STATUL, ÃŽNVINS LA CEDO DE UN PROCUROR
• magistratul Elena Lavric va primi despãgubiri morale de 4.500 de euro • Curtea Europeanã a stabilit cã fostul procuror a fost denigrat de un jurnalist, pe care instantele române l-au gãsit nevinovat • Fostul procuror al Parchetului de pe lîngã Tribunalul Neamt, acum pensionar, Elena Lavric, a învins statul român la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Magistratul s-a plîns cã ar fi fost denigratã de un jurnalist de la un cotidian central, CEDO i-a dat dreptate, iar pe 14 ianuarie 2014 i-a acordat despãgubiri morale de 4.500 de euro. S-a concluzionat cã statul a încãlcat dreptul la viatã privatã a procurorului Lavric, prin exonerarea rãspunderii jurnalistului pentru douã articole în care acesta a criticat în termeni excesivi activitatea magistratului, aducîndu-i atingere reputatiei. ÃŽn articolele „Coruptie judiciarã. Procuroarea Lavric a falsificat douã rechizitorii” si „Elena Lavric - procuroarea care falsifica rechizitorii”, au fost folosite expresiile „procuror mãsluitor“ si „rebut profesional“. Procurorul era acuzat cã ar fi început urmãrirea penalã împotriva unei persoane, pe nedrept, în douã cauze. ÃŽn una a fost condamnat si mai apoi achitat, iar în cealaltã s-a dispus încetarea urmãririi penale. Elena Lavric l-a acuzat pe jurnalist de calomnie, iar prima instantã a aplicat o amendã de 10 milioane vechi. Instantele superioare l-au considerat nevinovat, considerînd cã a emis „judecãti de valoare” în exercitarea dreptului la liberã exprimare. CEDO a stabilit cã „articolele se referã la activitatea profesionalã a reclamantei în functia de procuror. Procurorii sînt functionari publici, parte a sistemului judiciar, a cãror îndatorire este sã contribuie la administrarea corectã a justitiei”. Conform Curtii, „nu existã îndoialã cã într-o societate democraticã indivizii au dreptul sã comenteze si sã critice administrarea justitiei si oficialii implicati în înfãptuirea ei. Cu toate acestea, o astfel de criticã nu trebuie sã treacã de anumite limite, întrucît este în interesul public ca procurorii, precum si judecãtorii, sã se bucure de încrederea publicului. Se poate deci sã fie necesar ca statul sã îi protejeze de acuzatii nefondate”. ÃŽn ceea ce priveste argumentul cã articolele ar contine judecãti de valoare si nu afirmarea unor fapte, Curtea a stabilit cã, desi aceastã distinctie este într-adevãr importantã, trebuie avut în vedere si faptul cã în cazul judecãtilor de valoare trebuie sã existe un temei real suficient pentru a le justifica, în caz contrar acestea fiind considerate excesive. „ÃŽn cauza de fatã, Curtea nu este convinsã cã afirmatiile fãcute de jurnalist pot fi considerate pure judecãti de valoare. Curtea noteazã cã articolele în cauzã contineau acuzatii cu privire la o conduitã nelegalã si improprie a reclamantei. Astfel, jurnalistul afirma cã reclamanta, exercitînd functia sa de procuror, a abuzat de prerogativele sale si i-a adus acuzatii în mod nelegal. De asemena a mai afirmat cã reclamanta a fost implicatã în luare de mitã si falsificarea rechizitoriilor cu privire la persoana respectivã. Aceste acuzatii reprezintã în viziunea Curtii, afirmarea unor fapte în legãturã cu care instanta nationalã de ultim grad nu a solicitat dovezi relevante“. ÃŽn plus, magistratii europeni au considerat cã „acuzatiile cu privire la presupusele fapte de coruptie si la incompetenta reclamantei sînt de naturã gravã, pot afecta reclamanta în exercitarea obligatiilor ei si pot prejudicia reputatia ei“. Jurnalistul a publicat în articole paragrafe ale plîngerilor depuse de cel cercetat la autoritãti fatã de conduita procurorului, fãrã însã a se delimita în mod clar de opiniile acestuia. Curtea a avut în vedere cã plîngerile nu reprezentau rapoarte ale unor institutii, ci doar acuzatii ale unei persoane fizice depuse în cadrul unei proceduri administrative.
|