiind exclus de la bun început, asa cã s-a mers pe alte piste. Anchetatorii mai au de rezolvat dosarele Stefan Enache, din Pîncesti, ucis în 1999, Gheorghe Popa, din Dulcesti, ucis în 2000, cel al unui cetãtean chinez, omorît în anul 2000 si cel al lui Neculai Maftei, din Zãnesti, ucis în 2007.
|