Ca ĂŽn fiecare toamnĂŁ, expozitie Dumitru Bezem

Zilele trecute, asa cum ne-a obisnuit la fiecare mijloc de toamnĂŁ, ĂŽn apropierea onomasticii, cunoscutul artist plastic pietrean Dumitru Bezem a gĂŁsit de cuviintĂŁ sĂŁ se ĂŽnfĂŁtiseze din nou pe simezele Galerilor „Anton Vorel“, din buricul urbei, cu roadele mai vechi si mai noi ale muncii sale. De aceastĂŁ datĂŁ expozitia propusĂŁ s-a dovedit a fi una coplesitoare; nu atĂŽt prin numĂŁrul mare de lucrĂŁri - pentru cĂŁ a mai fĂŁcut-o si altĂŁdatĂŁ - cĂŽt prin explozia de culoare de-a dreptul ametitoare. Da, expozitia de acum este una care ĂŽnainte de toate exceleazĂŁ prin cromaticĂŁ. AtĂŽt de intens, si oarecum ostentativ, ĂŽncĂŽt impactul vizual a fost resimtit de absolut toti cei care s-au ĂŽnvrednicit a fi alĂŁturi de pictor. Ba, mai mult, unii au fost de-a dreptul derutati de opulenta coloristicĂŁ cu care MiticĂŁ Bezem s-a ĂŽnvrednicit a-si coplesi admiratorii. Criticul de artĂŁ Lucian Strochi, cel care a prezentat - pentru a XX-a oarĂŁ, afirma el - expozitia, spunea ĂŽn debutul vernisajului: „MĂŁrturisesc cĂŁ aveam emotii cu aceastĂŁ expozitie. Cei care au fost solidari cu pictorul, si nu o datĂŁ, ar putea pĂŁrea mirati. «Cum adicĂŁ, nu-l stim pe MiticĂŁ de atĂŽta timp?!» Tocmai de asta. MĂŁ gĂŽndeam cu ce va veni la aceastĂŁ expozitie. Pentru cĂŁ, ĂŽn orice caz, o expozitie Dumitru Bezem e un eveniment. Putea sĂŁ vinĂŁ cu liniile sale de fortĂŁ, pe care i le cunoastem, putea sĂŁ vinĂŁ cu acea deschidere - pe care a propus-o altĂŁdatĂŁ - spre Venetia, spre Paris, putea sĂŁ vinĂŁ cu eternul Balcic, cel cu inconfundabilele minarete, putea sĂŁ vinĂŁ cu iernile, cu mestecenii... MiticĂŁ Bezem este un martor incomod si ĂŽn acelasi timp lilial al pietrelor. El a surprins, ca nimeni altul - pentru cĂŁ acest lucru a fost fĂŁcut doar de Iulia HĂŁlĂŁucescu anterior - unele din casele care au dispĂŁrut, ĂŽn virtutea unei adevĂŁrate voluptĂŁti de a restaura, prin forta artei, acele case umile pe care le-a surprins ĂŽn toatĂŁ expresivitatea lor. Si toate astea cu o tehnicĂŁ schimbatĂŁ“.
Da, completãm noi, pentru a ilustra integralitatea artisticã, Miticã Bezem a venit cu toate acestea la un loc. Si cu încã ceva pe deasupra. Temele predilecte nu au fost deloc neglijate: locuri si case, peisaje, interioare, portrete si, mai ales, flori. Multe flori, redate inspirat si cu un rafinament pe care numai o îndelungatã experientã pe teritoriul travaliului pictural îl poate procura. Este privirea calmã si scrutãtoare, în acelasi timp, care poate surprinde senzatia evanescentei florale, spiritul diluat al imaginii ce nu exploateazã amãnuntul superficial ci esenta. Farmecul subtil al redãrii esentializate a lumii florale a constituit dintotdeauna un examen pretentios pentru conclavul pictorilor. De aceea poate, surprinde usurinta, cel putin sugeratã, cu care Dumitru Bezem exploreazã lumea vegetalã si exploateazã virtutile ei; mai ales coloristice, într-un exercitiu pretentios presupus, de pildã, de redarea elocventã si persuasivã a aglomerãrii florilor de liliac care, dincolo de migalã si minutie tehnicã, se dezvãluie coplesitor într-o integralitate sugestivã. În rest, în ciuda temelor arhicunoscute, Miticã Bezem se dezvãluie si de aceastã datã surprinzãtor de nou si proaspãt, încununîndu-si maturitatea artisticã printr-un expozeu coerent, seducãtor si de care, negresit, publicul stresat al contemporaneitãtii are mare nevoie.