PREFECT URECHIT DE TATÃ
• prefectul George Lazãr împlineste astãzi 33 de ani • cel mai tînãr prefect din tarã se poate lãuda cu realizãri demne de oameni care pot avea mãcar dublul anilor lui • desi a trecut ceva timp, sãrbãtoritul îsi aminteste si acum o învãtãturã primitã de la tatãl sãu, cunoscut magistrat în Roman • George Lazãr se bucurã de orice cadou si adorã sã primeascã daruri si urãri frumoase • petrecerea
si-o programeazã cãtre sfîrsitul sãptãmînii, pentru ca invitatii sã se poatã bucura în tihnã de eveniment • George Lazãr împlineste astãzi 33 de ani. O vîrstã la care se poate mîndri cu experientã importantã în administratie, cu cîteva sute de dosare reprezentate în instantã ca avocat, cu o multime de prieteni, în mare cu tot ce îi trebuie ca sã se simtã un om împlinit. O discutie cu cel mai tînãr prefect din tarã scoate la ivealã amãnunte care nu pot fi atinse de cãtre un reprezentant al Guvernului aflat la o vîrstã care îl aseazã, sã zicem, în rîndul bunicilor. „Fortat“ de faptul cã are viata înainte, George Lazãr e convins cã nu îsi poate permite sã facã greseli. Iar dacã i se întîmplã sã ia decizii care nu sînt dintre cele mai potrivite, musai nu trebuie sã fie grave. „La vîrsta mea, ceea ce fac acum se va rãsfrînge asupra-mi în viitor. Eu de acum mã pot gîndi la o carierã, sã-mi fac niste planuri cu bãtaie lungã. Deciziile pe care le iau ca prefect mã vor afecta si pe mine, ca nemtean, peste niste zeci de ani. Pentru un tînãr de 33 de ani, cum îsi asterne acum, va dormi mai tîrziu. De aceea nu-mi permit sã gresesc. Si nici nu vreau sã fac vreo gresealã, pentru cã m-ar costa mult mai scump decît pe un prefect care mai are un an, doi, pînã la pensie. Pentru el altfel curge timpul, alte calcule îsi face“. E o abordare optimistã si plinã de realism, care nu se gãseste la tot pasul. E de înteles aceastã optiune si pentru cã de profesie este avocat. Pînã a ajunge la Prefecturã, pe 2 martie 2013, George Lazãr a avut contacte si cu administratia localã. Din 2005 a intrat în PNL Roman, pe vremea cînd devenise avocat stagiar. Trei ani mai tîrziu a obtinut mandatul de consilier local. „Mi-a plãcut foarte mult sã fiu consilier pentru cã implicã o responsabilitate foarte mare. Din pãcate, consilierii locali nu stiu cît de multe pot face pentru binele comunitãtii si e mare pãcat. Pentru mine era important sã fiu unul dintre cei 21 de oameni care pot influenta viata comunitãtii, sã pot lua decizii în legãturã cu valoarea taxelor si impozitelor, sã pot decide în privinta realizãrii unor investitii, sã fiu un partener de discutie. Un consilier se exprimã în cadru legal despre ceea ce crede cã e bine pentru comunitate. Si spun asta gîndindu-mã cã sînt atîtia consilieri în judet care nu îsi exercitã atributiile legale. ÃŽn 2011 am devenit viceprimar de Roman. Mi-am dorit asta pentru cã trei ani fusesem consilier si învãtasem cîte ceva despre administratie. Dar abia dupã ce am ajuns viceprimar am învãtat cu adevãrat ce e administratia“, a declarat Goerge Lazãr.
Învãtãtura pãrintelui
Seful Prefecturii Neamt este un bãrbat care tine la imaginea proprie. Desi pînã a terminat facultatea a adoptat tinutele lejere, cu jeansi si pantofi sport, dupã ce a intrat în avocaturã s-a vãzut nevoit sã treacã la costum. „Trebuie sã am o tinutã decentã, impusã de functie. Eram la Bucuresti, la o întîlnire cu o doamnã care avea o firmã de imagine, si de la ea am aflat cã la un om, 80% depinde de cum aratã, 15% ceea ce spune si 5% cum spune. Conteazã foarte mult cum arãti si asta nu înseamnã neapãrat sã te îmbraci de la firme de renume, dar nici sã fii anacronic“. Revenind la vremurile cînd si-a pus pentru prima datã roba de avocat, povesteste cu oarecare stînjenealã despre lectia predatã de tatãl sãu, renumit magistrat în Roman. „La unul din primele dosare m-am dus la tata sã îl întreb cum sã îmi sustin pledoaria. Si m-a amînat o zi, douã, o sãptãmînã, iar cînd mai era putin pînã la termen am insistat sã discutãm pe spetã. Mi-a spus cã va veni el la mine în birou peste oarece vreme si a venit... tinea într-o mînã Codul Penal si în cealaltã Codul de Procedurã Penalã. Mi le-a lãsat pe birou si mi-a spus apãsat cã dacã voi citi din ele, voi sti cum sã sustin cauza. Am simtit cã mi-a crãpat obrazul de rusine si de atunci nu l-am mai întrebat niciodatã, absolut nimic. De cîteva ori m-a asistat în salã, sã vadã cum mã prezint, si îmi era foarte greu. O datã pentru cã stiam cã nu mã pot compara cu el, care avea atîta experientã, si a doua oarã pentru cã era tatãl care voia sã-si vadã fiul de ce e în stare. Cred cã a simtit si el cã mã supunea unei presiuni foarte mari si n-a mai venit. Acum discutãm altfel, sînt mai mare, am devenit oarecum colegi“, si-a amintit prefectul.
Viata personalã, mai mult nu-i
Dupã învestirea în functie, George Lazãr s-a trezit cã libertatea de care se bucura atunci cînd era avocat, grupul de prieteni, toate
s-au redus semnificativ, pentru cã nu a mai avut timp de ele. Nu-si mai permite multe întîlniri si cel putin momentan nu e implicat în vreo relatie care s-ar putea lãsa cu verighete. „Sînt constient de faptul cã în acest moment as putea fi o tentatie, pentru cã detin o functie. Dar cînd nu voi mai fi prefect, s-ar putea sã nu mai am aceeasi atractie, asa cã las timpul sã mai treacã, pentru cã mai am pînã sã fie cazul sã-mi întemeiez o familie“. Cu toate constrîngerile functiei, n-a renuntat la obiceiul de a merge la bisericã. Lãcasul de suflet este mãnãstirea de la Giurgeni, la care merge de 20 de ani, dar asta nu înseamnã cã nu trece si pragul altor biserici si mãnãstiri. Legãtura sa cu Divinitatea se vede si de pe peretii biroului de la Prefecturã, înfrumusetati cu multe icoane, ori icoana fãcutã cadou de colegii din institutie, care strãjuieste pe masa de lucru. ÃŽn prag de toamnã, regretã cã n-a ajuns sã se bucure de mare si soare. „Ador marea, soarele, sporturile de apã. Asa mi-ar plãcea un concediu de numai 7 zile... Dar poate la anuã'! Sã mã duc unde-o fi, numai sã stau la plajã non-stop, sã înot, sã mã plimb cu skijetul!“.
|
Autentificare
